Monica Niculescu este un adevărat caracter pe terenul de tenis, ușor de recunoscut cu stilul său, descris unanim, pe orice meridian al lumii drept „”unic”: Luptă până dincolo de epuizare, poate juca trei ore un meci pe o suprafață pe care destul de multe dueluri se termină în mai puțin de o oră de la primul serviciu, atacă adversarele cu o lovitură de forehand execuată slice și pune mult suflet în fiecare discuție. ProSport a stat de vorbă cu Monica, în ziua ei liberă, dinaintea turului doi, meci în care o va întâlni pe învingătoarea meciului Kukova / Pereira.
La aproape patru ani distanță, ai jucat a doua optime de finală într-un Grand Slam. Este mai mare bucuria și surpriza prima dată, sau a doua oară? Bucurie, tot timpul. Doamne ajută! După acel tur patru la US Open, mi-am spus neîncetat că vreau să repet performanța. Asta mi-am dorit mereu, să evoluez bine la turneele acestea mari. Am fost puțin surprinsă că mi-a ieșit la Wimbledon, sunt foarte bucuroasă și sper să fac, la cât mai multe Grand Slam-uri, cât mai multe performanțe.
Cum e așteptarea dintre două astfel de rezultate, apare un sentiment ciudat atunci când parcă nu mai poți ajunge în aceeași fază, puțină panică? Nu m-am panicat, pentru că între timp au mai venit două titluri WTA, la Florianopolis (n.r. – 2013) și Guangzhou (n.r. – 2014). Am avut rezultate și asta m-a ajutat mult. Nu a fost panică, doar o dorință foarte mare. Îmi spuneam că se poate, dar nu știam când va veni. M-am bucurat enorm! Să vină la Wimbledon…
Du-ne puțin în vestiarul de la Wimbledon. Se spune că este un loc impresionant. Cum e când pășești în prima zi și cum se schimbă în săptămâna a doua? Nu știu dacă pot să spun ce se întâmplă în vestiar, dar au făcut foarte multe schimbări, au adus lucruri noi, au îmbunătățit mult. La început este aglomerat, dacă vrei să faci masaj sau să te duci la un fizio este foarte ocupat. Dar deja în a doua săptămână nu mai intră patru fete pe teren, dintr-o dată ai câte terenuri vrei tu la dispoziție.
Care sunt suvenirurile adunate de la turneele de tenis – ai o colecție? De la Wimbledon, vin în fiecare an cu câte o cană, pe care scrie Wimbledon. Și de la fiecare turneu de Grand Slam, iau prosoape. Am de la toate!
„Mi-aș dori tare mult să am un titlu aici la București, să fac ceea ce a reușit Simona. Dar abia sunt în turul doi și mai am foarte mult”
După US Open 2011, ai avut un turneu fantastic în Beijing. Simți că e șansa ta să câștigi la București, te ajută și să știi că fără Simona, ești prima româncă? Este dificil, pentru că, repet, pentru mine, acum, este un alt tenis – pe zgură. Eu sunt obișnuită pe iarbă, fără raliuri și ieri, cu Ana, abia prin setul trei am înțeles că trebuie să îmi construiesc puțin punctul și să am răbdare. Îmi va fi foarte dificil, pentru că am avut o lună prea plină. Oboseala se simte. E complicat. Mi-aș dori tare mult să am un titlu aici la București, să fac ceea ce a reușit Simona. Dar abia sunt în turul doi și mai am foarte mult.
Anul ăsta, ați fost patru tricolore calificate cel puțin în optimi la un turneu de Grand Slam. Care e secretul? Nu știu ce se întâmplă! Dar este incredibil! Andreea – tur patru la Roland Garros, eu – la Wimbledon, Irina – locul 29 în lume, cu atâtea rezultate bune, cu sferturi la Madrid. Simona – locul trei în lume, super-tare – ce să mai zici? Nu știu ce se întâmplă, dar avem o echipă tare de Fed Cup și mă bucur că acum, lumea se uită la România și le este frică, un pic. Tot timpul avem rezultate bune și asta este excelent!
„Antrenorul meu, Călin Ciorbagiu, crede mai mult în mine decât cred eu în mine!”
Care este cheia unei colaborări jucătoare-antrenor atât de longevive, precum cea cu Călin Ciorbagiu (n.r. – cei doi lucrează în această formulă din perioada junioratului Monicăi)? Cheia? Este un om incredibil, am încredere deplină în el. Îmi place că a fost lângă mine și în momentele bune, și în cele mai puțin bune, m-a ajutat și a crezut mereu în mine. El crede mai mult în mine decât cred eu în mine.
Ce-ți spui când mai vezi o colegă de circuit pe care o știi bine, că și-a schimbat staff-ul? Sunt de accord. Dacă nu îți mai place de persoana respectivă, nu trebuie să stai de gura lumii, iei decizia care îți trebuie și sunt convinsă că tu faci ceea ce trebuie.
Toată lumea spune că ești jucătoare unică din circuit, faimoasă pentru dreapta ta. Cine pe cine a convins că lovitura asta trebuie să rămână așa – tu pe antrenor sau antrenorul pe tine? Amândoi, deși, probabil, mai mult antrenorul. M-a făcut să mă simt bine în pielea mea, mi-a zis mereu că ceea ce fac – este bine, este periculos pentru adversare. Mi-a spus că nu trebuie să schimbăm nimic, doar încrederea. Per total, cred că antrenorul m-a făcut să cred cu adevărat în această lovitură, care funcționează.
Game, set, Mats!
Serena Williams a avut cuvinte frumoase despre jocul tău, Mats Wilander la fel, în timpul Wimbledon-ului. Mai există vreun comentariu care îți este foarte drag, care te-a impresionat? Acel interviu de la Wimbledon, cu Mats, mi-a rămas în minte. Mi s-a părut că este foarte interesat de ceea ce fac și își dorea foarte mult să afle cât mai multe despre mine. Rețin și acel moment de la Indian Wells, când am jucat cu Serena Williams și McEnroe m-a imitat. Nu înțelegea ce se întâmplă, dar sunt multe momente speciale și mă bucur că se vorbește despre mine, sper să urc și mai mult în clasament și să se vorbească și mai mult despre mine.
Mersi și la cât mai multe trofee și rezultate de top! Mersi și eu!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER