Interviu cu super românul Ungur: „Mi se zicea «Maghiaru”»!”

Adrian Ungur (25 de ani, foto) a explodat în 2010! A atins cea
mai înaltă poziție a carierei (122 ATP – acum se află pe 142 ATP),
îl secondează pe Victor Hănescu în ierarhie, iar prin victoria
senzațională în cinci seturi obținută vinerea trecută în meciul de
Cupa Davis cu Ecuador (contra lui Giovanni Lapentti), a convins
toată suflarea tenisului românesc de valoarea sa.

Aseară Adi a mai făcut încă o magie pe arena centrală de la Open
Romania. La finalul unui meci de două ore și jumătate românul și-a
asigurat prezența în turul II al turneului de la București după ce
a trecut de italianul Andreas Seppi cu 3-6, 7-6 (8), 6-4.

Acum Adi nu mai e perceput ca fiind doar ginerele lui Ilie Balaci
sau un tenismen român stabilit în Italia. Tipul cu rever înșelător
și joc agresiv de pe fundul terenului a demonstrat că se poate
conta pe el. A adunat ca o furnicuță punct după punct la
challengeruri, a urcat în ierarhia ATP, frapează prin naturalețe,
iar viața de tenismen profesionist nu l-a schimbat. Poartă
echipament chinezesc Li Ning, nu e umflat cu pachețele de mușchi a
la Nadal, n-are nici înălțimea unui tenismen bun de pivot și a
câștigat la fileu puțin peste 200.000 de dolari. Într-o discuție la
finele unui antrenament de la Arenele BNR, la o masă din
restaurantul jucătorilor, Adi își închide fermoarul bluzonului până
în gât pentru a păcăli frigul de sub Platani, schimbă câteva vorbe
în italiană cu alți tenismeni aflați la Open Romania și își
deschide viața personală și profesională pentru
ProSport.

CĂ‚RĂ‚MIDA „M-am apucat de tenis la opt ani, acasă, la
Pitești. Tatăl meu avea ca hobby tenisul și m-a dus la un teren.
Îmi plăcea și fotbalul, dar am ales ca prostul tenisul. Din primii
bani îmi aduc aminte că mi-am luat un telefon, o «cărămidă»
Motorola. Bine, acum nu-mi pare rău că m-am apucat de tenis, e o
adevărată meserie”.

„MAGHIARU'” „Când eram mic, la Pitești, îmi ziceau
toți colegii «Maghiaru’». La liceul sportiv am fost coleg de clasă
cu Prepeliță, dar nu prea ne vedeam, știți cum e la școlile cu
profil sportiv”.

MECIUL CU LAPENTTI „L-am simțit că la 2-0 pentru el era
puțin obosit. Asta mi-a dat încredere și m-a făcut să revin. Când
am ajuns prin setul al cincilea – eu nu mai jucasem niciodată un
meci de cinci seturi, nici la antrenament, că te plictisești – îmi
ziceam: «mamă, dacă ajungem să jucăm precum Isner cu Mahut…» Și
nu trecuseră decât aproape patru ore!”.

ORAȘUL LUI MICHELANGELO Adrian și soția sa, Liana
Balaci-Ungur, locuiesc de trei ani la Florența și n-ar da pentru
nimic în lume urbea lui Michelangelo pentru alt oraș din lume.
„Poți să faci ce vrei acolo, lumea nu bârfește ca în România și
nu-ți aruncă priviri aspre. Doi ani am stat și în Perugia”.

DUBLU CU SOȚIA Soția sa, Liana, aflată în prezent
pe locul 173 WTA, impresionează prin puterea forehandului. „Lovește
mai tare și ca unii jucători din ATP”.

TENIS De mic, Adrian a fost fermecat de serviciul
lui Pete Sampras. „Era nemaipomenit însă și slam-dunk-ul executat
la fileu. Se spune că luase lecții cu Michael Jordan”.

PAS CU PAS Antrenat de tehnicianul lui Filippo Volandri,
Fabrizio Fanucci, Ungur este un tip cu o răbdare ca a pescarului
Santiago din „Bătrânul și marea”. „Am adunat puncte multe în turnee
Challenger. Trebuie să am o răbdare foarte mare și voi ajunge
cândva și în Top 100. Pentru a urca, trebuie însă să bifez astfel
de turnee, pentru că în ATP joci două-trei tururi de
calificări”.

MECIURILE ÎN FAMILIE Dacă socrul lui, Ilie Balaci, este
indiscutabil susținătorul Universității Craiova, în schimb, Adi
Ungur este fan Steaua. „La meciurile Steaua – Craiova nu ne
înțelegem deloc. Preferăm să nu vorbim”.

ILIE BALACI ȘI TENISUL „Socrul meu a venit la
tenis, la Cupa Davis, dar a fost o ocazie rară. Se teme să asiste
la meciurile noastre, pentru că este prea temperamental și se
consumă mult. Nici măcar la Lia nu se uită. Ne lasă pe noi să jucăm
cum știm, nu ne dă niciun sfat”.

De la
Ungur adunate

– Îmi place mult fotbalul și îl admir pe Messi. Așadar, țin cu
Barcelona. Din țară, țin cu Steaua, că tot se zice că joacă precum
Barça
– Nu am fost la niciun meci al lui Adrian Mutu, deși locuiesc în
Florența