Irina Begu, pentru al doilea an consecutiv în turul 3 de la Wimbledon! Românca și-a analizat viitoarea adversară: „Face multe greșeli, dar reușește și puncte câștigătoare” VIDEO | SPECIAL

Irina Begu (43 de ani) a învins-o pe Elisabetta Cocciaretto (Italia, 119 WTA), scor 6-4, 6-4 în turul doi de la Wimbledon. În turul trei românca o va înfrunta pe Jelena Ostapenko (Letonia, 12 WTA).

După meci, Irina Begu a vorbit despre partida împotriva italiencei din afara topului 100 mondial, dar și despre viitoarea partidă cu Jelena Ostapenko.

„Cred ca de la început până la sfârșit am dictat meciul. Am fost destul de agresivă. Am servit foarte bine, un meci solid. M-am simțit bine pe tot parcursul meciului, am controlat jocul, am servit bine. Singurul moment de deconcentrare a fost la 4-3, am jucat un pic pasiv ghemul acela din setul 2, am jucat scurt la lungime a mingii. Important că mi-am revenit imediat și după aceea mi-am spus că trebuie să fiu din nou agresivă, să preiau din nou conducerea. Esențial a fost că am izbutit să fac, imediat, rebreak-ul.

“Sunt destul de relaxată, mă bucur de toată perioada aceasta. Am muncit mult, m-am maturizat, cu experiență ți toți acești ani pe care îi am în spate îmi dau seama că este un simplu meci de tenis și, dacă reușești să dai în ziua respectivă tot ce poți, cred că ieși de acolo câștigat. Sunt mulțumită de ceea ce fac eu ca sportivă.

Înainte încercam să îmi fac planul de la turnee. Eu eram cu agenda după mine, totul planificat: bilete de avion, cazare la hotel, etc. Absolut tot ul era planificat pentru că am crescut cu mentalitatea asta. Mi-a plăcut dar încercam să dețin controlul prea mult! Nu era bine pentru că se pot întâmpla lucruri, se pot schimba lucruri. Automat, făcând asta ai și așteptări. Dezamăgirile sunt mai mari și, perioada de anul trecut când îmi era extrem de rău (n.r. din cauza diagnosticării cu mononucleoză, cunoscută și ca

Irina Begu, despre viitorul său!

“La Roland Garros am fost mult mai încărcată față de cum sunt acum. Am lucrat și lucrez specific mental. Uneori pot să pun în practică, alteori nu! Sunt momente când nu reușesc și ies de sub control. Ceea ce este nou este că relaxarea asta am transpus-o și în afara terenului (n.r. vizitează locurile unde are turnee, merge la muzee, teatru, concerte, filme). La antrenamente țin minte cum era în trecut, acum 5-6 ani sau chiar mai aproape: îmi era mult mai greu pentru că îmi puneam singură o presiune uriașă. Antrenamentele trebuiau să fie perfecte, eu ca fire sunt perfecționistă și cer foarte mult de la mine. Sunt cel mai mare critic al meu! Dacă lucrurile nu îmi ieșeau cum îmi doream eu, ieșeam dezamăgită de pe teren și un rol foarte important l-a avut Victor (n.r. Crivoi, antrenorul ei). M-a făcut să văd lucruile din alt unghi. Din experiența lui, și m-a ajutat să nu mai dramatizez când pierd un meci de tenis sau când am un antrenament prost. Azi poți să joci prost dar mâine poate fi o altfel de zi!”.

Reporter: Antrenorul tău, Victor Crivoi a inoculat studiul adversarei, analiza viitorului meci, personalizarea strategiei. Contra Elisabetei Cocciaretto ai examinat jocul italiencei sau pur și simplu ai mers pe teren cu intenșia de a-ți impune stilul de joc adaptat la suprafța specifică de iarbă?

“Eu am mai ducat cu ea la Roma, în timpul pandemiei, acum un an. Stiam cum joacă, aveam idee de ceea ce trebuie să fac contra ei. Bineînțeles că am avut multe meciuri de la ultima întâlnire cu italianca și omenește este să mai și uiți detaliile legate de un anumit tip de jucătoare. Ceea ce simți în teren se mai uită și aici mă refer când joc împotriva unei adversare. Victor a urmărit meciul lui Cocciaretto câștigat în primul tur contra lui Trevisan . Este total diferit să joci contra ei pe zgură față de gazon sau ciment (hard). Împreună cu Victor am vorbit despre cum să joc aici la Wimbledon împotriva lui Cocciaretto dar, repet știam ceea ce face italianca pe teren, aveam idee la ceea ce să mă aștept ca stil de joc și ceea ce trebuie să contracarez”.

Ce spune Irina Begu despre Jelena Ostapenko

Reporter: Este o particularizare a modului cum adaptezi contra unei jucătoare gen Jelena Ostapenko (n.r viitoarea adversara a Irinei în turul 3 la Wimbledon), nu îți dă ritm, închide punctul imediat, forțează greșeala adversarei asumându-și ea riscul unei erori?

“Nu îți dă ritm, lovește foarte în forță. Cred că cel mai important este să fiu cât mai solidă și constantă în joc, să mă mișc cât pot de bine în teren și să fiu puternică pe picioare. Cred ca asta va conta foarte mult și să serves bine. Am uitat lucrul care era cel mai important (n.r. Irina se amuză…)”

Reporter: Contra lui Ostapenko nu poți avea controlul total în schimburi…

“Când vrei să controlezi totul asta pleacă de la așteptări! Intru în teren să îmi fac cât mai bine jocul. O să mă gândesc ce plan o să am și o să vorbesc cu Victor (n.r. Victor Crivoi, antrenorul ei)”

Reporter: Împotriva unei jucătoare instinctuală ca Ostapenko îți poți impune stilul sau anticipezi ineditul care se poate ivi?

“Tu încerci să îți impui jocul la modul general, adică tu, în orice meci, încerci să faci asta. Uneori poți, alteori nu, dar cu Ostapenko este un pic mai greu pentru că genul care face și multe greșeli, face și multe lovituri câștigătoare. Trebuie să fiu extrem de solidă și să încerc să mă mișc cât mai bine, să fiu puternică pe picioare ca să îi pun o minge în plus”.

Reporter: Stilul tău de joc este “să nu pierzi linia de fund”. În fața unia ca Ostapenko care “închide ochii și lovește” ce poți adapta, ajusta?

“Depinzi un pic de adversară în situațiile aceastea. Mie îmi place să variez jocul, o să văd cât de mult pot”

Doi ani la rând în turul 3 de la Wimbledon

Reporter: Al doilea an la rand ajungi în turul 3 la Wimbledon, pe iarbă. Acum câțiva ani vedeai asta ca pe o provocare?

“Nu mai știu în ce an am făcut eu prima dată turul 3 aici la Wimbledon! Parcă 2015 când am jucat cu Sharapova. Cred că 2015 pentru că în 2016 am pierdut în primul tur. Nu m-am gândit foarte mult ce o să fie. Am acceptat iarba de ceva ani mă simt bine pe ea, nu mai am acel

Reporter: Toate româncele calificate la Wimbledon au spus exact același lucru: “Am acceptat iarba ca suprafață de joc, am învățat și chiar o îndrăgim acum ca stil de ajuca tenis!”. Dovadă și rezultatele, niciodată România nu a avut 6 jucătoare calificate în turul 2 la Wimbledon!

“Noi am și creescut pe zgură. Sezonul pe iarbă nu este atât de lung, ai 3 sau 4 săptămâni pe an. Îți ia ceva timp să te obișnuiești cu suprafața , probabil, unele dintre noi suntem pe final de carieră. Eu pot să vorbesc, stict din punctul meu de vedere, că am acceptat iarba ca suprafață de joc, chiar îmi place acum și nu mai am niciun conflict cu ea!”