INTERVIU | Secretul progresului Ralucăi Olaru în 2017: „Mă simt matură!”. Problema care i se ivește în cale pentru sezonul de iarbă

Raluca Olaru a plecat vineri spre Mallorca lui Rafael Nadal și spre startul sezonului de iarbă cu un nou personal-best în materie de clasament WTA la dublu în buzunar. Cu escală de două ore în Madrid, Raluca o ia de la capăt. Nu doar pentru că cele câteva zile libere au zburat ca gândul și pentru că astfel, seria turneelor reîncepe. Paradoxal, după șase luni cu 12 turnee din 13 jucate alături de Olga Savchuk încununate de un sfert de finală la Roland Garros, iureșul reîncepe. Și goana după acea parteneră de încredere.

Cum se simte Raluca? „Bine! Un pic obosită, dar bine„. O spune cu voce săltăreață, veselă, care acoperă hărmălaia de fundal.

Sfertul de finală jucat la Paris i-a adus multă bucurie. Un rezultat așteptat de mult, vânat, dar și greu de prezis la startul celor două săptămâni.„În primul rând, jocul meu este la cel mai înalt nivel. Celelalte sunt consecințe. Bucuria e și mai mare, pentru că simțeam de câteva luni că sunt la un nivel foarte bun, dar nu se legau rezultatele. Mă bucur mult că, în fine, am reușit să fac rezultat. Sfertul acesta la turneu de Mare Șlem era un obiectiv și mă bucur că am reușit să pun și cărămida asta în cariera mea„, spune Raluca Olaru, ajunsă la 28 de ani.

„La începutul anului am avut joc bun, cu multe plusuri față de anul trecut. Au fost și rezultatele acelea din ianuarie. Apoi – o perioadă mai liniștită, din punct de vedere al rezultatelor. Au fost câteva meciuri foarte strânse, pierdute greu după ce am condus eu cu Olga . Deși eu simțeam că jocul este ce ar trebui, la un moment dat ne îndepărtam atât de mult de seria dorită de meciuri câștigate„, derulează povestea sezonului Raluca Olaru. A fost finală în turneul de la Shenzhen, titlu la Hobart.

Schimbarea cea mare a venit pe partea tehnică, joc, sau mental?
Eu zic că sunt mici plusuri în toate aspectele. Altfel nici nu se poate. Am crescut și ca joc, și pe partea fizică și, bineînțeles, și pe partea mentală – pe care aș denumi-o de fapt „maturizare” și „viziune diferită asupra lucrurilor”.

Te simți acum o jucătoare matură?
Da. Mult mai matură față de toți ceilalți ani și sunt sigură că mai am de progresat și de adăugat în continuare. Acesta este primul meu obiectiv.

Au urmat însă opt turnee în care Raluca și Olga nu au mai reușit să câștige decât trei meciuri. Câte o victorie maxim pe turneu. Iar asta a șubrezit relația. „Pierdusem din încredere. Tocmai de aceea am decis să și joc acel 100.000 în Franța. Aveam nevoie să joc mai multe meciuri într-o săptămână. În ultimii ani, sincer spun că devenise o povară să intru pe teren la Roland Garros. Când ajungeam la Paris, indiferent cât de bine jucam înainte – și am avut an cu rezultat bun la Nurnberg, în săptămâna premergătoare – la Roland Garros parcă totul era pe trend negativ. Anul acesta am mers la Paris cu zero așteptări. Dacă mă întrebai înainte de turneu, eram conștientă că nu am mai câștigat acolo din 2007, dar nu mi-am pus obiectiv să sparg chestia asta. Oricum, turneele de Grand Slam sunt dificile, mult mai complexe decât orice alt turneu și acolo fiecare meci are greutatea și substanța lui. Am fost foarte concentrată zi de zi pe ceea ce am avut de făcut și pe meciul următor”, admite Raluca.

„Martina Hingis este foarte inteligentă în joc, vede foarte bine terenul, ceea ce faci tu și are foarte multe soluții. Deși pare că nu face nimic special și că nu lovește foarte puternic – este o adversară extrem de dificilă. Da, are același gen de aură în circuit ca Serena, pentru că, în fond și la urma urmei, este una dintre cele mai mari jucătoare din lume. Am jucat împotriva Serenei foarte demult, o dată, la dublu. Diferența e destul de clară, pentru că Serena e o jucătoare de forță, foarte puternică, care te intimidează prin tot ceea ce face pe teren, Dar Hingis are de ce să aibă aceași aură în circuit. Eu am încercat să nu mă gândesc la asta, ci m-am concentrat pe joc”,
Raluca Olaru, despre senzația pe care o ai atunci când intri pe teren împotriva Martinei Hingis, adversara ei și a Olgăi Savchuk în sfertul de finală de la Roland Garros

Roland Garros-ul este și turneul în care îți făcusei cel mai bun rezultat la simplu. E turneul tău, care ți se potrivește?
Dacă mă întrebai anul trecut îți spuneam că nu! (n.r. – râde). Dar acum, este destul de mare coincidența. Anul trecut aș fi spus că turneul meu este US Open-ul, deși destul de aproape punctează și Australian Open-ul.

Pentru Raluca Olaru, cheia a fost în Franța, însă în micuțul turneu de la Cagnes-sur-Mer. „Am avut patru meciuri în săptămâna aceea, finală, și de acolo, lucrurile au venit de la sine„. Adică rezultatul de la Roland Garros. Un rezultat smuls pe ultima sută de metri cu Olga Savchuk, cea care își pierduse răbdarea.

Care ar fi povestea echipei cu Olga – ai găsit-o tu pe ea, te-a găsit ea pe tine?
Ne-am găsit reciproc, la turneul de la Moscova. Ultimul din an. Ne știm de mulți ani. Niciuna dintre noi nu avea parteneră și ne-am zis să încercăm turneele din Australia. A mers bine și am continuat. Dar, după Paris nu mai jucăm împreună. Vorbisem chestia asta cu două săptămâni înainte de Paris. Pentru că lucrurile nu se mai legau, așa a fost dorința ei, să schimbăm – să jucăm și cu altcineva perioada de iarbă. În momentul în care eram la Paris și jucam bine, ea vorbise deja cu altcineva și nu mai putea schimba lucrurile.

Deci, cel mai bun rezultat al vostru a fost rezultatul de despărțire…
Da. Și, crede-mă, știu că pare absurd…

O simți ca pe o dezamăgire…
Într-un fel este, prin prisma faptului că îmi doream să am o parteneră stabilă, însă dacă a fost decizia ei… Sunt convinsă însă că pentru ca lucrurile să meargă trebuie să credem amândouă: în echipă, în potențialul nostru.  Dacă acest lucru nu este prezent și la mine și la ea, este mai bine să nu mergem mai departe, nu?

Tocmai de aceea, Raluca Olaru se pregătește să o ia de la capăt. „Sezonul meu pe iarbă e haotic din punct de vedere al partenerelor, dar îmi doresc să găsesc o colaborare stabilă începând cu sezonul de hard. Să găsesc din nou pe cineva. Eu am jucat bine în ultima vreme și cred că fetele au observat asta”, spune Raluca. „La Mallorca voi juca cu Horakova, la Eastbourne – m-am înscris cu McHale, dar suntem locul doi în afara listei, deocamdată. Vedem ce vom face. Wimbledon este încă în stand-by„, explică Raluca.

Deci, pe iarbă nu știi ce obiective să îți stabilești,, ce așteptări ai…?
Da, din punctul ăsta de vedere, al partenerelor, nu pot ști. Eu continui cu filosofia mea din ultimii ani: încerc să fac eu lucrurile cât mai bine, astfel încât să îmi fie bine cu jocul. Să am un nivel cât mai bun.

Glumind puțin – îi dorești Olgăi să nu se înțeleagă cu noua parteneră pe iarbă și să refaceți cuplul pentru perioada de hard?
Ei, nu, nu! Nu sunt genul ăsta… O posibilitate există, pentru că am făcut fiecare dintre noi cel mai bun rezultat al carierei împreună, deci cred că nu este exclus să mai facem pereche pe mai târziu, nu este ca și cum ne-am fi certat și nu o să ne mai vorbim vreodată… însă deocamdată nu se întrevede posibilitatea de a reface dublul.

Raluca, poți să asociezi drumul tău dintre Roland Garros 2007, cu cea mai bună performanță la simplu până la Roland Garros 2017 – cu cel mai bun rezultat la dublu, cu un refren de melodie?
Cred că nici dacă mă gândesc până mâine!

Atunci rezumă sezonul 2017, într-un cuvânt.
Progres.

Următorul obiectiv pentru 2017?
Mai vreau un titlu, îmi doresc să mai trec tururi la turneele de Mare Șlem și, bineînțeles, vreau o parteneră!

„Echipa mea este aceeași, de mulți ani. E formată din Adi Gavrilă, Artie Apostu-Efremov și Adi Cruciat. Ei m-au ajutat mult în toți acești ani. Multe din rezultatele mele și din jocul meu le datorez lor. Cu toate că majoritatea timpului sunt plecată singură pe tur și ei nu sunt fizic lângă mine, mă susțin tot timpul. La Roland Garros a fost Adi Gavrilă cu mine și era și Artie cu Irina, așadar a venit și el la meciurile mele. Într-un fel, au fost doi cu mine. Cu siguranță a fost un plus pentru mine și, pot spune că, în general, la turneele de Mare Șlem încerc să am pe cineva lângă mine pentru că face o diferență enormă și încărcătura e mai mare acolo”,
Raluca Olaru