INTERVIU VIDEO cu semifinalistul de la Australian Open. „M-am pregătit special pentru asta și mi-am arătat că pot să duc și condiții grele”. Filip Jianu trage concluziile după Melbourne și anunță că are două modele, pe teren și pe marele ecran: „Da, aș mai filma”

Australian Open 2019 a consemnat un nume nou pe radarul performanțelor în tenisul românesc: Filip Jianu, primul semifinalist al României în turneele de Mare Șlem în mai bine de zece ani. Cu rezultat similar la simplu și dublu, Filip Jianu a pus o cărămidă importantă în ascensiunea sa, evident, fără ca această prezență în careul de ași să fie garant în sine al unei ulterioare cariere de succes la seniori.

ProSport a stat de vorbă cu Filip Jianu, în incinta clubului Dinamo, la care este legitimat. Președintele clubului George Cosac, alături de Loredana Dinu, campioană olimpică a României la spadă, l-au premiat pe cel mai în formă junior român din tenisul de câmp.

Filip, cum ai descrie experiența Australian Open 2019, în trei cuvinte?
În trei cuvinte aș descrie-o: un rezultat incredibil. Chiar un turneu foarte frumos organizat, sunt foarte fericit că am reușit să ajung până în semifinale, puțin dezamăgit că nu am reușit să trec mai departe, dar, una peste alta, un rezultat bun.

În Australia sunt, poate, condițiile cele mai dure din circuitul de tenis. Cum a fost din punct de vedere fizic această provocare pentru tine?
Da, este adevărat, Australia poate deveni extrem de caldă, sunt zile în care temperatura este foarte ridicată și am avut noroc că m-am pregătit foarte bine în noiembrie și decembrie, în off-season, m-am pregătit foarte bine fizic, special pentru asta. Știam că plec în Australia, m-am pregătit special pentru asta și mi-am arătat mie că pot să duc și condiții grele.

Ai ajuns în semifinale și la simplu, și la dublu. Lăsând puțin la o parte semifinala, despre care vom vorbi mai târziu, care a fost cel mai bun meci făcut până în acea fază a competiției, cel mai bun meci câștigat?
Cel mai bun meci a fost în sferturi, cu un american, Cannon Kingsley (7-6/5, 4-6, 6-2). Mă așteptam să fie un meci foarte greu. El este un jucător expert pe suprafețele rapide – cum era în Australia și sunt foarte fericit că am reușit să câștig după un meci lung.

La un punct de finală la Australian Open: „Am reușit, cred, să uit repede, dar el de acolo a prins încredere și a jucat din ce în ce mai bine. Dacă el a avut curajul să dea tare, a meritat”

În semifinală, la simplu, ai fost la un punct de victorie, la un punct de calificarea în finală. Cât de mult te-ai gândit la acel punct – ce ai fi putut face mai bine, cât a fost adversarul prea bun?
Eu încerc cât de mult posibil înainte de punct să nu mă gândesc că e minge care poate să mă ducă în finală sau un punct extrem de important. O iau ca atare, mă concentrez cât de mult pot. Nu pot să îmi reproșez foarte multe. Am jucat un punct bun, am făcut ce trebuia la mingea aceea, Adversarul a reușit o minge foarte, foarte bună și asta a fost să fie.

Ai reușit în timpul meciului să uiți acel punct?
Mingea era pe final aș putea zice, nu a mai durat prea mult meciul de acolo. Am încercat – asta e cel mai important lucru în tenis, să uiți mingile pe care le-ai ratat. Am reușit, cred, să uit repede, dar el de acolo a prins încredere și a jucat din ce în ce mai bine.

Ce ți-a lipsit? Un pic de șansă, un pic de….?
Evident, la mingile acestea contează foarte mult și norocul. E o singură minge. Oricând s-ar fi putut să o greșească. Dar, eu cred că șansa ți-o faci singur și dacă el a avut curajul să dea tare, a meritat.

Știi ce i-a spus unchiul lui Rafa Nadal după ce a câștigat un titlu național la 14 ani?
Am impresia că i-a zis că foarte mulți jucători în lume au câștigat titlul la 14 ani. Cred că i-a arătat o listă cu toți jucătorii care au câștigat anumitul concurs la acea vârstă și i-a arătat câți dintre aceia au reușit să ajungă între primii în lume. I-a spus că mai e foarte mult de muncă.

Ție ce ți-au spus ai tăi, antrenorul, oamenii de lângă tine după semifinală? Care a fost primul gând: să te felicite, să te consoleze pentru faptul că nu a fost finală, să îți spună – vezi că mai ai de muncit și să te motiveze pentru următorii pași?
Da, imediat după meci m-au consolat, pentru că eram destul de trist, și eu, și ei, pentru că am fost atât de aproape. Dar, după ce a trecut puțin timp, am realizat că am pierdut în semifinale și nu în primul tur. M-au felicitat, dar, de asemenea, mi-au spus că nu înseamnă nimic rezultatul ăsta – înseamnă că sunt pe un drum bun și că în momentul actual sunt printre cei mai buni la vârsta mea, dar de aici devine din ce în ce mai greu și trebuie să muncesc din ce în ce mai mult.

„Pentru mine, asta înseamnă distracție. Pe terenul de tenis îmi place să fiu”

Ultimul rezultat la juniori, la nivelul ăsta, l-a obținut Luncanu, cu peste 10 ani în urmă. Ce știi că trebuie să faci ca să depășești rezultatele lui la seniori, să răzbați printre seniori, să faci pasul în circuitul mare? Cum vezi parcursul pe mai departe?
În primul rând trebuie mult sprijin financiar în sportul acesta ca să reușești să răzbați în ATP: De asemenea, trebuie și o echipă bună, un antrenor foarte bun, un preparator bun în care să ai încredere, care știu ce fac, știu drumul și cum trebuie să joci ca să ajungi la un nivel înalt. De asemenea, ține foarte mult de tine, să muncești, să nu ai distracții și să te gândești numai la asta, să vreai într-adevăr.

Cum te împaci cu acest gând, că nu ai viață în afara terenului sau ai una foarte restrânsă?
Da, deseori aud acest lucru, că tenisul e cu sacrificii, că nu mai poți să mergi încolo, încoace, dar, pentru mine… Nu mi se pare. Îmi place să joc tenis, îmi place să fiu la antrenamente cu antrenorii, cu ceilalți copii. Pentru mine, asta înseamnă distracție. Pe terenul de tenis îmi place să fiu.

În fara terenului, cum te relaxezi?
Îmi place să ascult muzică, să mă uit la seriale, să mă duc la mall, să joc biliard, dar nu avem atât de mult timp și încerc pe cât de mult posibil să mă focusez pe tenis.

La Australian Open, cu ce staruri ale tenisului te-ai intersectat?
Evident, acolo se ține și turneul ATP, în același club. Dai de multe personalități. Am reușit să și bat mingea cu unul dintre ei, care a reușit să facă sferturi acolo, Bautista-Agut, spaniol. De asemenea, ne întâlnim cu românii noștri din ATP și WTA care ne ajută cu sfaturi, cu antrenamente, cu mingi și e chiar foarte frumos să îi vezi pe cei mari acolo.

Ce te-a impresionat la acel antrenament cu Bautista-Agut, un profesionist?
M-a impresionat în primul rând consistența pe care o au, nu greșesc sau greșesc foarte rar și sunt extrem de focusați. Atât timp cât sunt la antrenament se gândesc doar la antrenament, nu joacă la batjocură nicio minge și sunt extrem de bine pregătiți fizic.

Îți faci fotografii la turneele astea mari la care participi cu jucătorii, cu un Nadal, cu Federer, cu Djokovic? E o țintă pentru tine?
Nu, nu, chiar deloc. Încerc să le respect viața privată și să nu fac extrem de multe poze cu ei. Cred că am făcut două-trei poze maxim. Evident, una cu Federer, cum face toată lumea, este un idol pentru toți, dar încerc să nu mă duc la ei și să îi deranjez.

„Am un joc foarte solid. Lupt și mă mișc destul de bine”

În jocul tău, la momentul acesta, care consideri că sunt armele și unde consideri că trebuie să insiști să lucreze în mod special pentru a dezvolta o armă?
Armele mele, deocamdată, și ce mă ajută pe mine este că am un joc foarte solid. Nu pot să zic că am un punct slab, dau bine din toate pozițiile, reușesc să dau destule mingi în teren și lupt până la capăt la fiecare punct. Lupt și mă mișc destul de bine. Ce aș putea să îmbunătățesc este serviciul, să câștig mai multe puncte gratuite cu serviciul și când am mingi mai ușoare, în careu, să le atac la fileu.

Cât de mult timp ți-a luat să găsești racheta potrivită? Cum ai găsit-o?
Racheta joacă un rol foarte important în viața unui tenismen. E foarte important să găsești o rachetă care să te ajute, cu care să te înțelegi bine. Mai toți jucătorii au făcut schimbări de rachete în cariera lor. Eu am schimbat de curând la această rachetă (n.r. – Yonex), o lună înainte de turneu și am avut puține dubii, evident, când ai o rachetă pe care nu ești sigur. Dar sunt fericit că a ieșit cu bine.

Toată lumea te știe din acea reclamă, când erai mic, cu zboară, puiule, zboară. Cât de sus îți dorești sî zbori?
Cât de sus se poate, poate până în topul ATP: Chiar sper să reușesc să zbor sus. Obiectivul meu pe următoarele luni ar fi să cresc cât mai mult în circuitul de profesioniști, o să încep să joc mai multe turnee de profesioniști, încerc să adun cât mai multe puncte să cresc cât mai repede în clasament. De asemenea, să mă mențin într-o formă fizică bună, să fiu fără accidentări și să reușesc un rezultat mai bun la un Grand Slam decât cel din Australia.

Bugetul este asigurat? În ce proporție?
Bugetul, evident, încrc să adun din stânga-n dreapta, ajutoare. Părinții și ei joacă o mare parte în viața oricărui jucător de tenis și în bugetul său. Este foarte greu, evident, cum a zis toată lumea, dar, da, încercăm.

Îți aduce prima zi în care ai intrat pe terenul de tenis?
Îmi aduc. Eram la șase ani, eram la grăfiniță și ne-a dus – copii, azi mergem la tenis. Eram vreo 20 pe teren, dădeam fiecare o lovitură la 20 de minute, dar mi-a plăcut foarte mult și nimeream chiar bine mingile de la început. Antrenorul mi-a spus că sunt talentat și că am o șansă dacă mă țin de el.

Ai mai filma acum o reclamă?
Da, chiar aș mai filma. Mie îmi place, reclamele le vede toată lumea, sunt pasionat de actorie, mă uit la multe filme și, da, chiar aș mai filma.

Care este modelul tău – pe terenul de tenis și pe sticlă?
Modelul meu în tenis este Roger Federer, evident, în mare parte, al tuturor. În filme, aș putea spune Hugh Jackman. M-am uitat la multe filme cu el și mi se pare un actor incredibil, care și cântă, este și actor, este o persoană foarte, foarte mișto.