Victor Hănescu (România) are 33 de ani și cunoaște toate secretele tenisului. A început să joace când Andre Agassi nu se gândea încă la retragere, iar Victor ține steagul sus și acum, când lupii tineri, Kei Nishikori sau Grigor Dimitrov, preiau ștafeta de la Roger Federer și Rafael Nadal. După o carieră cu bune și rele, cu un sfert de finală la Roland Garros și cu o accidentare care l-a îngenunchiat, dar nu l-a pus la pământ, Hănescu s-a împlinit și pe plan personal. Are cea mai mare avere, un băiețel de un an. Deține și un rever pe care, mai în glumă, mai în serios, îl consideră cel mai bun din lume. Omul care s-a identificat ani de-a rândul cu prima rachetă a tenisului masculin românesc se poate lăuda și cu o experiență vastă, care îi oferă titlul de specialist al sportului alb. ProSport a stat de vorbă cu Victor Hănescu, despre tot ceea ce mișcă în tenisul românesc.
„Sunt mai relaxat. Vreau să schimb sistemul și anturajul”
Privești tenisul altfel de când ești tătic? S-a schimbat puțin să devin tătic, părinte. S-au schimbat anumite lucruri, viața de familie implică o atenție mai mare. Poate am făcut și unele turnee sau strategii de turnee în funcție de familie. Mi-am dat seama că am momente când sunt mai relaxat, pentru că înainte mă gândeam: „oau, ce meci important”. Acum, dacă pierd sau câștig e totul ok. Să am un copil este o realizare și îmi dau seama ce bucurii a putut să-mi aducă. Totul pare diferit.
Foto: Victor și Andreea au devenit părinți în urmă cu un an
Ți-ai făcut programul pentru 2015? Da, va fi ceva inedit pentru mine. M-am hotărât să plec cu familia și cu băiețelul patru luni în SUA, în Florida. Vreau să mă antrenez acolo o perioadă mai lungă, undeva la 5-6 săptămâni, perioada de iarnă să o fac acolo. Vreau să schimb puțin sistemul, anturajul și vremea, sper să fie de bun augur. Va fi bine și pentru băiețelul meu să stea într-un climat mai cald. Voi începe cu un turneu în Hawaii, la sfârșitul lui Ianuarie, urmat de turnee locale, Delray Beach, Mephis, Indian Wells și Miami. Cam acesta ar fi începutul de an.
122 este locul ocupat de Hănescu în ierarhia ATP
Poți reintra în Top 100 după aceste turnee din America? Este posibil. Pot să spun că mi-am îmbunătățit puțin jocul, sunt mai relaxat. M-am decis să fiu puțin mai agresiv, am văzut și la Federer tranziția asta către atac. Am observat că este bună, am încercat-o și chiar am văzut niște rezultate. M-am simțit bine pe teren, ceea ce este important pentru mine. Este ceva nou, proaspăt în tenisul masculin. Eram obișnuiți cu acele schimburi interminabile, dar e clar că odată cu vârsta începi să realizezi că nu te mai poți bate cu Djokovic sau cu Nadal de pe linia de fund. Începi să construiești atacul spre fileu.
Vrea o academie de tenis: „În România e greu”
Ai câștigat peste 4 milioane de dolari din tenis, doar din premii. Au existat cu siguranță și cheltuieli importante pe cazare și transport, dar și taxele pe care le-ai plătit. Ești un om bogat? Eu mă consider un tip foarte bogat, în primul rând pentru că sunt sănătos, mi-am întemeiat o familie și fac ceea ce îmi place. Am un băiețel minunat, iar pentru mine asta este cea mai mare bogăție. Ca bani, pentru unii sunt sărac, pentru unii sunt bogat, acum depinde cu ce compari. Am suficient cât să mă descurc, am ce să mănânc, am o casă și mașină. Nu pot să spun că voi sta toată viața și nu voi face nimic. Atunci când termin cu tenisul trebuie să mă apuc de treabă.
4.271.511 de dolari este valoarea premiilor strânse de Victor în carieră
Ai vrea să-ți faci o academie de tenis în România? M-am gândit de multe ori, dar este greu să faci rost de o bază sportivă în România, unde să îți desfășori toată activitatea asta. Este o activitate complexă și necesită un spațiu mare. Mă gândesc, am niște propuneri, variante, dar încă nu am luat o decizie definitivă. Poate undeva la anul să încep ceva.
Te gândești să-ți îndrumi băiatul către tenis atunci când va crește? Clar îl voi da către sport. Cred că o să facă tenis pentru că vede la televizor și e imposibil să nu aibă contact cu tenisul. Nu știu dacă l-aș îndruma către marea performanță, dar aici va conta decizia lui și depinde și de talentul pe care îl va avea.
Foto: Mihai Dăscălescu
Cum ar fi ca tu să-i fii antrenor? Ar fi o presiune în plus pentru el, dar în același timp va avea și experiența mea, sfaturile mele, și sigur pot să-l ajut sau măcar să-l îndrum.
E în regulă ca părinții să-și antreneze copiii? Nu am trecut prin așa ceva, dar e clar că mulți părinți depășesc o limită. Se implică prea mult și cunoștințele lor nu sunt atât de bune încât să acopere toate segmentele. La un moment dat nu mai rămâne același respect, iar copilul nu mai acceptă. Au fost și cazuri când sportivul a acceptat părintele aproape și au fost rezultate. Din ce am văzut eu, copilul nu acceptă ca părintele să fie prezent în spatele lor sau în cariera lor.
„În România se întâmplă destul de des ca părinții să-și lovească fiii”
Ai văzut cazul junioarei lovită de părinte? Am văzut puțin pe la știri, am citit și în presă puțin. Nu am o idee clară despre ce s-a întâmplat acolo și nu pot da un verdict. Îmi dau seama că se întâmplă destul de des în România ca părinții să-și lovească fiii, ceea ce nu este normal și mi se pare inacceptabil. Vorbim de un sport, de o pasiune, și atât timp cât există violență, acel copil nu va avea rezultate rapid. Nu știu dacă în timp va avea succes. E păcat că se întâmplă așa ceva.
În ultimul timp te-ai implicat în ajutorarea micilor tenismeni din România… Am avut un proiect destul de interesant și benefic pentru cei mici, aflați la început de drum. Un proiect care avea ca scop promovarea tenisului și atragerea copiilor către acest sport. Am fost în câteva orașe din țară, am reușit să găsesc câțiva sponsori care să mă ajute cu echipamentul sportiv. Acesta a constat în echipamente de tenis, rachete performante, lucruri de care cei mici s-au bucurat, pentru că îi vor ajuta mult. Să primești două rachete în ziua de astăzi sau adiași, echipament sportiv, este un lucru binevenit.
26 este cel mai bun loc atins de Hănescu în ierarhia ATP, în anul 2009
Simona Halep, cea mai bună jucătoare din România, are acum 23 de ani. Ce făcea Victor Hănescu la 23 de ani? La 23 de ani am intrat pentru prima dată în Top 100, pe niște rezultate solide. Mă aflam undeva în jurul locului 120. Am jucat trei tururi de calificări la Roland Garros, le-am câștigat, apoi m-am oprit în turul trei, învins de Nieminen. A urmat Wimbledon, din nou am trecut de calificări și am ajuns în turul trei pe tabloul principal. Jucam bine, rezultate bune, am intrat în Top 100 și practic acolo a început ascensiunea mea și tot ceea ce a urmat.
Ai avut o accidentare gravă în 2006, la un an după ce ai făcut sfertul de finală la Roland Garros. Cât de mult ți-a afectat cariera? Da, s-a întâmplat chiar în meciul de Cupa Davis cu SUA, la început de an. A fost un moment important, pentru că jucam bine, eram în urcare, veneam cu încredere. Accidentarea aceea chiar mi-a luat mult din avânt, pentru că am stat mult, nici nu am avut o expertiză bună de la început. Am mers la diverși doctori, prin țară, prin Franța. Am primit ajutor din țară, de la doctorul Irimia, un român care lucrează în Germania și a fost ulterior și medicul echipei de Cupa Davis a României. Astfel că am pierdut un an, ajunsesem pe locul 700 în lume și a trebuit să o iau iarăși de la 0.
Foto: Victor Hănescu a câștigat un titlu ATP în carieră, în anul 2008, la Gstaad
„Halep are un staff interesant. N-am mai auzit de un astfel de parteneriat”
Victor Ioniță, noul antrenor al Simonei Halep, este din aceeași generație cu tine. Crezi că o va ajuta? Greu de spus. Atât timp cât a făcut alegerea asta, cred că Simona este împăcată cu ea. Cred că îl cunoaște pe Victor, pentru că s-au întâlnit în circuit în timpul în care el a antrenat-o pe Sorana Cîrstea. Știe ce caracter are, ce fel de om este, dar în tenis nu poți spune „antrenorul acesta va fi cel mai bun”. Va fi o periodă de acomodare, Victor are sigur ce să discute cu ea, poate să o și învețe. Bineînțeles că va fi și un antrenor secund, cu mai multă experiență, care îi va fi alături la turneele importante. Pare a fi o echipă interesantă.
Cu Thomas Hogstedt s-a anunțat o colaborare doar pe o lună. Ai mai întâlnit un astfel de parteneriat? Asta chiar că nu am mai auzit. Probabil că este un test și nu vor să se grăbească, ca apoi să fie dezamăgiți. Sunt convins că dacă se va înțelege și cu antrenorul suedez, se va prelungi această lună și vor fi mai multe turnee.
Simona a declarat că nu-i place mentalitatea antrenorilor străini. Ești de acord cu ea? Nu sunt de acord cu ea. Îmi dau seama din ce sistem venim și ce efect a avut comunismul asupra noastră. Îmi dau seama ce limitări avem, și eu, dar și alții au avut. Nu înseamnă că antrenorii români nu sunt buni, avem și câteva exemple, dar eu, dacă ar fi să aleg, aș merge pe un antrenor străin.
„Nu poți compara tenisul feminin cu cel masculin”
Urmărești tenisul feminin? Nu foarte mult. Nu mă uit nici la tenisul masculin foarte mult, doar la meciurile importante. Pot să spun că sunt saturat și nici nu mai am prea mult timp liber, de când cu cel mic.
Serena Williams a fost la mâna Simonei Halep în grupele Turneului Campioanelor. Mai târziu, americanca a învins-o în finală. Cum ai fi procedat dacă te-ai fi aflat în locul ei, în meciul cu Ivanovic? Greu de spus. Prima tendință era ca într-o astfel de situație să elimini cea mai mare amenințare. Nu am înțeles de ce a trebuit să joace trei seturi, să se obosească, nici nu a câștigat. Serena a rămas în competiție, dar cred că ea a luat decizia așa cum a simțit și contează că ea e împăcată cu decizia asta.
Nivelul din Top 10 ATP este diferit de cel din Top 10 WTA? Nu poți să compari. Cine știe tenis înțelege că este un alt nivel, dar asta nu șterge cu nimic performanțele Simonei. La băieți este mult mai greu, o altă competiție.
Cât de greu îi este unui copil din România să ajungă la un nivel de top? Este destul de greu, dar m-am uitat puțin și la parcursul meu. Cel mai important lucru a fost dorința. Una personală, nu una a părinților, care m-a făcut să visez și să perseverez. Această dorință atrage persoane potrivite în viața ta, atrage o cale care te duce spre performanță. Îți trebuie și puțină șansă, ai nevoie de foarte multă răbdare. Eu am intrat la 23 de ani în Top 100, deci dacă începi în circuitul profesionist la 16 ani, ai nevoie de mult timp de așteptare și de incertitudine. Nu îți garantează nimeni că vei reuși, ești pe cont propriu și ai de dus o bătălie cu tine însuți și cu ceilalți jucători de vârsta ta.
„În Cupa Davis nu vine nimic din spate”
Echipa de Cupa Davis va disputa barajul cu Israel, pentru accederea în Grupa Mondială. Crezi că aveau nevoie de tine? La simplu ar fi Adrian Ungur și Marius Copil, ei au fost și cu Suedia. Din păcate, altceva nu vine din spate. Pentru mine s-a terminat această etapă, această competiție. Așa am crezut, că e mai bine să-i las pe cei tineri, ținând cont că nu mai aveam aceeași energie și aceeași motivație în grupele acestea inferioare. Rămâne o competiție specială pentru mine, am avut niște succese de care încă mă bucur și pe care le păstrez în minte. În același timp, pot fi de folos și din afara terenurilor, să le dau sfaturi celor mai tineri și să fiu alături de echipă.
37 de meciuri a jucat Victor pentru România în Cupa Davis, dintre care a câștigat 16
Cum ar arăta jucătorul perfect în viziunea lui Victor Hănescu?
Citește vineri partea a doua a interviului cu Victor Hănescu pe www.prosport.ro.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER