INTERVIU | Ciprian Porumb aduce o nouă perspectivă în discuția despre primul titlu de Mare Șlem al carierei: „E o luptă cu istoria. Chiar dacă Simona Halep a pierdut meciuri foarte importante, cred că acestea nu pot fi puse pe seama unor lacune sau a unor probleme psihice”

Ciprian Porumb a ieșit, pentru moment, din lumina reflectoarelor în tenisul românesc. Fostul jucător, acum în vârstă de 46 de ani, a fost căpitan-nejucător al echipei de Cupa Davis a României din noiembrie 2011 până în februarie 2013 și antrenorul coordonator al echipei olimpice de tenis a României la Londra, în 2012. În 2017, Ciprian Porumb se ocupă în principal de clubul său de tenis, antrenând copii de la primele lecții de tenis, până la vârsta junioratului.

Privește însă și către tenisul mare, spre ambele circuite. Printre satisfacțiile personale se numără faptul că în mandatul său a debutat în echipă, ca titular la simplu – Marius Copil, că Florin Mergea a revenit în cvartetul de bază (în 2011, după ce anterioara prezență o înregistrase în 2008), dar și că în duelul României cu Finlanda s-a reunit ‘dublul de aur’ Mergea – Tecău. Clujeanul, care a înregistrat în cariera de jucător o cea mai bună clasare pe poziția 394 ATP, este mulțumit de faptul că, spune el, ‘a lăsat în urmă o structură de echipă care a fost de bază pentru România și va mai rămâne așa o perioadă’. Este adevărat, contextul a contribuit la aceste ‘reușite’.

Fostul antrenor federal a vorbit pentru ProSport în weekendul de Cupa Davis despre momentul 2017 al echipei naționale masculine (detalii aici), dar și despre tenisul feminin românesc, care a luat avans în fața tenisului băieților.

S-a închis o fereastră – s-a încheiat sezonul turneelor de Mare Șlem fără Serena Williams, care este așteptată să revină la Australian Open. România tot nu are o campioană de Mare Șlem, tot nu are un număr unu mondial. Ce a lipsit?
Nu asta este problema. Important este că avem niște jucătoare care ne fac cinste și ne putem mândri cu ele într-un sport în care ascensiunea este foarte grea, menținerea este și mai grea, iar costurile sunt enorme. Ce jucătoare avem noi – ar trebui ca toată lumea să se mândrească cu ele și să le ajute să se autodepășească. Și mă refer la toate jucătoarele – poate cinci-zece jucătoare pe care le avem și care sunt foarte bune.

Cum explicați totuși faptul că în loc să se afirme jucătoare precum Caroline Wozniacki, Agnieszka Radwanska, Simona Halep sau Elina Svitolina, sau Karolina Pliskova – care prin rezultatele anterioare intrau pe lista de așteptare pentru un prim titlu de Mare Șlem – au ieșit în față și au profitat de breșă Ostapenko sau Sloane Stephens?
Este vorba despre forma de moment. Joci pe parcursul unui an întreg în tenis, dar forma de moment este cea care poate să-și spună cuvântul la un moment dat. Turneele de Mare Șlem au o mare încărcătură și nu pot fi catalogate ca având favorit sau favoriți. Așa se explică Roland Garros-ul cu Ostapenko, acum Sloane Stephens la US Open – care vin de la limita Top 50 sau dincolo de ea și câștigă. Dar aceste fete joacă fără presiune. În lipsa jucătoarelor foarte bune, ca Serena sau Șarapova  – până acum, sportivele care ar fi trebuit să vină și să câștige primul titlu de Mare Șlem au avut o presiune fantastică. Pentru că este o luptă cu istoria, să intri în clubul cu legende. Și presiunea este fantastică. De aceea, este de așteptat ca la turneele de Mare Șlem, mai ales la fete, să avem aceste surprize. Totuși, eu cred că peste puțin timp vom avea o câștigătoare de turneu de Mare Șlem.

46 de jucătoare au câștigat cel puțin un titlu de Mare Șlem în Era Open (48 de ani)

Credeți deci în Simona Halep și în faptul că va rupe bariera aceasta…
Fără probleme. Joacă foarte bine și are loc de progres. E din ce în ce mai cerebrală, gestionează bine momentele din teren, chiar dacă uneori nu îi iese cum ar vrea. Este pe o pantă ascendentă și sunt convins că va câștiga acel titlu de Mare Șlem.

„Văd o Simona mult mai sigură pe ea”

În 2012 o aveați în echipa olimpică, la Londra. Ce s-a schimbat de atunci în jocul ei? Unde este progresul cel mare – dincolo de faptul că, desigur, a crescut câte puțin la toate capitolele…
Am fost cu toate fetele acolo. M-am bucurat. Cât am stat acolo le-am simțit pulsul. Am vorbit foarte mult cu ele. Le-am înțeles greutățile și mă bucur pentru ele că au reușit să treacă toate de câte un prag psihologic. Și Irina, și Sorana. Simona este mult mai solidă de pe linia de fund. Lovește mai repede, are o rezistență fizică mult mai bună. Partea mentală este îmbunătățită vizibil și asta mă bucură enorm. Relația cu antrenorii s-a îmbunătățit, este acum mai bună. Asta o va face să câștige un turneu de Grand Slam – poate chiar mai multe. Are multe plusuri. Pentru mine, este îmbucurător faptul că văd o Simona mult mai sigură pe ea. Chiar dacă a pierdut meciuri foarte importante, cred că nu pot fi puse pe seama unor lacune sau a unor probleme psihice.

Dar pe seama a ce ar trebui să punem o înfrângere precum cea din finala de la Roland Garros?
Întâmplării. În tenis – doar dacă ai jucat știi ce înseamnă să ajungi acolo și să vezi că scapi toate game-urile din mână și că nu te mai poți opri. Este foarte greu să revii. Sunt multe lucruri care, la un moment dat, nu mai merg și jocul ia o turnură pe care nu o dorești. Important este să știi să iei din toate aceste lucruri partea bună și să mergi mai departe cu încredere că într-o zi vei fi tu cea care câștigă astfel de meciuri.

Spuneați că relația Simonei cu antrenorii s-a îmbunătățit. Cum era această relație în 2012?
Ea era în căutarea unui antrenor atunci. Deși era umărul 60 mondial, era într-un moment dificil. Era în căutări, pentru că deși câștiga deja mulți bani, aceștia erau la limită pentru ceea ce își dorea să facă. Acum este foarte bine. Sunt foarte mândru că o cunosc, și pe ea, și pe băieți. Avem cu ce să ne mândrim.

„Sorana s-a maturizat, ascultă mai mult”

Sorana Cîrstea cum arată acum, cu jocul ei schimbat din pricina operației la umăr?
Sorana arată foarte bine și aș pune acest lucru pe seama antrenorului pe care îl are – Marius Comănescu. Mi-a plăcut și discursul pe care îl are Sorana. S-a maturizat și ea, ascultă mai mult, chiar ea a recunoscut asta. În tenis, pentru a avea rezultate, trebuie să fii matur, trebuie să fii umil, să fii modest, chiar dacă ești foarte, foarte bun. Cred că ea va reuși să meargă mai sus, deoarece – contrar jocului Simonei care este unul de așteptare, pe contre – Sorana poate face diferența, are viteză în braț, are explozie. Este îmbucurător de liniștită pe teren. Îmi place foarte mult ce face. Se vede în clasament.

Până unde o vedeți urcând pe Sorana?
Aș vedea-o în Top 20. Mi-ar plăcea să o văd acolo, și pe ea, și pe Irina.

„Pe mine mă miră, în momentul ăsta, de ce nu câștigăm Cupa Federației, cu această echipă. Dar o vom face!”
Ciprian Porumb

Ciprian Porumb nu și-a ascuns dezamăgirea în ceea ce privește faptul că, din postura de căpitan-nejucător al echipei de Cupa Davis a României, Andrei Pavel a decis să se implice în pregătirea Simonei, și nu a unui jucător român.

Ce mesaj transmite Simona Halep prin cooptarea în staff a lui Andrei Pavel? Este o cale de mijloc după US Open – nu schimbă antrenorul, dar totuși schimbă ceva?
Nu. Cred că este un plus. Andrei are multă experiență și o poate ajuta foarte mult, întrucât el și acum lovește foarte, foarte bine mingea. Este un plus pentru Simona, pentru că este un sparing-partener perfect. Poate juca mult cu Simona, la nivelul la care are nevoie ea. Lovește mai bine decât jucătorii tineri. În plus, la acest nivel, cu cât echipa este mai mare, cu atât este mai bine.

A progresat Simona Halep cu Darren Cahill?
La partea mentală. Cred că asta și-a și propus, de fapt, australianul – un antrenor cu valoare certă și cu multă experiență. La nivelul acesta, poți îmbunătăți câte puțin partea tehnică, însă toate jucătoarele lovesc bine în top. Nu aici se face diferența. Iar ca atitudine, Simona este mult mai bine acum. Știu că asta era preocuparea ei încă din 2012. Am discutat mult cu ea, dar și cu celelalte fete pe care le-am avut la echipă.

O ultimă chestiune. La US Open, cu Șarapova, ce i-a lipsit?
Puțin i-a lipsit. Șansa.

Doar asta? Nu și puțin din răutatea aceea extremă pe care a arătat-o Bouchard când a jucat împotriva Mariei Șarapova, declarând ca a fost motivată de faptul că, din punctul ei de vedere, rusoaica nu ar fi trebuit să fie la acel turneu? Sau a lui Kiki Mladenovic?
„Răutate pozitivă” au toate jucătoarele la acest nivel. Simona a arătat-o de atâtea ori în jocul ei. Și-a dorit să câștige, dar nu a fost aceea ziua.
 
Mulțumesc.
Mulțumesc și eu.