Eram la liceu când aspiram orice detaliu din jocul ei și încercam să mi-l scrijelesc în minte. Avea capacitatea de a mă face să mă agăț și cu sufletul de mingea pe care anticipam că nu o va mai returna. Deborda de energie și nu suferea la mentalitate. Transmitea nerv și emoție. Și-mi oferea siguranța că poate scoate orice adversară din zona ei de confort. Avea însă și momente când tot ce construia se dărâma dintr-o simplă eroare neforțată. Ca un castel făcut din cărți de joc. Așa era jocul! Jocul ei! Jocul care punea România în top cu America, Germania sau Spania. Era farmecul unei perioade în care fata cu Wilson și Lotto nu juca la noroc punctele. Punea într-un forehand știință de matematician, forță de tanc și o pregătire dezvoltată acasă, la Centrul Național de Tenis de la „23 August”.
Pe16 noiembrie, la peste 15 ani distanță, în București e un frig de crapă și marmura lui Videanu. E anul în care Simona, urmașa protagonistei noastre, a făcut cel mai bun PR României. Oamenii ies pe străzi pentru că s-au ars de mai multe ori ca pompierii cu alegerile făcute. E finalul unui set în care se dă tie-break-ul pentru șefia țării. La TV aghiotanții candidaților clipesc vesel sau li se lasă colțurile gurii. La Universitate lumea se adună pâlcuri-pâlcuri. Un banner vopsit la ora de caligrafie, cu litere de-o șchiopă, – „Morții din 89 și 90 nu votează, dar vor dreptate” – împrăștie un mesaj tulburător și adună toate privirile. Lumea cântă pe voci diferite. Iar ritmul andante-andante devine trepidante încălzind atmosfera. E seara lor. E seara celor care au votat.
La 20 de minute de mers cu mașina de Universitate, într-un cartier select, sub un acoperiș cochet, stă povestea unei sportive de top a României. A venit din Italia și să voteze. A intrat de curând în clubul celor cu prefixul României – 40 – și mă încearcă o agitată curiozitate căreia nu-i găsesc vreun remediu. Pe vârful limbii îmi stau tot felul de întrebări pentru fostul nr. 7 WTA, dar poveștile tatălui mă prind pe contre-pied. O adevărată enciclopedie a sportului, Dumitru Spîrlea e fost campion la pentatlon modern. Cupele sale stau pe un perete, dar doar accesorizează trofeele semifinalistei de la US Open. Interviul? Îl ajută să revadă cu ochii minții cele mai frumoase momente din cariera Irinei. La fel se întâmplă și cu doamna Geta care știe și trezită din somn orice detaliu despre schimbul intens de mingi din anul X contra adveersarei Y.
Pe o canapea din piele, la o cafea tare de Roma, la umbra unui mac tapetat pe perete, începe primul set al unui meci de trei acte cu Irina Spîrlea.
Irina, ce te-a determinat sa vii în România chiar în duminica alegerilor prezidențiale? Aveam anumite treburi de rezolvat și, ținând cont că au fost alegeri în acest week-end, am zis să fac totul, să vin să votez pentru binele țării și pentru binele românilor. Astfel, să-mi unesc toate treburile. La primul tur de scrutin nu am votat pentru că era nebunie mare la Ambasada din Roma, erau cozi, cozi imense și, sinceră să fiu, n-am avut timp. Am urmărit puțin din ceea ce s-a întâmplat în țară. Am rămas șocată când am văzut că erau 14 candidați. Nu pot spune că am o imagine completă despre ceea ce se întâmplă aici, dar mă bucur că au venit mulți români să voteze în țară. Chiar m-am întâlnit cu un fost jucător de tenis, el fusese în America, venise acasă, în România, și urma să rămână în țară pentru a vota.
Ce așteptări ai de la noul președinte? Nelocuind aici nu-i ușor să vezi anumite situații, dar se văd totuși multe lucruri schimbate. Una e când stai zilnic și dai cu nasul de problemele obișnuite și alta e atunci când vin eu în vacanță. E ca și cum voi ați veni în Italia și vedeți că e totul frumos, dar și acolo sunt probleme și, netrăind acolo zilnic, nu ai cum să le sesizezi.
Numărul românilor din Italia a scăzut considerabil? Care mai e percepția italienilor despre români? E plină Italia de români, cred că și Torino e plin de români, Roma e plină. Încet-încet, se mai schimbă percepția. Nu poți să-i faci pe toți să-și schimbe părerea, să nu se mai uite la tine ca la un țigan. La un moment dat, vor înțelege că nu toți suntem hoți. Și vreau să-ți spun ceva! Sunt mulți români cu facultate în Italia care muncesc ca baby-sitter. Dar mai există și grupul românilor care lucrează în construcții.
Și totuși, parcă se întorc tot mai mulți în țară… Mulți se întorc pentru că și acolo se simte criza, sunt multe familii cărora nu le ajung banii până la sfârșitul lunii. Sunt multe familii care aveau copiii dați la școlile private și au început acum să-și dea copiii la școlile publice. Se strânge cureaua și în Italia.
Se află tenisul printre priorități în Italia când se ia în calcul sportul? Nici acolo nu se fac foarte multe pentru sport. Tenisul a ajuns un sport în care dacă nu ai resurse financiare ca familie, nu ai cum să răzbați. Pentru că nu mai sunt cluburile care erau înainte. Cât de cât aveai o structură care te ajuta, așa era și în România, așa era și în Italia. Acum, dacă nu ai părinți care pot să-și permită să te antrenezi, nu poți juca. E un sport foarte scump! Oricât de talentat ai fi, dacă nu ai posibilitatea de a plăti…Nu există în prezent acele cluburi, cum erau înainte cluburi precum Steaua și Dinamo, putea să se ducă oricine, era un preț accesibil pentru oricine.
Sunt anumite sporturi cărora li se acordă o atenție suplimentară? Tenisul în Italia posedă o imagine ok, pentru că fetele sunt văzute foarte bine și au obținut rezultate majore. Au fost performanțele lui Schiavone, Errani, ele au câștigat Cupa Federațiilor și au adus o perioadă destul de bună ca imagine, dar mă întorc și spun că trebuie să ai posiblitatea ca familie să-ți trimiți copilul să joace.
În România simți că se face ceva pentru îmbunătățirea condițiilor de pregătire pentru micii jucători din țară? S-au schimbat multe, cred că încearcă să se schimbe. Cel puțin la fete poate le ajută, e o structură mai bună față de ce aveam noi. Noi aveam doar acel teren central de la 23 August (n.r. – sala de la Centrul National de Tenis), acum au multe terenuri acoperite. Acum ai și cluburi unde să te duci să te antrenezi, dacă ți se pun la dispoziție terenurile. Nu cred că Simona Halep sau Horia Tecău ar avea probleme dacă și-ar dori să se antreneze undeva.
! CITEȘTE VINERI, PE WWW.PROSPORT.RO, CE SPUNE IRINA SPÎRLEA DESPRE ȘANSELE SIMONEI HALEP DE A URCA ÎN IERARHIA WTA
Apropo de Halep, ce părere ai despre fotografia de la Turneul Campioanelor în care doar Simona și Kvitova își vorbesc. E un cadru sugestiv pentru relațiile din circuitul feminin? Poate a fost și momentuI greșit în comparație cu buna-dispoziție pe care o transmitea poza cu cei opt băieți. Ele așteptau poate fiecare să intre la festivitate, dar e adevărat că în circuitul băieților sunt mai mulți prieteni. Așa a fost tot timpul la fete, pe grupuri și în funcție de clasament.
Cum adică în funcție de clasament? Adică amiciția se leagă mai mult între jucătoarele din Top 10 să zicem… Mai repede ești amică numărul 1 cu numărul 100. 1 cu 2 nu ești niciodată. Și nici 1 cu 10 sau 1 cu 20! Dar e normal pentru că atunci când intri în teren, nu este atât de ușor să joci împotriva unor prietene.
Tu ai jucat împotriva unor prietene? Da.
Rămânea nivelul de concentrare la fel de ridicat? Ne antrenam împreună, ieșeam seara să mâncăm împreună, apoi nu era atât de ușor să intri concentrat, îți trebuia puțin mai multă forță, trebuia să te detașezi de momentul de prietenie. Nu e ușor, e mai greu pentru că ți se pare că joci cu o fată cu care n-ai nimic de împărțit. Așa mi s-a întâmplat mie cu Conchita Martinez. Pe Conchi am bătut-o mai puțin, ea m-a bătut de mai multe ori. Când joci cu o prietenă bună și ai de a face cu o minge dubioasă, nu e problemă. Chiar dacă arbitrul insistă, ii zici să stea acolo și ștergi urma cu piciorul.
Tentația de a de scrie o carte, opinia despre gestul lui George Cosac și avantajele turneului de la București
În 2014 a avut loc și primul turneu WTA organizat în România și câștigat de Halep. Care sunt beneficiile unei asemenea competiții? (nostalgică) Dacă ar fi fost pe vremurile noastre, era frumos să joci acasă, ar trebui să se bucure toate fetele. E și o lecție pentru ceilalți copii, ai posibilitatea de a vedea și celelalte sportive care au evoluat la Roland Garros și poți urmări super-partide. Pentru tenisul românesc a fost foarte bine că a venit Halep (n.r. – campioană la București).
La ceremonia de închidere, George Cosac a mulțumit, în primul rând, premierului Victor Ponta, moment în care a fost fluierat de o mare parte a spectatorilor. Ulterior, într-un interviu pentru ProSport, el a mărturisit că și a doua oară ar fi făcut la fel. Cum comentezi decizia lui? El e premierul. Care e problema!? A adus sponsori, depinde cine s-a implicat în concurs, turneul a fost garantat de Prim-Ministru cu bani, nu ți se dă ușor dreptul de a organiza. E normal să-i mulțumești, pentru că a fost cumpărat de la Budapesta și adus București. Trebuia garantat cu bani de Guvern.
Au apărut multe biografii ale jucătorilor de tenis. Care ți-a plăcut cel mai mult sau ce ai vrea să citești nou? Am citit-o pe cea a lui Andre Agassi. E realitatea, nu cred că e foarte multă ficțiune. Așa e el. În rest… ce să zic!? Cartea mea aș vrea să o citesc!
Ți-a propus cineva? (face o pauză, pare că reflectează) Nu, dar mă bate gândul.
Când? Poate aș avea multe de spus.
O lași pe mai târziu? (se încruntă) Vedem… dacă va fi vreodată posibilitatea, nu știu, se poate, vedem.
Meciurile Irinei cu surorile Williams Irina Spîrlea vs Serena Williams 1-3 1998 Australian Open hard R128 7-6, 3-6, 1-6 1998 Miami hard R64 6-7, 0-6 1998 US Open hard R32 6-3, 0-6, 7-5 1999 Roma zgură R16 2-6, 3-6 Irina Spîrlea vs Venus Williams 1-3 1997 US Open hard Semi 6-7, 6-7 1997 Philadelphia hard R32 6-3, 6-2 1999 Zurich hard R16 3-6, 2-6 2000 Hamburg zgură R16 7-6, 2-6, 2-6
! CITEȘTE VINERI, PE WWW.PROSPORT.RO, CUM CARACTERIZEAZĂ‚ IRINA SPÎRLEA CARIERA LUI VICTOR HĂ‚NESCU
Alte dueluri cu starurile din anii 90
„Du-te și vizitează Roma într-o zi! Apoi vreau să văd cum te simți. Du-te cu tata! Du-te să vezi și-mi spui apoi cum te simți!”
Vreau să te întreb cum arată o zi obișnuită pentru tine la Roma? Dimineața fac anumite lucruri pe care nu le pot lăsa pe parcursul zilei. Mă duc la poștă, plătesc aia, plătesc ailaltă, iau una sau alta, mă duc la magazin, apoi vine momentul în care trebuie să iau copiii de la școală. Îi dau unuia să mănânce, îl iau pe celălalt, îl duc la tenis pe unul, apoi pe celălalt și tot așa până seara.
Antrenamentele de tenis le fac cu tine sau cu soțul tău? (răspunde prompt) Nu, cu mine ar avea alt curaj, iar respectul față de mine sau față de Max… nu prea merg în tenis relațiile copil-părinți. Dacă îi spun eu un lucru, îmi răspunde: (își modifică glasul) „aaaa, mama, bene, bene”.
Dacă ai fi pentru un minut ghid turistic, ce le-ai spune românilor că trebuie mai întâi să viziteze în Roma? Piazza di Spagna și Fontana di Trevi. Intervine tatăl: „Toată Roma!„
Tu ce-ai vizitat la primul turneu? San Pietro. M-am dus până sus, pe vremuri se putea urca până sus.
Ai anticipat vreodată că te vei stabili acolo? Nu.
Te-a fascinat orașul? Roma e frumoasă, arată-mi pe cineva căruia nu-i place!
Nu-mi vine nimeni acum în minte, dar te-ai mai muta acum de acolo? Nu știu. Depinde. Zi-mi tu unde!
Să zicem Bali sau Bora Bora! (interesată) Mmmh (își lărgește zâmbetul) atunci am putea să discutăm…Depinde! În anumite locuri din California poate că aș mai putea să stau…
Bănuiesc că te-ai săturat de călătorii și obiective turistice vizitate de-a lungul carierei. Nu este așa și îți explic și de ce. Eu m-am dus la Luvru în ultimul an de la Roland Garros. În 2000. Puteam rar să ies din program, pentru că în momentul în care pierdeam și nu aveam alt concurs, abia așteptam să mă urc în avion și să mă întorc acasă. Nu mai aveai tragerea de inimă să te duci, să ieși prin oraș, abia așteptai să te întorci acasă. În momentul în care te duci să vizitezi, e obositor. Poate de multe ori e mai obositor decât să te antrenezi. Du-te și vizitează Roma într-o zi! Apoi vreau să văd cum te simți. Du-te cu tata! Du-te să vezi și-mi spui apoi cum te simți!
E pasionat de Roma domnul Spîrlea? Tata te poate duce cu ochii închiși prin Roma.
Îl lași singur prin Roma? Da, eu îl las la metrou și mă cheamă din nou când ajunge seara în stația din care a plecat. O vizitează singur.
„Dacă m-aș urca acum pe un cal, aș muri de frică”. Ce sport ar alege din cele cinci discipline practicate de tatăl său, fostul campion la pentatlon modern, Dumitru Spîrlea
Tatăl tău a fost campion într-un sport, pentatlonul modern, în care își testa limitele pe parcursul câtorva ore. Din cele cinci discipline ale tatălui care ți-ar fi plăcut? Călăria. Îmi plac caii. Avea la pentatlon un cal alb, care a fost și într-un film cu Ștefan cel Mare („Ștefan cel Mare – Vaslui 1475″ – 1974 – regia: Mircea Drăgan. Cu Gheorghe Cozorici, Violeta Andrei și Gheorghe Dinică). Îl chema Cabotin. Mi-a rămas la suflet. Intervine tatăl Irinei: Era un cal în vârstă, foarte deștept, te simțea. Dacă știai meserie, mergea cu tine, dacă nu, te punea jos. (preia Irina firul povestirii). Mie mi-a rămas aproape de suflet. De mică mă duceam cu el, pentru mine caii sunt ceva aparte. Dacă m-aș urca acum pe cal, aș muri de frică. Numai cât mă uit în jos și mă ia frica.
Înotul? Nuuuuu! (trage aer în piept) Înotam la doi ani, dar acolo am rămas.
N-ai mai înotat de la doi ani? (convingătoare) Știu să înot, dar urăsc apa. Fac baie dacă sunt obligată, dar să mă duc să înot de capul meu? Pe cont propriu? Nu! Soțul meu înoată. Să mă duc să alerg, nu… și am terminat sporturile lui tata. Poate tirul… că ală se făcea de pe loc. (pentatlonul modern e format din cinci probe: tir și alergare , proba combinată, călărie, înot și scrimă)
„Ochio di Falco”, cea mai bună invenție din tenisul mondial și ce ar schimba la tenisul actual
Aș vrea să ne întoarcem puțin în anii 90. La unele meciuri jucate de tine, lăsai impresia că voiai chiar să pui mingea pe tușă. Ai avut momente în meci când voiai să pui mingea pe tușă? Nu. Tu te uiți pe tușă, dar chiar s-o dai pe linie, nu! Poți să-ți dorești, dar e foarte greu să-ți și iasă.
Ți se pare sistemul Hawke-Eye cea mai bună invenție din tenisul mondial? Ochio di Falco!? Da, pentru că de multe ori îți demonstrează că jucătorul are dreptate. Îți demonstrează că de multe ori jucătorii simt, chiar dacă a ieșit și o unghie, ceea ce de multe ori, cu tot respectul, arbitrii nu simt.
În tenis pot fi împărțiți arbitrii în „slabi” și „buni”? Sunt. Îi știai. Se știau. Acum mulți sunt aceiași, dar încă arbitrează. Pe vremuri erau mai tinerei, acum au o vârstă, dar acum încep să câștige și ei din ce în ce mai bine față de cât câștigau pe vremuri. Nu cred că e ușoară viața lor.
Pe vremea ta existau pariuri în tenis? Începuseră la Wimbledon, se puneau și pe subiectul dacă plouă sau nu în primele două-trei zile. Dar parcă la Australian Open au început pariurile, dar nu ca acum să poți paria în orice moment al meciului.
Dacă ai schimba o regulă în tenis care ar fi? Nu știu (se gândește)... Poate de a avea antrenorul în teren, a rămas unul dintre puținele sporturi în care nu poți să comunici cu antrenorul .Nu văd diferența dacă-ți face un semn din afara terenului sau dacă intră pe teren. (tatăl Irinei ne arată diferite semne tradiționale ale antrenorilor din tenis).
! CITEȘTE VINERI, PE WWW.PROSPORT.RO, CUM AR FI TRATAT IRINA SPÎRLEA MECIUL CU IVANOVIC DE LA SINGAPORE, DACĂ‚ S-AR FI AFLAT ÎN LOCUL SIMONEI HALEP
CV Irina Spîrlea Data și locul nașterii: 26 martie 1974 / București Înălțime/greutate: 1,85 m/70 kg Tatăl, Dumitru Spîrlea, cel mai valoros reprezentant român al pentatlonului modern, mama Georgeta, desenator tehnic Căsătorită cu Massimiliano Pace, au doi copii: Tommaso (12 ani) și Francesca (9 ani) Cel mai înalt loc ocupat în WTA: 7 (13 octombrie 1997) S-a retras în 2000, la 26 de ani A terminat trei ani (1996-1998 între primele 20 de jucătoare ale lumii) Titluri la simplu: 4 (Palermo 94 și 95, Amelia Island 96, Strasbourg 98) Finale la simplu: 6 (Sapporo 93, Taranto 94, Jakarta 95, Indian Wells 97, Hilton Head 98, Cairo 99) Titluri la dublu: 6 (Taranto 94, Jakarta 95, Roma 96, Paris, Luxemburg, Linz 99) Semifinalistă la US Open 97 Sfert-finalistă la Australian Open 97 Bani câștigați din tenis: 2.650.000 de dolari
„Halep e din ce în ce mai cunoscută în Italia. Dar rămân populari Ilie, Nadia, Țiriac și Ceaușescu”. De ce simpatizează Irina cu AS Roma și cum îl descrie pe Il Capitano
Spune-mi în trei secunde trei posturi TV din Italia la care te uiți mai mult de 10 minute! Canale 5, Rai Uno și Real Time. Ă‚sta e cu tâmpeniile alea în care sunt prezentate restaurantele din diverse hoteluri, e destul de lejer, cu bucătărie internațională, cu vedete.
Ce înseamnă a fi vedetă în Italia? Sunt anumite actrițe, sportivi, politicieni. Depinde. Multe staruri nu merg cu bodyguarzii, sunt foarte normali. Fotbaliștii, spre exemplu, merg cu mașinile personale și îi vezi pe stradă de multe ori. Cred că și aici e la fel, nu!?. Politicienii au în schimb bodyguarzi.
Silvio Berlusconi cum mai e văzut? Nu știu, pentru că n-am avut plăcerea să-l cunosc. Ha, ha, ha. El e tot timpul însoțit de bodyguarzi, datorită poziției pe care a avut-o.
Roma, AS Roma, ajungem și la Francesco Totti. El e „Il Capitano”!
Ții cu Roma? Trebuie! Pentru a fi liniște acasă la mine, țin cu Roma! Toți ținem cu Roma, termenul Lazio nu există, până și profesoarele copiilor mei sunt „romaniste”. Iar Totti e definiția fotbalului în general. „Il Capitano” face foarte multe lucruri despre care se află de la rar spre foarte rar. Se descoperă târziu anumite lucruri sponsorizate de fundațiile lui, fundații despre care habar n-aveai că sunt ale lui.
Spune-mi câteva nume de români care sunt cunoscuți în Italia? Nu-mi vine unul, vrei să-ți zic doi!? Halep e urmărită acum, destul cu tenisul, mai ales pentru că sunt mulți români, sunt foarte mulți, Ilie e Ilie, dacă vorbim de tenis, Năstase nu are rival și Ceaușescu. Din păcate. Când zici România spui de multe ori chiar și Țiriac, e normal să fie cunoscut. Era Nadia…
Ce ți-ai luat din România? Nu pot să-ți zic.
O zacuscă? Aia mi-o face mama când vine la Roma. Pregătește cornulețele de aici, zacusca mi-o face acolo. (Intervine Geta Spîrlea): „plec cu totul congelat de acasă și pentru sarmale, inclusiv cu ceapa din Buzău”
„Nu-mi pare rău din punct de vedere financiar că nu am jucat în această perioadă. Îmi pare rău că n-am avut ocazia să joc cu jucătoarele actuale. Mi-ar fi plăcut. M-aș fi distrat”
Observ că părinții tăi încă te mai răsfață. Tu îți răsfeți copiii? Cred că da.
Ai fost răsfățată și în copilărie? Am fost răsfățată normal pentru vremurile de atunci. Pe undeva a fost un bine că am trăit și în comunism, în acea perioadă, poate m-a ajutat pentru a vedea diferitele situații cu alți ochi. Am făcut parte dintr-o familie normală, cu posibilitați financiare normale. De multe ori, când plecam la început afară era greu, se uitau la tine toți cu alți ochi, nu era ușor să te accepte. Mențineau tot timpul o distanță ciudată față de tine, dar apoi, când te cunoșteau și începeau să te înțeleagă, relaționam mult mai bine. Și pentru noi era mai greu pentru că nu vorbeam engleză. Știam trei cuvinte într-o limbă, trei în alta, dar încet-încet am început să ne descurcăm.
Îți pare rău din punct de vedere financiar că n-ai putut juca în perioada actuală? Financiar nu. Îmi pare rău că n-am avut ocazia să joc cu stilul meu împotriva jucătoarelor actuale. Cu cele din generația asta. Mi-ar fi plăcut. M-aș fi distrat.
Cu cine mai exact? Dă-mi niște nume! Cu toate. Pentru că joacă toate la fel. Pe vremea mea una juca serviciu-vole, alta îți dădea baloane, una ți le învârtea, alta care alerga de dădea boala-n ea. Aveai anumite viziuni, dar trebuia să te adaptezi. Acum știi cum joacă toate. Mi-ar fi plăcut. Dacă ar fi contat partea financiară, atunci aș mai fi jucat încă trei-patru ani… (n.r. – Irina s-a retras la vârsta de 26 de ani, când se afla în Top 20 WTA).
Irina a optat pentru o retragere când se afla pe culmi, iar ieșirea ei din scenă a dat naștere la scenarii și un palmares imaginar. A ales să-și întemeieze o familie și a încuiat tenisul într-un colț de sertar. Din postura de fostă mare jucătoare, Spîrlea vorbește în partea a doua a interviului cu ProSport despre Halep, Hănescu, Țiriac și Serena Williams. Vineri, pe www.prosport.ro.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER