Stabilită în Monte Carlo, fosta mare jucătoare de tenis, Mariana Simionescu, a vorbit în exclusivitate pentru Cinemagia despre filmul care rulează de săptămâna trecută pe marile ecrane din toată lumea, Borg vs Mc Enroe – Înfruntarea Secolului. Fosta soție a lui Bjorn Borg a fost la avanpremiera co-producției suedezo-daneze de la Stockholm și a vorbit pentru sursa mai sus menționată despre lucrurile neștiute din viața fostului lider mondial și din relația lor care a culminat cu nunta „a adus puțină culoare României în comunism”, așa cum spune Mariana Simionescu. Iată mai jos interviul integral oferit de Simionescu pentru Cinemagia.
Urmărind la Stockholm premiera mondială a filmului Borg vs. McEnroe: Înfruntarea secolului, ați retrăit emoția și tensiunea resimțite în 1980 la finala de la Wimbledon? Cum este să fii spectator al propriului film? Filmul este dedicat lui Borg care a jucat atunci acel tiebreak care a rămas în istorie. Este impresionant să te uiți și să îți amintești ce ai trăit, mai ales în momente ca acelea. Au fost emoții de nedescris, vizionând viața noastră pe marele ecran, cu actori de renume mondial, cu un regizor care are cele mai înalte calități de cineast și umanist, fără să-l uităm pe fiul lui Björn, Leo. Adolescentul l-a jucat în film chiar pe tatăl său. La premiera de la StocKholm a filmului a fost un standing ovation de jumătate de oră, cred. A fost impresionant. Tenismena Billie Jean King a rămas în memoria iubitorilor sportului și datorită meciului jucat împotriva campionului de tenis masculin, Bobby Riggs. L-ați avut pe Björn ca adversar pe terenul de tenis? Spuneți-ne câteva lucruri despre această experiență. E normal să fi jucat unul cu altul pentru că eram împreună. Am jucat în 1977 Team Tennis, în aceeași echipă. Iar înaintea meciurilor, eu îl antrenam pe Björn. Erau cam 45 de minute de antrenament înaintea meciurilor și juca numai cu mine. Juca și cu acei „sparring partners”, care erau la fel de tari ca el. Dar când erau pauze mai mari sau vacanțe, atunci când practic eram izolați, ca pe insula în care trăiam (pe coasta Suediei, în una dintre reședințele lui Borg – n.red), se antrena numai cu mine. Cum comentați faptul că în film cariera dvs sportivă este trecută cu vederea? Filmul s-a bazat pe întâlnirea Borg – McEnroe care a avut loc în 1980. Atunci se petrece acțiunea, ei sunt personajele principale din film. Nu eu. Pe de altă parte, era normal să apar în film, pentru că eram lângă Björn tot timpul, lumea mă vedea cum stăteam și sufeream acolo. Nu se putea face referire și la cariera mea, ar trebui un alt film.
Filmul pune mare accent pe latura interioara a lui Borg. În realitate era o persoană extrovertită sau un taciturn cum îl prezintă filmul? Producția a surprins bine personalitatea lui Borg? Sunt scene amestecate, nu este un film documentar, dar foarte multe lucruri așa au fost. Björn era o persoană puțin introvertită dar eu, cu felul meu de a fi, am mai scos din el niște sentimente pe care le ținea ascunse, s-a mai deschis puțin după aceea. În film apare o scenă în care, ascunzându-se de fani, Björn Borg intră într-o cafenea și comandă o cafea, dar nu are la el banii ca să o plătească. Cam așa e Björn, nu are niciodată bani la el…
Evenimentele din film, spectaculosul Wimbledon din anul 1980 s-ar putea repeta? Regulile de astăzi ar mai permite o evoluție și conjunctură ca cele din 1980? Nu e vorba de evoluție aici. Un meci ca acesta va rămâne întotdeauna în istorie, orice s-ar întâmpla. Dar fiecare eveniment ca acesta este unic în felul lui. Care a fost regula dvs. de fier ca să rezistați la competiții? Dar a lui Borg? Eu îi spuneam lui Björn că e mai ușor să joci un meci decât să îl urmărești. Pentru mine era îngrozitor, dar el nu se putea pune în locul meu. Abia anul acesta, la Laver Cup, care s-a jucat la Praga, când a fost căpitan (al echipei europene – n.red.) și au fost foarte tensionate meciurile, l-am văzut prima oară pe Björn că suferă la un meci. Și mi-am zis „acum afli ce simțeam eu atunci văzând toate meciurile tale”. Cum l-ați cunoscut pe Björn Borg? Care a fost prima impresie care v-a lăsat-o atunci cand l-ați cunoscut? Am fost luată prin surprindere, eram la hotel cu mama, la Paris, pe când eram la Roland Garros. Terminasem meciurile și m-a sunat să ies cu el și cu Lennart (Bergelin – n.red), antrenorul lui, să bem ceva – pentru că era ziua lui. Așa ne-am cunoscut. De atunci am fost inseparabili până când am divorțat (în 1984 – n.red).
În afară de a fi numărul 1 în tenisul mondial, care a fost alta cea mai mare dorință a lui Borg? Au trecut mulți ani de atunci, însă tenisul era pasiunea lui teribilă. Acum băiatul lui joacă tenis, și este cel mai bun în Suedia, are un viitor strălucitor, și în tenis și în actorie. Vom mai auzi de Leo Borg (Leo Borg, fiul lui Björn însuși, îl interpretează pe tatăl său la vârsta adolescenței – n.red). Regimul comunist aproape că a distrus viața unor sportivi precum Nadia Comăneci. Cum v-ați împăcat dumneavostră cu acest regim? Nu m-am prea împăcat nici eu, cerusem un azil politic în Statele Unite. Dar o aveam pe mama încă în România și sufeream foarte tare că ea e în România și eu departe. Dar am primit un telefon de la Președintele Federației, domnul Stan, care și acum mai este în viață. El mi-a zis să vin liniștită, că nu e nicio problemă, că pot să vin și să plec când vreau și să o și iau pe mama.
Ce percepție a avut Borg odata ajuns în România. A intuit problemele cu care se confruntau românii sub comunism? Pentru el era ceva foarte nou, adică să vii atunci din Vest în Est… totul era întunecat pe stradă, totul era sumbru, nu îi venea să creadă. Dar aveam foarte buni prieteni în România și căldura românilor a simțit-o imediat și s-a adaptat ușor. Legat de faptul că ați decis să faceți nunta în România, o nuntă tradițională, cu car cu boi și zestere, ce ne puteți spune. Am crezut că așa ar trebui să fac, să aducem puțină culoare țării, lumea era închisă în România, nu ieșea nicăieri, și cu ocazia asta speram să se vorbească puțin mai mult despre România și despre români.
Aveți vreo jucătoare în tenisul mondial contemporan în care vă regăsiți? Eu? Nuuu, eu sunt unică (râde – n.red.)! Aveam stilul meu, nu mă regăsesc! Există astăzi un alt tip de relație între tenismeni și public/tenismeni și mass media față de anii 1980, în care Borg a renunțat practic să mai joace din pricina presiunii mediatice? Nu am mai fost de mult timp în vestiare, ca să pot face o declarație, dar atunci era un spirit de camaraderie, o altă atmosferă. Pe de altă parte, Björn avea un altfel de caracter în comparație cu ceilalți jucători. Îi trebuia mai multă liniște, era agresat. Nu puteam să mergem nicăieri. Stăteam închiși în casă. Era îngrozitor. Până și în China, unde pe atunci era pământ pe jos și se mergea cu bicicletele, unde nu era lumină, până și acolo l-au recunoscut… A avut o carismă extraodinară, a fost considerat ca un rock star, ca Beatles, era nebunie totală. Și asta permanent, fără încetare. Asta l-a făcut să renunțe la tenis. Este o fire mai sensibilă la chestiile astea. I-ați fost alături în toate momentele de angoasă. Cum ați gestionat totul? Încercam să ne protejăm cum puteam. Mâncam numai în cameră, room service. Ieșeam cât mai puțin, era singura armă pe care o aveam. Pentru că, atunci când ieșeam din hotel, era totul terminat. La restaurant, în taxi, peste tot ne interpelau, ne vorbeau. De aceea, când aveam ocazia, ne izolam. O femeie contează foarte mult în viața unui bărbat, Dar nu trebuie să generalizăm că oricare bărbat care a reușit a făcut-o datorită unei femei. L-am ajutat foarte mult pe Björn și el recunoaște asta, fiindcă făceam aceeași meserie. Eram și eu jucătoare, îl înțelegeam ca jucător, știam exact ce să fac în momentele de tensiune, cum să vorbesc. Sunt momente de tensiune înainte de meci și atunci nu trebuie să spui o vorbă mai deplasată decât alta, trebuie să ai grijă ce spui, că asta te deconcentrează.
Care simteati ca era atuul dvs. ca tenismenă, pe cand jucati. Dar acum, privind retrospectiv, ce credeti ca va facea mai buna decât contracandidatele dvs. Pai am fost o jucătoare destul de bună, eram – împreună cu Florența Mihai și Virginia Ruzici – trio-ul românesc care reprezenta România în acele vremuri. Am câștigat Roland Garros la juniori, am fost în finală la Wimbledon la juniori, la Cupa Federației am ocupat locul 3 cu fetele, am câștigat multe premii. Însă, în momentul în care eu trebuia să continuu să joc, l-am cunoscut pe Borg, eram foarte tânără, aveam 19 ani. Obligatoriu a trebuit să mă opresc pentru că el avea prea mare nevoie de mine, se obișnuise cu mine. Odată i-am zis vino cu mine la Seattle, să joc turneul, dar nici două zile nu a putut să stea. A înnebunit, era în camera de hotel. E foarte dificil să fii pe margine, îți trebuie o răbdare de oțel…
Atunci și acum
Presiunea de la Wimbledon din 1980 a fost insuportabilă, publicul a venit pentru meci, dar noi eram acolo pentru Borg. După un tiebreak ca acela, te dărâmă complet să ai șapte match-ball-uri pierdute. Iar ca să începi un alt set normal trebuie să ai un mental tare. Borg s-a pus pe picioare în ultimul set, e extraordinar ce a făcut. Borg nu a acceptat să fie pe locul 2… Da, însă a început să piardă pentru că nu mai putea suporta tensiunea. Erau factorii din afara terenului care l-au destabilizat complet. Legat de actorii distribuiți în film ce ne puteți spune. Borg este interpretat de actorul suedez Sverrir Gudnason, personajul dumneavoastră e jucat de Tuva Novotny), adversarul lui Borg, John McEnroe, e jucat de Shia LaBeouf… Sverrir îl joacă pe Bjorn la perfecție. L-am cunoscut când au venit la Monaco să filmeze. Când l-am văzut pe balcon, dimineața, la filmare, m-am oprit și nu mai puteam să respir. Nu îmi venea să cred ce bine semăna cu Björn. Cum se uită, cum vorbește, a luat mișcările lui Björn. Fantastic! Am început să-l pișc de obraji ca să îmi cred ochilor.
Ce impresie v-a lăsat filmul? Cât de fidel o reprezintă personajul Mariana Simionescu (interpretat de actrița Tuva Novotny) pe adevărata Mariana Simionescu? Tuva Novotny este o actriță foarte cunoscută în Scandinavia, dar și pe plan internațional. Am vorbit cu ea la telefon Înainte să interpreteze rolul meu în film. Este o actriță cu calități umane și o sensibilitate iesită din comun, transformându-se instantaneu în Mariana. Cu Tuva am vorbit la telefon de mai multe ori înainte de filmări. Tuva s-a chinuit, la fel ca Sverrir trei luni cu lecții de tenis… ca să arate filmul așa. Este o fată excelentă, are o personalitate puternică, m-a simțit imediat, s-a transformat imediat în personaj. Dar Shia LaBeouf în rolul McEnroe? Shia a jucat foarte bine rolul lui John, s-a transformat incredibil, se vede cât a muncit, ca să preia mimica, privirea lui John e redată fantastic. Pe mine mă durea stomacul când mă uitam la el, cum exploda, la Wimbledon unde sunt numai gentlemeni, unde nu ai voie să ai ieșiri din astea…
Ce mesaj transmiteți publicului român? Publicului român îi transmit două mesaje importante: pentru vechea generație și admiratorii tenisului: este un film care reflectă pregătirea fizică și psihică înaintea unui turneu sau a unui meci precum cel din 1980, la Wimblendon – Borg – McEnroe, tiebreak-ul care rămâne în istoria tenisului, cât și viața noastră privată din acele timpuri. Apoi, pentru noua generație: este un meci care va rămâne în istorie, dar și un jucător care a revoluționat tenisul mondial, fiind primul tenismen care a jucat backhand-ul cu două mâini.
Spuneți-ne câteva lucruri despre evoluția din ultimii ani ai Simonei Halep și despre atuurile ei ca tenismenă. Este o super jucătoare. Are un joc de picioare extraordinar, are intuiție, se duce direct la minge, este rapidă, are un mental bun. Câteodată sunt foarte supărată când aud critici la adresa ei pentru că pierdut finale. Nu e normal ca lumea să se comporte așa. Ca să fii numărul 2 înseamnă că ești foarte tare.
Mariana Simionescu
Data și locul nașterii: 27 noiembrie1956 / Târgu Neamț Titluri la simplu: 1 – în octombrie 1980, la Tokyo, pe suprafață rapidă – în ultimul său turneu înscris în baza de date ITF Cel mai bun rezultat într-un turneu de Mare Șlem: optimi de finală (Roland Garros – 1976, 1978; Wimbledon – 1977); nu a jucat niciodată la Australian Open Performanță la junioare: în 1974, Mariana Simionescu devenea prima jucătoare din România care a câștigat competiția junioarelor, la Roland Garros. Până în 2008, sportiva din Târgu Neamț a fost singura campioană de Grand Slam a României, la nivel de junioare, în proba de simplu, Simona Halep alăturându-i-se, prin succesul din finala sută la sută românească cu Elena Bogdan, tot pe zgura de la Paris.
Prezențe pentru România în Cupa Federației (actuala Fed Cup):
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER