Dimnule Vecerdea, v-aș întreba mai întâi, în condițiile în care tenisul românesc începe anul 2019 sub aceleași auspicii în care l-a încheiat pe 2018 – cu incertitudine, cu probleme legate de Federația Română de Tenis și de conducerea ei, cu George Cosac care declară că așteaptă motivarea Curții și cu o Federație întreagă care așteaptă motivarea Curții de Apel, dumneavoastră cum percepeți, concret, această perioadă de așteptare? Am aflat că a fost redactată motivarea și trebuie să ajungă prin Poștă (n.r. – declara Marius Vecerdea, vineri, în dialogul cu Prosport; luni a fost publicată motivarea Curții de Apel). Este o chestiune de câteva zile. Se vor clarifica lucrurile mai mult, să zic. Asta dacă ar mai fi necesar. Există motivarea pe scurt, pe portalul instanțelor, care, pentru mine, este destul de concludentă. Nu mai poate să existe niciun fel de modalitate prin care această conducere să își înscrie la Tribunalul București, în Registrul Federațiilor, conducerea. Punct. Nu-mi dau seama la ce se referă acest Cosac – nu am cum să îi spun domn, îmi pare rău – când spune că așteaptă motivarea. Pentru ce? Și nici nu explică.
Înțeleg că declarațiile domnului Cosac au ajuns până în Statele Unite, acolo unde vă aflați. Domnul Cosac spune în continuare că este o ambiție personală. Dumneavoastră punctați și insistați asupra faptului că ați renunțat la candidatură… Corect.
Pe domnul Cosac l-ați anunțat că nu mai candidați, sau ați făcut vreun demers oficial, către Federație, care rămâne entitatea la conducere din tenisul românesc, prin care să anunțați această retragere? Ați renunțat la vreun demers legat de Federația Română de tenis? Am anunțat public, atât pe pagina de Facebook, de persoană publică, cât și în diferite articole. Mi se pare destul de clar. Nu am înregistrat sub un anumit registru al Federației această retragere, dar, iată, e o idee bună. Deși, nu se cade să o fac înainte să fie convocată o Adunare Generală pentru alegeri. Necesitatea acestei Adunări Generale este evidentă, o recunoaște, din câte văd, și Cosac, inclusiv în interviul apărut în publicația dumneavoastră. Trebuie să existe o nouă campanie și o nouă Adunare Generală de alegeri, doar că, susține că ar trebui făcută după ce s-ar afilia un număr de 370 de cluburi. Concret, aici apare blocajul. Clubul Pamira, pe care îl repreprezint, a avut una dintre cele mai mari investiții în sport și în tenisul românesc, este printre puținele cluburi care folosește inclusiv infrastructura proprie, a desfășurat diferite programe, turnee, activități în domeniul tenisului, cu foarte mare succes, inclusiv organizarea celui mai mare turneu de tenis masculin din România, Sibiu Open – foarte cunoscut și extrem de greu de organizat într-o țară ca România…
Clubul dumneavoastră se află printre cele 54 înregistrate cu toate formele, cu drept de vot? NU! Înțelegeți unde este mârlănia? Cum să spui că eu vreau, cu o mână de oameni, să ies președinte? În primul rând, mi-am și retras candidatura și nu voi candida la președinție, ca să termin o dată toată povestea aceasta. În al doilea rând, eu am dus toate demersurile astea în justiție – nu sunt puține și sunt costisitoare, fără să cer măcar cheltuieli de judecată. Am cheltuit extrem de mulți bani, am depus foarte mult efort, energie și așa mai departe, trei ani de zile, ca să demonstrez că Pamira nu are drept de vot în Adunarea Generală. Că eu nu am drept de vot! Cât de mare e nebunia? Să scrii exact invers? Unul dintre cele mai reprezentative cluburi din România nu are drept de vot! Toate lucrurile acestea am vrut eu să le aflu, iar singura opțiune a fost prin demersuri în justiție.
George Cosac a venit cu un exemplu similar – clubul Idu, care a format-o pe Simona Halep, care a format jucătorii din Constanța ce țin prim-plan-ul în tenisul românesc – club care nu are drept de vot. Este normal, totuși, într-o Federație Sportivă a anului 2018, ca astfel de cluburi să nu aibă de vot? Este corect ca clubul dumnevoastră să nu aibă drept de vot? Corect, este o întrebare. Normal că nu este normal. Dar, pe de altă parte, cine își asumă această anormalitate? George Cosac a fost în toate Comitetele Directoare din 2001 până în prezent. Și acest personaj, deși a făcut parte din toate Comitetele Directoare ale ultimilor 18 ani, vrea în continuare să stea acolo și să nu recunoască această mârlănie care s-a întâmplat. Să nu aibă drept de vot Idu și Pamira într-o adunare generală…
George Cosac susține, tocmai, că ar trebui să aibă drept de vot aceste cluburi. Toate cluburile. Și că dumneavoastră doriți să voteze doar 54… Am înțeles. Dar, logic, cum să îmi doresc eu ca Pamira să nu aibă drept de vot? Eu o să vă spun un mare adevăr al României: nu mai ține nimeni cont de lege! Mama ei de lege! Că-i legea făcută prost, bun… Vreau să o schimb! Dar dacă legea spune așa, asta fac. Cum să nu țin cont de hotărâri judecătorești definitive? Eu am aflat că Pamira nu are drept de vot dintr-o sentință definitvă a Curții de Apel București. Cum pot eu să mă opun? E o nebunie. Ei ar trebui să meargă la pușcărie! Pentru că încalcă Codul Penal când nu respectă o hotărâre definitivă a Curții de Apel București. Și nu una, sunt 13! 13 judecători s-au pronunțat asupra ilegalităților de la Federația Română de Tenis. Eu sunt un super-gentlemen – i-am spus-o în față lui Cosac: eu te ajut, nu m-am dus la procurori, direct. Am sperat că se autosesizează judecătorii, care văd și scriu acele sentințe definitive că sunt ilegali sau nelegali, în diferite forme. Despre asta este vorba, nu despre pălăvrăgeala asta – zice Cosac sau zice Vecerdea nu știu ce. În țara asta mai respectă cineva legea? Mai respectă cineva hotărârile judecătorești definitive? Chiar dacă sunt împotriva mea, a clubului Pamira, nu înseamnă că nu respect!
Sunteți, deci, un apărător al aplicării legii la literă și, spuneți, în consecință, că trebuie să voteze doar 54 de cluburi. Dintre aceste 54 de cluburi însă, susține George Cosac, unele cluburi sunt desființate, cluburi care nu au activitate, nu au jucători, există doar în hârtii. În aceste condiții, din punctul dumneavoastră de vedere, câte cluburi ar trebui să aleagă, în acest moment, președintele Federației Române de Tenis, vicepreședinții, membrii Consiliului Director și așa mai departe? Corect, există chiar și un club desființat legal. Celelalte doar nu au activitate, iar asta nu înseamnă că nu și-ar putea dori să aibă activitate, ceea ce este perfect legal, ceea ce le dă dreptul, chiar dacă nu au în momentul acesta activitate. Dar, la fel, vorbim de niște lucruri lăsate la voia întâmplării de niște conducători de cluburi, care nu și-au făcut desființarea oficială. Eu dețin certificatul de deces al unui club, hotărâre judecătorească de desființare. Ar fi 52 de cluburi care ar trebui să voteze președintele, vicepreședinții, dar mai sunt cluburi, încă două, cu probleme majore de documente. Să zicem că ar fi 50 de cluburi care ar putea vota legal. Dar, toate cele 370 de cluburi sunt afiliate, au drept de participare la competiții, au drept de reprezentare, de organizare de activități și competiții, au multe drepturi, mai puțin dreptul de a vota într-o Adunare Generală. Bătălia mare este pentru acele voturi ale unor cluburi care nu au activitate, care sunt multe – peste 100 de cluburi de apartament, care nu au un teren de tenis, nu au un antrenor angajat și nu au copii legitimați. Zero. Sunt probleme care s-au acumulat de la o administrație la alta, de la un Comitet Director la altul, fiecare folosind în interes propriu aceste cluburi de apartament, încercând să cumpere cât mai multe voturi. Din păcate, țara asta aici a ajuns – se vinde foarte ușor, pentru câteva mingi. Așa s-a ajuns la această problemă, cu 370 de cluburi.
Înțelegem însă că sunt probleme și la cluburile care au drept de vot conform hotărârilor judecătorești – cele 54, fondatoare, și la cele care nu ar avea drept de vot conform hotărârilor – așa cum spuneți. Statutul Federației Române de Tenis a fost votat de multe cluburi. 165, nu de cele 54. De ce a apărut această problemă la alegeri pentru o funcție și nu la statut? De ce acela este recunoscut? Desigur că există sincope și în sistemul judiciar din România, desigur! Dar, atât timp cât nu au fost atacate și s-a funcționat așa… Dar întrebarea care trebuie pusă este – până când merge? Eu, acum trei ani, am adus în vedere acest lucru. Eu vă pot spune povestea mea, vizavi de relatarea acestui Cosac. Susține că în 2014 am încercat să dau jos Federația – da! În 2014, la Adunarea Generală, am fost votat, fiind și eu surprins, președintele Comisiei pentru Modernizarea Statutului Federației Române de Tenis (n.r. – iulie 2014). Cu un grup de încă cinci persoane, am început o muncă foarte serioasă, cu un plan, cu întâlniri, cu propuneri puse în dezbatere, așa cum nici guvernanții din capul statului român nu fac măcar pe Legile Justiției. Am ajuns după un an de zile la Adunarea Generală, 2015, să pun pe masă un nou Statut, modern, legal, care să nu ne mai aducă în această situație. Știți ce au făcut acești conducători ai Federației? S-au șters cu acest Statut la fund. Asta este expresia cea mai potrivită, l-au respins total, nici nu l-au băgat în seamă, nu a fost supus la vot. A fost momentul în care am decis că nu se mai poate așa și că va trebui să duc demersurile în Justiție pentru a clarifica situația. Credeți că eu am știut ce gunoaie sunt sub preș? Credeți că știam că voi afla că Pamira nu are drept de vot într-o Adunare Generală? Am aflat de la sistemul judiciar din România, am aflat în Justiție.
Dacă nu știați concret că există această problemă cu cluburile, de ce ați început acest demers? Este o întrebare care alimentează argumentele taberei adverse, să spunem așa… Pentru a afla adevărul din spatele acestei situații…
A fost ca o operație exploratorie – tai pacientul și cauți să găsești ceva…? Nu! Nu am atacat nicio persoană, nicio instituție în Justiție. Este foarte important! Lucrul acesta se va schimba acum, după astfel de interviuri. Va trebui să iau acțiune. Nu se poate să mă denigrezi în halul ăsta, fără să plătești, fără să aduci vreo dovadă. Am atacat simple documente. M-am dus cu documentele în instanță și am spus: vă rog să îmi spuneți, aceste acte juridice ale Federației Române de Tenis sunt valabile sau nu? Judecați. Veneau deciziile: nu sunt legale. Cât de simplu e? Din respect pentru tenisul românesc nu am cerut bani, demersurile mele erau strict principiale. Vreau să știu ce e legal și ce nu e legal, ce trebuie respectat de acum înainte. Nu am avut niciun pic de înțelegere din partea oamenilor de tenis aflați în capul Federației Române de Tenis, să spunem – asta nu e legal, hai să nu mai continuăm așa. Hai să schimbăm Statutul, hai să facem asta. Nimic, nimic. Mai mult decât atât, tot la final de 2014, organizam turnee Futures de 10.000 de dolari și am avut un contract cu FRT, în care se stipulau anumite lucruri, cu referire la drepturi și obligații. Eu trebuia să pun la dispoziție baza sportivă unde să se desfășoare turneul, premiile – cam 10.000 de dolari, iar Federația trebuia să pună cam similar. Să plătească licență la Federația Internațională, să aducă apă, mingi, să plătească arbitrii, care sunt destul de mult. M-am dus cu decontul după ce am plătit și apa, și mingile, și arbitrii și mi-au spus – nu avem bani. Bun, nu aveți bani, dar avem un contract semnat... Eu am contractul, am dovezi, nu vorbesc cum o face Cosac în termeni de „țeapă”. „Pamira a dat țeapă”, spune. „Vecerdea a dat țeapă la Federație”. Este o mârlănie absolută să spui așa ceva, fără dovezi și fără vreo explicație.
Domnul Cosac susține că ar exista o datorie către FRT… „o țeapă de 10.000 de dolari”. Deci, nu există nicio datorie față de FRT? Nu. Și este o denigrare cum nu se poate! Ba, dimpotrivă, Federația Română de Tenis datorează clubului Pamira bani, pentru că nu au respectat contractul. Să facă dovada că și-au îndeplinit clauzele. Eu fac dovada, cu documente, de partea mea.
Și la acuzația legată de faptul că ați avea înregistrări ale unor discuții cu oameni din tenis, pe care le-ați folosi ca șantaj, cum răspundeți? Nu este nimic adevărat. Aaaa, am înregistrat niște discuții cu membrii Biroului Director, după alegeri, pentru mine, pentru că mi-am dat seama că vorbești cu cineva, apoi nu mai recunosc că au avut acea discuție. Dar nu am folosit niciodată acele înregistrări, nu le-am publicat, deși, vă spun, sunt lucruri savuroase!
Afirmați că ați întreprins un demers principial – acesta este cuvântul pe care l-ați folosit. Concret, în propunerea de modernizare a Statutului și de soluționare a acestei situații existente la FRT, cu ce soluții ați venit? Legat de cluburile afiliate, procedura de vot, procedura de alegeri? Am stabilit criterii mult mai clare de afiliere – minim 15 sportivi legitimați, să aibă în proprietate sau măcar în închiriere terenuri pe o perioadă mai lungă de un an de zile, minim un teren, minim un antrenor angajat, la Adunarea Generală să participe strict reprezentanții legali ai entităților afiliate – cluburile de tenis. Asta nu se întâmplă. La Adunarea Generală la care a fost ales acest individ numit Cosac, care a dat dovadă în repetate rânduri de o crasă lipsă de bun-simț, au participat 7 voleibaliști de la CSM București, care nu au niciun fel de calitate față de niciun club de tenis din România. Nici de reprezentant, nici de legitimat. Alți câțiva judokani ai clubului Dinamo București au mai participat în numele unor enități, așa-zise cluburi afiliate, cele mai multe neavând niciun angajat.
„Cum i-ați răspunde unui părinte care își spune: dacă nu ar fi existat această gaură în bugetul Federației, lipsa de finanțare la buget, poate aș fi primit un ajutor mai mare, copilul meu nu ar fi trebuit să renunțe la tenis>>?”
Vorbiți despre principii. Cum i-ați răspunde unui părinte din România – o țară nu foarte bogată, care face eforturi mari pentru a-și ține copilul – pe Ionuț sau Ioana, pe Andrei sau Andreea, la tenis – un sport scump, care se gândește că în timp ce el numără fiecare bănuț, face calcule și se uită dacă mai poate să îl țină pe copil la tenis sau renunță, Federația ar fi avut bani să îl ajute financiar dacă ar fi existat acel milion de dolari – finanțare de la buget. Ce i-ați spune unui părinte care își spune: „dacă nu ar fi existat această gaură în bugetul Federației, lipsa de finanțare la buget, aș fi primit un ajutor mai mare, aș fi putut să îmi țin mai ușor copilul la tenis sau chiar – copilul meu nu ar fi trebuit să renunțe la tenis„? Trei liniuțe am aici. Credeți că eu mă bucur că Federația nu are finanțare? Nu mă bucur că nu are finanțare – corect spus ar fi că a pierdut finanțarea de la bugetul de stat. Este foarte ușor să spunem: Vecerdea este de vină că a descoperit prin instanțe, dar nu pentru că aș fi încercat sistarea finanțării FRT…
Oricum, aceasta este una dintre consecințe, poate cea mai importantă și mai ușor de sesizat pentru toți cei implicați în fenomen… Și în situația asta, când s-au aflat primele hotărâri judecătorești definitive, se putea lua decizia să nu se mai ascundă sub preș tot gunoiul, cineva să își asume greșelile din trecut și să spună – gata fraților! Se știe de foarte mult timp această problemă, dar nu s-a vrut să se recunoască sincopa de la nivelul sistemului. Se întâmplă în multe Federații, aș fi putut lovi în foarte mulți sinecuriști cuplați la un buget de stat, la banul public. Acel milion nu este pierdut, se întoarce la noi.
Vă contrazic, acel milion este pierdut din punctul de vedere al tenisului… Din punctul nostru de vedere, se întoarce la noi. George Cosac m-a acuzat că sunt un prost român, în finalul interviului. Din punct de vedere al României, banii aceia nu sunt pierduți. Se duc înapoi la bugetul de stat, sunt folosiți de sportul românesc sau de alte domenii de activitate. Sunt foarte mulți infractori care folosesc inadecvat bugetul României – asta știm cu toții. Da, într-adevăr, este o problemă și poate că, per total, tot pierdut e milionul. Pe de altă parte, la tenis, cum era folosit, anual, acest milion, în ultimii zece ani? Cei mai mulți bani se duc în organizarea de turnee internaționale. Știți cât la sută din premiile puse la dispoziție în aceste turnee internaționale merg în țara noastră românească?
Bănuiesc că aveți un procent la îndemână… Am. 45%. Între 40 și 45%. Restul banilor pleacă din țară. Vreau în continuare să fac turnee internaționale cu ghiotura, 30-40-50 de astfel de turnee pe an, în România? Pot să fac o analiză a ultimilor ani și să văd că acești bani nu s-au dus la acel sportiv care are nevoie. Din păcate, nu s-a dus nici la Simona Halep când trebuia, nu s-a dus nici la Irina Begu, nu s-au dus nici la Mihaela Buzărnescu. Toate aceste exemple sunt creația propriilor familii, a unor antrenori nebuni de dedicați și, eventual, a unor prieteni ai familiilor, care au participat ca sponsori. Atât. Programul propus de mine ca și candidatură la președinție are legătură cu sportul de masă, are legătură cu educația prin sport și cu educația. Programul meu este foarte PSD-ist, este social, este democrat, mai degrabă decât liberal și, culmea culmilor, că nu se dorește aplicarea. Sunt îndepărtat cu toate forțele. Programul propus de mine este, mai mult, compatibil cu programul de guvernare pus în Monitorul Oficial al acestei guvernări jalnice, la sport, deși, într-adevăr este penultima sau ultima pagină din programul de guvernare actual. Se spune că există intenția să se distribuie resursele către sportul de masă, să educăm lumea să facă mai mult sport, nu să dăm bani numai la cei care fac performanță și, mai rău, să dăm la străini, care vin să facă performanță în țară – 60%. O mare parte din milion se duce acolo, în afara țării. Cea mai mare parte din banii publici rămași în țară – peste 60% – se duc la arbitrii, pe costuri foarte mari, după niște grile date de Federația Internațională de Tenis.
Cu cifre, punctual, Simona Halep a ajuns numărul unu mondial, dar între vârsta de 15 și 19 ani, ea a participat în România, beneficiind de acest sistem, în medie, la două astfel de turnee pe an. În cazul lui Begu, al lui Niculescu, această medie este un pic mai mare, pe la 4, de 5. De trei ani de zile, am spus – faceți 5 turnee, nu 30, pentru că atâtea sunt benefice jucătorilor români. Restul banilor nu îi mai dați în afara țării și la arbitrii, dați-i direct la sportivii care au nevoie, la români. Sunt cifre concrete. Minciunile pe care le deversează sunt grotești – că eu nu sunt român, în condițiile în care programul meu propus are legătură cu educația sportivilor români și a copiilor români.
„Voi duce în continuare o luptă principială. Federația nu trebuie să stea cu mâna întinsă, în față, la țâța statului. Să nu ne mai plângem că Federația Română de Tenis este în colaps dacă nu are acest milion. Halep – tot numărul unu mondial este. Am periclitat cumva poziția Simonei Halep? Vă spun categoric – nu am periclitat-o! Atunci, de ce ne plângem? Pentru cine plângem? Că nu se mai duc 60% în afara țării, că nu se mai duc o grămadă de bani la arbitrii, dar la sportivi și la cluburi. Nu am cum să mă plâng pentru așa ceva!”
Pentru că ați adus în discuție programul de guvernare, iar în mesajul postat pe Facebook imediat după decizia Curții de Apel ați acuzat conducerea Federației Române de Tenis că este o tabără a lui Liviu Dragnea, în timp ce, din partea cealaltă – sunteți numit „omul președintelui care duce o luptă personală”. Este un conflict politic purtat în tenisul românesc, așa cum s-a creat impresia? Cum răspundeți? Da, este un mare ghinion pentru mine să fiu apropiat unui om atât de vertical precum este persoana fizică Klaus Iohannis. Ghinionul mare a fost când a ajuns și într-o funcție publică. Într-o țară anormală, cum este România, să fii apropiat de un om atât de vertical înseamnă să ai ghionion, pentru că mintea românului funcționează așa: dacă ești prieten cu un președinte, înseamnă că se întâmplă ceva în spate. Înainte să devină președinte, să mă cunosc mai bine cu dânsul, am avut o activitate extrem de vastă și de succes în tenis. Nu are nicio legătură activitatea profesională cu relația de prietenie pe care o am cu omul Klaus Iohannis. Doavada: cu 30 de ani în urmă, când eu am plecat din România după Revoluție, am fost în Germania, am jucat în Liga Profesionistă din Germania și mi-am câștigat existența din tenis. Ca jucător, apoi ca antrenor în Germania. Am plecat apoi în Statele Unite, am muncit foarte mult acolo ca să pot să ajung la nivelul la care să dețin o Academie cu 12 terenuri și cu 6-7 antrenori angajați, să merg 5 ani la rând, între 2000 și 2005, la cele mai mari turnee de tenis din lume, începând cu turneele de Grand Slam și să am inclusiv sportivă care să ajungă în finală de Grand Slam – pe Elena Dementieva. Am decis să mă întorc în România după ce am vândut totul în Statele Unite și am investit în România, într-un domeniu în care foarte puțini oameni au investit atât de pasionat cum am făcut-o eu. Nici măcar Năstase și Țiriac nu și-au pus proprii lor bani într-un teren, pe care să facă Academie de Tenis. Am și avut rezultate imediate, în 2008, după ce 2007 a fost primul an de activitate – primul titlu național din istoria Sibiului, cu echipa sub 18 ani. De acolo, am continuat în fiecare an să am un titlu sau o medalie la Campionatele Naționale.
În concluzie, vă mențineți decizia retragerii candidaturii, nu veți lupta mai departe în cursa pentru președinție. Se va ajunge ca 370 de cluburi să voteze, aceasta a fost o paranteză în care a apărut această situație? Cum vă așteptați să fie depășit impasul, unde este linia de finiș, de ieșire la liman, în care Federația scapă de probleme și recâștigă dreptul de a avea finanțare? Eu nu am renunțat la luptă. Procesele vor continua pe aceeași formulă, fără să atac persoane instituții, dar acum a intrat în colimator și Ministerul, pentru că acum joacă o horă ciudată, în unele dosare a fost de partea legii, în alte dosare – de partea infractorilor. Acum, acest ministru încearcă să facă o înțelegere – nu știu cum. Eu aștept, sunt curios. O să vină o motivare pe care să o folosească într-un fel anume, prin care să aducă situația la starea dinainte. Eu voi duce în continuare o luptă principială. Eu mi-am retras candidatura, pentru a clarifica faptul că nu am un interes personal. Dar un interes pentru România, pentru jucătorul român, pentru respectarea legii și a statului de drept voi avea în continuare și o voi duce până la capăt.
Deci încă nu întrezăriți acea linie de finiș în care tenisul intră în legalitate, se întoarce la finanțare… Dar, să ne înțelegem: finanțarea din bani publici este doar o chestiune. Federația Română de Fotbal nu are finanțare, mai sunt Federații care nu au finanțare. La nivel de sistem nu este ok să stăm numai cu mâna întinsă la stat. Statul trebuie să dea la oamenii cu nevoie, nu treabuie neapărat să dau la super-performanță. Dacă investesc în sportul de masă, cu siguranță voi avea și la sportul de performanță și vom găsi și resurse pentru a investi sus, în sportivii de top. Federația nu trebuie să stea cu mâna întinsă, în față, la țâța statului. Să nu ne mai plângem că Federația Română de Tenis este în colaps dacă nu are acest milion. Nu este în niciun colaps. este foarte ok. Poate să funcționeze, iată că a funcționat un an de zile și fără milionul de la Minister. Frumos a funcționat. Halep – tot numărul unu mondial este. Am periclitat cumva poziția Simonei Halep? Poziția Irinei Begu? Poziția echipei românești de top? Am periclitat acea poziție? Vă spun categoric – nu am periclitat-o! Atunci, de ce ne plângem? Pentru cine plângem? Că nu se mai duc 60% în afara țării, că nu se mai duc o grămadă de bani la arbitrii, dar nu la sportivi și la cluburi? Nu am cum să mă plâng pentru așa ceva!
Spuneți, deci, că Federația Română de Tenis nu depinde de banii de la stat și nu ar trebui să depindă de această finanțare? Da, corect. Este o culpă comună cu Ministerul. Ministerul trebuie să impună și, oricum, poate să folosească acei bani în cu totul altă formă, dar într-o formă controlată și supravegheată. Ministerul are astfel de prerogative, stabilite de lege, dar pe care nu le aplică. Dacă aș ajunge mâine președinte la Federație, sau dacă aș avea puterea să cheltui acel milion, l-aș cheltui cu totul diferit. Sunt foarte pozitiv și am speranța că, oricine va veni la Federație – și va veni altcineva la Federație, cu siguranță – va prelua din programul pe care l-am propus, chiar dacă nu voi fi eu președintele Federației.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER