INTERVIU | Gabi Ruse și primele ore după ce ai ieșit din ‘cușca cu lei de la Wimbledon’: „Puține lacrimi în vestiar, pentru că nu am avut timp să plâng. Am plâns însă în pat, toată noaptea”
‘Am făcut un meci bunicel, am avut o șansă de a închide meciul‘. O corectezi – ‘Nu, Gabi, ai avut șase. A fost un meci foarte bun‘. ‘Da, așa este. Am simțit că pot. Știu acum, știu că pot fi acolo – mi-a arătat că pot să fiu acolo. Vreau să revin cât mai rapid pe un teren precum Terenul 1 de la Wimbledon. Nu am putut dormi toată noaptea. Am plâns toată noaptea. Vreau ca acesta să fie primul > pe care îl câștig – dar nu și ultimul turneu de Mare Șlem pe care îl câștig. Am realizat că am avut nivel de jucătoare de Top 20‘.
Cu 20 de ore în urmă, își așeza echipamentul Adidas, alb, cu bluză amplă, care te duce inevitabil cu gândul la veșmintele purtate cândva de Steffi Graf, cu gesturi care încercau să fie ferme, să nu trădeze niciun pic din emoție. Gabi Ruse se pregătea să pășească, pentru prima dată, pe Terenul 1 de la All England Club. Într-un adevărat templu al tenisului. Acum, Gabriela Ruse este în fața unui terminal al aeroportul din Londra – vine la București. A făcut spectacol și i-a făcut pe organizatorii de la Wimbledon să spună lumii întregi – țineți minte acest nume! Agnieszka Radwanska nu îl va uita. Fostul număr doi mondial a fost cu spatele la zid și a avut de salvat șase mingi de meci. Apoi, experimentata și îndemânatica Agnieszka Radwanska s-a impus – 6-3, 4-6, 7-5.
Felicitări pentru meci și pentru joc. Cum te simți, astăzi, Gabi?
Obosită. A fost un meci greu. Și nu am dormit deloc. Toată noaptea nu am dormit. Sunt și tristă – puțin, dar și fericită. Este un amestec interesant, ciudat. Știu acum că pot fi acolo. Am simțit-o. Este dezamăgire, sunt și multe lucruri pe care știu că le-am făcut bine, sunt emoții, mesaje frumoase pe care le-am primit. Am simțit o energie specială.
Pe care dintre cele șase mingi de meci ‘ai visat-o’ noaptea? La care te-ai gândit cel mai mult?
Ultima. A fost o o minge venită pe lovitura pe care eu mă bazez cel mai mult, pe rever în lung de linie. Chiar la retur. Din păcate, acolo, aseară, nu a fost să fie. Reverul la ultima minge nu a intrat. Cred că așa a vrut Dumnezeu. A fost o lecție pentru mine, trebuie să muncesc din ce în ce mai mult. Mi-a arătat că pot să fiu acolo. Este o dovadă a faptului că îmi fac foarte bine treaba cu echipa mea.
Gabi Ruse, via InstaStory / WTA România
Răvășitor! Gabriela Ruse a trecut, la 21 de ani, pe lângă prima mare victorie a carierei: a ratat șase mingi de meci contra Agnieszkăi Radwanska. Cronica meciului în care Gabi a avut în mână o fostă finalistă de la Wimbledon
Au fost foarte mulți oameni impresionați de meciul tău, de jocul tău, de lovituri și de atitudinea ta. Ai citit câte ceva din ce s-a spus, din ce s-a scris?
De dimineață am văzut câte ceva. Am auzit cuvintele Martinei Navratilova – discuta despre meciul meu și m-am bucurat foarte mult. Într-adevăr, au fost și foarte mulți oameni veniți să mă susțină. Poate că la început erau puțin temători în privința scorului și a meciului – Radwanska este UN NUME în tenisul feminin. Mă bucur că mi-am adunat forțele în meci și am reușit să revin. Pentru că nu mi-a fost ușor când am intrat pe teren și am văzut cât de mare era tribuna. Cât de mulți oameni erau acolo să mă vadă. Mi-am închipuit și câți oameni se uită la mine și mă susțin de acasă. M-am simțit bine, mă bucur că am fost acolo și un lucru pot spune clar – îmi doresc cât de repede se poate să mă întorc și să câștig.
„Câtă determinare! Câtă putere de a trece peste orice moment! Când părea că nu e acolo, ea era de fapt acolo! Mult talent la această jucătoare. Felul în care a luptat spune totul despre caracterul ei. A arătat un tenis fantastic! Iar felul ei de a fi mă încântă! Pur și simplu, iubesc atitudinea ei! Cum dădea din mâini, cum chema publicul să intervină. Magnific! Parcă a fost o pisică cu 9 vieți și le-a folosit una după alta în acest meci. Păcat că a pierdut, dar este o experiență din care are de luat multe plusuri”,
Martina Navratilova, pentru BBC
„De când m-am calificat pe tabloul principal am avut o presimțire că voi juca pe Terenul Central sau pe Terenul 1. Până la urmă, asta mi-am și dorit. Dar am fost în dezavantaj la început”
Tu nici măcar nu ai știut de la început unde vei juca. Organizatorii au fixat o oră și au lăsat partida ta cu Agnieszka Radwanska pentru a fi plasată la final. Când ai aflat și cum ai reacționat când ai aflat că joci pe Terenul 1 (n.r. – al doilea cel mai mare al compleului, cu o capacitate de 11.360 de locuri)?
Sincer, de când m-am calificat pe tabloul principal am avut o presimțire că voi juca pe Terenul Central sau pe Terenul 1. Până la urmă, asta mi-am și dorit. M-am simțit bine. Dar, la început, am fost în dezavantaj, da! Pentru că starea mea interioară nu era extraordinară. Erau foarte multe lucruri cu care trebuia să mă obișnuiesc. Arena foarte mare, oamenii care se mișcau în tribună, trebuia să te concentrezi tu, trebuia să ignori. Și totul îți distrăgea atenția. Freamătul, oamenii care mâncau, fâșâiau. Sunt multe lucruri de care nu îți dai seama până nu joci acolo. Din exterior e foarte simplu să vorbești despre tenis, dar este mult mai greu când ești în cușca cu lei. De aceea nici nu am mers foarte bine în primul set. Mi-a fost greu acolo. Dar, când m-am acomodat… mi-a plăcut. O repet.
WIMBLEDON 2018, Ziua 1 | Mihaela Buzărnescu închide ziua României la Wimbledon pe plus! Gabriela Ruse a făcut un meci mare la debutul într-un turneu de Grand Slam, dar a pierdut într-un final pasionant cu Radwanska
Se spune despre jucătoarele de top, care au petrecut mulți ani la nivelul cel mai înalt, că unul dintre capitolele la care își domină adversarele este condiția fizică. Cum ai simțit tu? Pe tine te-am văzut înainte de fiecare minge de meci avută cum erai extrem de energică pe picioare, săreai, țopăiai chiar. Un bulgăre de energie…
Cred că, totuși, la final amândouă eram epuizate. A fost un meci foarte intens. Culmea, pe teren, nu am simțit că am jucat cel mai bun tenis al meu, însă când m-am uitat la highlights (n.r. – selecția de puncte din meci), am fost chiar surprinsă de cât de înalt a fost nivelul meu – atunci am realizat că au fost momente în care am avut nivel de Top 20. Mi-am impus să fiu energică acolo, să fiu pozitivă, chiar dacă am ratat prima, a doua, a treia, a patra minge de meci. Până la ultimul punct am crezut în victorie, la acea minge de meci a ei. Cred acum și vreau ca Wimbledonul să fie primul, primul dar nu și ultimul meu turneu de Grand Slam câștigat. Pot spune că iarba este suprafața mea favorită.
- Gabi Ruse a jucat o semifinală în turneul junioarelor la Wimbledon 2014.
„Sigur că au fost lacrimi, de tristețe, de supărare, pentru că am simțit că am avut meciul în mână. Nu am reușit să îl duc până la capăt”
Trăgând linie, a fost cel mai intens, cel mai emoționant meci al carierei tale de până acum?
Nu aș putea spune asta. Doar fericirea și emoția de a juca pe o arenă atât de mare a fost incomparabilă cu tot ce am trăit până acum. Până ieri, mai jucasem doar pe Centralul de la Arene…
Până la urmă… la finalul meciului au fost lacrimi. Ți le-ai înnăbușit în prosop. Cum au fost acele clipe?
Sigur că au fost, de tristețe, de supărare, pentru că am simțit că am avut meciul în mână. Nu am reușit să îl duc până la capăt. Eram însă și încrezătoare că mă voi întoarce pe acea arenă. În fața tribunei, că voi câștiga și meciul, poate și turneul.
Au mai fost lacrimi și în vestiar?
Puține. Puține, pentru că nu am avut timp. M-a luat antrenorul meu, m-a încurajat foarte mult. Mi-a spus că, pentru el, am câștigat meciul. Apoi, a trebuit să plec la conferința de presă și nu am apucat să plâng în vestiar. Am plâns însă în pat, toată noaptea. Nu am putut să dorm.
Gabi Ruse merge rapid mai departe. E nedormită, dar glasul ei este vioi. Reconfortant. Merge rapid mai departe, cu gândul de a se recupera după efortul depus, cu gândul la un turneu în Germania și cu speranțele agățate de turneul de la București, acolo unde anul trecut, din postura de wildcard, a obținut o primă victorie WTA a carierei, în fața Shinikovei.