La 17 ani, Georgia este deja o fată înaltă, cu siluetă de invidiat: la 1,80 m, o întrece la înălțime cu șapte centimetri pe Virginia Ruzici, cu cinci centimetri pe Irina Spîrlea, și este la un centimetru în urma Irinei Begu. Și-a transformat serviciul în arma numărul unu, așa cum îi place să spună, iubește jocul agresiv, a luat notițe și a tras concluzii după turneul senzațional făcut de Jelena Ostapenko la Roland Garros și visează la prima sută mondială și la titluri de Mare Șlem. Ea, eleva de clasa a 12-a a unui liceu cu profil sportiv, dar la clasă de atletism. Pentru că „tenis nu există” la Liceul cu program sportiv Brăila.
Orele de atletism o ajută mult însă, pentru că lucrează masa musculară, la pregătire generală. Face în plus și sală – forță, iar printre cupele din camera ei se află și un trofeu național cu ștafeta de 4×100 m. Tenisul este însă marea dragoste și singura.
De la sacrificiu și durere, la forță. Iată un motto-ul zilei. Foto: Facebook @Georgia Crăciun.
A fost mai greu să câștigi primul titlu de simplu, în Antalya, cu acea dublă simplu-dublu, sau a fost mai greu de făcut a doua dublă, de săptămâna trecută? A fost mai greu să o câștig pe a doua, cred că turneul a fost mai tare aici. Și în Antalya a fost greu, dar, mă așteptam să câștig.
În februarie, la ITF-ul din Antalya, ai adunat în total 11 victorii în nouă zile. Fizic, cum te-ai simțit după un astfel de maraton? Am jucat într-adevăr și calificări acolo, și simplu, și dublu și, fizic, este mult mai greu. Este obositor, sunt câte două meciuri pe zi – nu e ușor. Dar sunt antrenată și sunt pregătită.
Cum sunt duelurile cu colegele de generație – Miriam Bulgaru, Luminița Tutunaru? Nu sunt ușoare. Miriam este mai mare ca mine cu un an. Am avut un meci greu de tot la Curtea de Argeș. Are o explozie fantastică în braț și este greu cu ea. Cu Luminița e ok – este mai mică decât mine, nu are atâta experiență, dar pe parcurs o să prindă. Am putut câștiga (n.r. și se simte din glasul ei că, la Brăila, acolo unde a plecat imediat după victoria de duminică, Georgia zâmbește mulțumită).
Georgia Crăciun, Ioana Mincă și Miriam Bulgaru, în echipa României, alături de antrenorul Bogdan Popovici. Foto: Facebook @Miriam Bulgaru
Ai învins-o pe Bondarenko în Antalya, o jucătoare cu titlu de Mare Șlem la dublu (n.r. Australian Open 2008), care cândva a fost în Top 20 WTA la simplu. Ce ți-ai spus înainte de acel meci? Că trebuie să îmi fac jocul, nu contează cine este de partea cealaltă, are tot două mâini, două picioare, trebuie să joc fără emoții, să am încredere în mine și să fiu relaxată. Am jucat la fel de agresiv ca în orice alt meci: eu îmi propun de fiecare dată să joc agresiv, pentru că ăsta este jocul meu și cu el mă simt cel mai bine.
Ai jucat șase turnee în Antalya. Știi pe de rost orașul? Ai deja rutina ta acolo? Din păcate, nu am putut vizita orașul, mai mult stau în resort. Toată ziua este numai tenis – antrenamente, meciuri, odihnă. Nu am apucat să vizitez. Dar în resort mă simt ca acasă deja (n.r. râde).
Din puținele interviuri video pe care le găsești împrăștiate pe internet, îți dai seama că Georgia este pretențioasă și perfecționistă: vrea multe pe teren, dar mai ales vrea totul de la jocul ei. Este ambițioasă și pune mult, mult suflet în meciuri. În urmă cu câțiva ani, era aproape în lacrimi după o finală pierdută, spunând apăsat: data viitoare vreau să joc mai bine, vreau să câștig, vreau să nu mai pierd set. Filosofia ei pe teren și scopul ei în tenis, în general, este simplu: „vreau să cresc în joc, să mă autodepășesc, să am încredere în mine, în potențialul meu și să joc de plăcere. Să nu îmi pese de cine este de partea cealaltă a fileului. Să îmi pese doar de mine„. Și pentru că jocul contează mai mult decât rezultatele mai ales la vârste fragede, în perioadele de acumulare și de învățare, tocmai despre asta ne va povesti mai întâi Georgia Crăciun.
Să vorbim mai concret despre jocul tău. Cum ți-ai descrie stilul de joc, în momentul acesta? Unul agresiv, cu mișcare foarte bună pe teren, stau mult pe linia de fund și îmi impun să nu mă dau în spate. Îmi place să joc plat și toate loviturile sunt date în forță. Mai ales cu serviciul, acolo unde îmi asum riscuri în special atunci când am încredere. Risc de multe ori ca să dau ași și… mai dau și duble (n.r. râde).
Deci, riști și pe prima, și pe a doua minge… Da, da. Nu mereu risc pe a doua minge, dar atunci când am încredere în mine – o fac.
Gorgia Crăciun și serviciul ei de încredere. Foto: arhivă personală
Care este arma ta numărul unu pe teren? Serviciul.
Cât de mult îl antrenezi? În fiecare zi dau câte trei-patru coșuri de servicii.
Lovești reverul cu două mâini… Da, așa am învățat de mică. Și acum îmi este ușor astfel. Așa m-a învățat antrenorul când eram mică să dau cu două mâini… Ai vreo lovitură pe care nu o dai după manual? O lovitură așa, mai cum dădea Bartoli serviciul sau cum dă Monica Niculescu forehandul? Eu dau loviturile cum mă simt bine să o fac. Nu știu cât dau după carte. Dacă mă simt bine, dau așa până la capăt.
„Îmi place să joc la senioare, așa evoluez relaxată: intru pe teren și pur și simplu joc de plăcere”
În tenisul masculin, încântă un Dustin Brown, un Benoit Paire, un Goffin, un Kyrgios și lista poate continua. La feminin, se remarcă Mladenovic, Timea Bacsinszky. Ție unde ți se pare că este mai multă fantezie și creativitate în acest moment – în WTA sau ATP? Creativitate? În ATP.
Care simți că sunt cele mai dure aspecte ale trecerii de la turneele de junioare, la cele ITF? în primul rând, cred că emoțiile sunt mai mari. Pentru că tu ești mai mică și știi că vei juca împotriva unor fete mai mari. Dar eu pot spune că îmi place să joc la senioare, așa evoluez relaxată și atunci parcă îmi fac jocul cel mai bine. Aș spune că la senioare intru pe teren și pur și simplu joc de plăcere. Fizic este mai greu, într-adevăr, pentru că trebuie să ții piept unor jucătoare mai mari. Trebuie să lupți pentru fiecare punct și trebuie să fii tare și fizic și psihic.
Munca Georgiei pentru pătrunderea în tenisul de top a pornit din Brăila natală, a trecut pe la Brașov și București, apoi a revenit în Brăila. „Am început tenisul la Brăila cu domnul Gheorghe Doleanu – până la 15 ani. Apoi, doi ani m-am pregătit cu Răzvan Sabău – la Brașov, mai departe câteva luni cu Bogdan Popovici – la București, și acum fac cu Sebastian Ionescu – înapoi la Brăila„, desenează traseul virtual adolescenta. De doi ani, povara cheltuielilor cărora Georgia le-a pierdut deja numărul, este împărțită de familia Crăciun. „Domnul Florin Cârligea mă ajută din punct de vedere financiar. Fără dumnealui, eu nu aș mai fi putut face tenis astăzi. Pentru că este foarte costisitor acest sport și sunt norocoasă că îl am alături. Am auzit de el și mi-am făcut curaj să merg cu tata să vorbim. Din prima clipă, când m-a văzut și am început să îi povestim despre ce este vorba – a spus da. Și de atunci, îl am alături de mine„.
Contracte pentru echipament de joc, pentru rachetă ai? Am doar contract pentru racheta Yonex, de aproximativ doi ani. Mai întâi am jucat cu Babolat, am avut contract pe național, dar am vrut să încerc și ceva nou. Am zis să testez Yonex-ul. De cum am pus mâna pe rachetă și am dat câteva mingi, mi-a plăcut. Este o rachetă cu mult control, care mă ajută.
Liderul mondial din tenisul feminin – Angelique Kerber, Stan Wawrinka – jucător cu trei titluri de turnee de Mare Șlem în palmares, Naomi Osaka – tânăra speranță a Japoniei (19 ani), excentricul Nick Kyrgios, una dintre promisiunile Franței – Caroline Garcia, urmașa Martinei Hingis în Elveția – Belinda Bencic, speranțele Daria Gavrilova și Denis Shapovalov, Sabine „Bum-Bum” Lisicki sunt câteva dintre numele din portofoliul internațional Yonex.
„Un antrenor mi-a pus racheta în mână și din prima am dat peste fileu”
De câte ori ți s-a întâmplat să îți dea lacrimile după un meci? De multe ori (n.r. – râde). Cam după fiecare meci pierdut. Uneori, și după un meci câștigat. Sunt o fire mai sensibilă și mă bufnește imediat plânsul după un meci greu pierdut, sau dacă nu am putut face ceea ce mi-am propus.
Ce te-a determinat să apelezi la ajutorul unui psiholog sportiv în echipă? (n.r. Georgia Crăciun lucrează cu Ioan Popoviciu, ca și Marius Copil) Vreau să fiu mai bună decât înainte. Îmi doresc să ajung în prima sută și poate chiar mai mult. Și antrenorul mi-a spus că mi-ar prinde bine, și eu mi-am dorit, împreună cu părinții. Toți am colaborat și am luat această decizie.
Am citit pe site-ul ITF că ai început tenisul la șase ani. Îți amintești prima zi pe terenul de tenis? Da. Mă plimbam prin parc cu ai mei. Am trecut pe lângă un teren de tenis și atunci l-am întrebat pe tata – ce este cu acest sport? A zis imediat – hai să încercăm! M-am dus acolo, un antrenor mi-a pus racheta în mână și din prima am dat peste fileu. Deci… am fost talentată de mică (n.r. râde cu poftă). Erau niște terenuri pe ciment acolo, nu zgură cum este acum. Din prima zi am dat peste fileu și mi-a plăcut. Imediat am spus – gata, asta este, începem!
Brăila a dat sportului mioritic două nume uriașe ale natației: singurele două campioane olimpice ale României la înot – Camelia Potec (Atena 2004) și Diana Mocanu (Sydeny 2000). Dar Georgia nu a fost niciodată atrasă de înot și de bazinul împărțit pe culoare. „Nu, chiar nu. Nu le am cu înotul„, spune hotărâtă adolescenta cu plete blonzii, care nu se plânge deloc de condițiile din orașul natal, chiar dacă acesta nu este în niciun fel cunoscut drept vreo pepinieră strălucită de jucători de tenis. „Nu era lipsă de terenuri. Eu până la clubul meu fac zece minute cu mașina, deci nu am probleme din privința asta. Da, m-am format pe ciment, cât am fost mică. Apoi, la vârsta de opt ani am trecut pe zgură„, precizează Georgia.
„Șapca mă încurcă la serviciu. Parcă nu văd mingea”
Sunt jucători care spun că sunt îndrăgostiți până peste cap de tenis, dar sunt și excepții, precum Kyrgios sau Agassi – în trecut, care spun că mai degrabă urăsc tenisul. La tine cum e? Mie îmi place tenisul, îl iubesc. Dacă nu l-aș iubi, nu l-aș mai face.
„Tenisul cere multe sacrificii și dacă nu ești doar cu capul la el, nu merge. Nu poți merge la petreceri cu prietenii și să te trezești a doua zi să mergi la antrenament. O dată ce te apuci de sportul ăsta, trebuie să sacrifici multe lucruri. Dar mie îmi place și aș sacrifica totul pentru el”, Georgia Crăciun
Georgia este aproape sigură că suprafața ei favorită este zgura și visează la cupa de argint de la Roland Garros: „de mică am vrut să îl câștig, de mică mi-a plăcut turneul„. Moștenește pasiunea pentru sport de la tatăl ei, polițist de frontieră, care a făcut în tinerețe și fotbal, și lupte. Mama este confecționeră, iar cel care a stat cel mai mult la marginea terenului pentru a vedea primii pași ai fetei pe terenul de tenis a fost tatăl. „Când eram mică, numai tata mergea cu mine la sport. El a fost cu mine la turnee. Acum nu mai poate, nu mai are timp„, povestește brăileanca.
Georgia, nu te-am văzut în nicio fotografie de pe terenul de tenis cu șapcă, bandană, cozoroc. De ce? Nu port! Nu-mi place să port! Mă încurcă, mai ales șapca, la serviciu. Parcă nu văd mingea.
De la ce jucător sau jucătoare de tenis ai luat primul autograf? De la Halep!
Și cel mai recent? Cred că de la Federer – când am fost ultima oară la Australian Open, la juniori, adică de anul trecut.
Georgia Crăciun joacă și mult dublu. Foto: arhiva personală
„În camera mea, nu găsim postere. Găsim doar cupe, medalii și atât. În meniul meu nu lipsește carnea. Dacă nu am carne, nu mă simt bine”
În camera ta, ce fel de postere găsim? Nu găsim postere. Găsim doar cupe, medalii și atât. Postere n-am. Sunt o grămadă de trofee. Peste 100!
Ce ai aruncat ca să faci loc la trofee? Nu am aruncat nimic. Am adăugat niște rafturi, am mai pus pe masă, pe scaune. În rest am câteva poze cu mine, cu părinții și cu jucători, puse pe lângă cupe.
Georgia Crăciun a fotografiat pentru cititorii ProSport rafturile cu trofee și medalii din camera ei. Foto: arhiva personală
„Eu sunt talentată la sport. Am ieșit campioană națională la atletism, cu ștafeta, acum câțiva ani. Eram accidentată la umăr și a trebuit să iau pauză cu tenisul – două luni. În acele două luni, m-am ținut de atletism. Am participat la concursuri. Am făcut viteză, garduri și ștafetă – ultima sută am alergat-o și am ieșit campioană cu fetele, cu echipa liceului”, Georgia Crăciun
Ce ai făcut cu primii bani câștigați din tenis? Wow, chiar nu mai știu. Cred că am dat pe haine. Și pe echipament de joc, dar mai mult pe haine de oraș.
Dincolo de obiectivele strict legate de tenis, visezi să o iei pe urmele Șarapovei, ale Anei Kurnikova, sau ale lui Genie Bouchard – care fac ședințe foto pe bandă rulantă, sunt modele? Da! Mă atrage foarte mult.
Asortată cu sezonul de zgură. Foto: Facebook @Georgia Crăciun
Îți place să pozezi? Da! Dar nu mereu. Câteodată, îmi place.
Îți place să fii cochetă pe teren, ești atentă la ceea ce porți pe teren? Da. Îmi place să schimb ținutele.
În afara terenului, ce stil vestimentar adopți? Cred că mă îmbrac mai mult sport. Așa mă simt mai bine. Pantaloni scurți, largi, cu un maiou sau tricou și teniși. Eu port numai teniși!
Cât timp stai pe Facebook? Nu stau mult!
Cum arată meniul tău zilnic? Dimineața – iaurt cu cereale, după-amiaza – piept de pui cu piure sau orez, iar seara – o salată și carne. La mine în meniu nu lipsește carnea. Dacă nu am carne, nu mă simt bine.
Și când faci un mic rabat de la regimul alimentar, care este mâncarea căreia nu îi poți rezista? Mai mult dulciurile mă tentează – ciocolata.
Ca Rafa Nadal și ca Roger Federer… Haha. Da…
Câte mesaje primești înaintea și după un meci? Mai mult de la părinții mei. Mă încurajează mereu și după meci, și înainte de meci. Atât.
Acum, Georgia Crăciun spune că jucătoarele favorite sunt Simona Halep și Serena Williams. În urmă cu ceva timp însă, rusoaica Șarapova îi lua locul americancei.
Am văzut un interviu video din urmă cu câțiva ani, în care spuneai că modelele tale sunt Simona Halep și Maria Șarapova. Cum ai trăit finala ediției Roland Garros 2014? Foarte emoționată! Eram acasă și voiam foarte mult să câștige Halep, dar m-am bucurat și pentru Șarapova. Țineam cu amândouă…
Ce ți-ai spus când ai văzut tactica, maniera de a juca a Jelenei Ostapenko în turneul de la Roland Garros? Și în turneu, și în finală, cu cele 299 de lovituri câștigătoare ale ei? Am zis că trebuie să lovesc și eu așa! Dacă ea poate – de ce nu aș putea și eu? Asta mi-am propus la Curtea de Argeș, să lovesc în toate mingile.
Conform statisticii ITF, ai 47 de victorii la simplu în carieră, mai mult de jumătate sunt obținute anul acesta (24). Cum ai caracteriza 2017-le? Cred că este cel mai bun an al meu. Sper să continuie rezultatele, mă antrenez mult și am încredere că pot câștiga mai multe turnee.
Dacă Georgia Crăciun ar crede tare de tot în Moș Crăciun și l-ar determina pe spiritul Crăciunului să îi îndeplinească trei dorințe legate de tenis, ce i-ar cere? Să câștig un Grand Slam, Roland Garros-ul (n.r. – face o foarte scurtă pauză, apoi revine) – sau de ce nu pe toate?! Să fiu sănătoasă, pentru că asta este cel mai important lucru, și al treilea lucru, nu știu…
Să te ajut eu puțin. Cu ce jucătoare ți-ai dori neapărat un meci? Cu Serena.
Și cu ce jucător sau jucătoare de tenis ai vrea să ai 30 de minute pe terenul de tenis – pentru o discuție sau pentru un antrenament? Cu Serena și cu Halep. Din păcate, n-am avut ocazia până acum să mă antrenez cu Simona Halep…
Cum îți construiești pe mai departe programul? Când planifici următorul pas, spre turnee ITF de nivel superior – 20.000, 25.000 de dolari? Deocamdată, vreau să fac mai multe puncte, să urc în clasament și apoi voi merge și la turnee cu puncte mai multe și premii în bani mai mari. Am reununțat să joc la juniori, pentru că mă simt mult mai bine la seniori și, din câte am văzut, am mai multe rezultate la seniori.
Ai jucat măcar o dată toate turneele de Mare Șlem la junioare? Am jucat doar trei. Wimbledon-ul l-am ratat, pentru că eram accidentată. Am jucat un turneu pregătitor și acolo m-am accidentat. Iarba este ciudată, e rapidă, mingea sare ciudat, aluneci foarte tare, iar dacă nu ai stabilitate și forță pe picioare și dacă nu ești foarte atent… eu nu am fost foarte atentă, am căzut pe mână și am făcut o luxație la încheietură. Nu le am eu cu iarba. Mie îmi plac zgura și hard-ul.
Care este obiectivul tău pentru acest an? Să ajung în Top 300 la sfârșitul anului.
Și peste un an de zile? În top 100, poate și mai mult. Eu asta îmi doresc.
Așa cum cântă Vance Joy, Georgia a noastră promite să fie „something to behold / Elegant and bold / She is electricity” (n.r. – de urmărit / elegantă și îndrăzneață / ea este electricitate).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER