Kevin Anderson a câștigat cea mai lungă semifinală din istoria turneului de la Wimbledon. A jucat 10 ore și 50 minute în ultimele două meciuri și va juca finala, duminică

• Kevin Anderson (#8) este primul finalist la Wimbledon 2018: l-a învins pe John Isner (#9), 7-6(6), 6-7(5), 6-7(9), 6-4, 26-24

Prima semifinală masculină nu s-a abătut nici măcar un centimetru de la cărarea pe care părea lansată încă din prima clipă în care s-a aflat distribuția sa. John Isner și Kevin Anderson s-au duelat zi de vară până-n seară, trei ore pentru primele trei seturi, care nu au decis, totuși, nimic.

Pentru cei care au îndrăznit să interpreteze un game trei al meciului intens, cu 8 egalități și trei mingi de break salvate de Kevin Anderson drept o slăbiciune a sud-africanului provocată de super-maratonul anterior al acestuia cu Roger Federer, câștigat 13-11 după mai bine de patru ore de luptă, lucrurile s-au lămurit rapid. Sud-africanul era gata de război total: a ratat exasperat minge de set la retur, la 5-4, pentru ca mai apoi să câștige manșa întâi la tiebreak, cu 8-6. Timpul: o oră și 5 minute.

Setul doi a venit cu o singură oportunitate de break, în game-ul 9, pe lansarea lui Isner. Americanul însă nu a clipit, iar decizia a venit din nou în tiebreak. Big John a câștigat primele cinci puncte și a egalat la seturi, chiar dacă a ezitat puțin și nu a convertit decât a treia minge de set. 7-5, scorul tiebreak-ului. Timpul: 55 de minute.

Setul trei a demonstrat că se poate și nu se poate. După 110 game-uri câștigate consecutiv pe serviciu de Isner la Wimbledon 2018, Kevin Anderson a arătat că se poate să îi faci break uriașului de 2,08 m. Sud-africanul a făcut BREAK și a condus cu 5-3. John Isner a cedat înainte să atingă recordul lui Federer, cel care se califica în semifinalele Wimbledon 2015 ducând după sine o serie de 116 game-uri câștigate consecutiv pe serviciu. Dar, Anderson nu a putut transforma acel break în set câștigat. Isner a replicat fantastic, a reușit rebreak-ul, apoi, s-a impus într-un tiebreak de 20 de puncte, în care, pe rând, ambii jucători au ratat câte o minge de set pe serviciu. Isner a triumfat cu 11-9, la a treia sa minge de set. Timpul: o oră și 2 minute.

Kevin Anderson a împins partida în set decisiv, având nevoie de două break-uri pentru a-l răpune pe John Isner, 6-4, la capătul celui mai scurt set al partidei. Timpul: 44 de minute.

Presărate, de-a lungul meciului, câteva vizite ale fizioterapeutului pentru a îngriji bătăturile din palma lui Isner. Multe glume pe rețelele de socializare.

Setul decisiv a început având deja în contor 54 de ași serviți laolaltă de Isner și Anderson. Primele 12 game-uri au trecut fără ca vreunul dintre jucători să cedeze mai mult de două puncte pe lansare. Patru game-uri au fost albe, luate la zero.

Un plus de ușurință la serviciu și parcă un plus de prospețime – în dreptul lui Anderson. Lui i-a aparținut prima minge de break, în game-ul 15. Dar break-ul nu a venit.

Șase game-uri mai târziu, Kevin Anderson avea o nouă minge de break, iar John Isner, cu mișcarea sa caractaristică de a-și trece mingea printre picioare înainte de a servi, a salvat din nou. Avea 11-10 și duelul continua, dincolo de ceea ce se mai văzuse vreodată în această fază a turneului de la Wimbledon.

Una dintre imaginile emblematice ale meciului: John Isner termină raliul direct în scaun, economisind fiecare pas pe teren.

17-17. John Isner revine supraomenește de la 15-40 pe serviciu. Patru puncte la rând îl pun la punct pe Kevin Anderson. Punct și de la capăt.

14 game-uri mai târziu, Kevin Anderson avea din nou mingi de break în fața unui Isner doborât de efort. Americanul a pierdut primele trei puncte. Kevin Anderson, de partea cealaltă, făcea miracole: căzut în fața fileului, căzut în fund cum se spune în limbaj popular, a mutat racheta în mâna stângă și a făcut voleul decisiv, pe o lovitură de trecere trimisă fără pic de inspirație de Big John. Americanul a cedat al patrulea break al meciului.

Cu servicii tari, Kevin Anderson a închis meciul triumfător, după 6 ore și 35 de minute. Per total, Anderson merge în finală, având 11 lovituri câștigătoare mai puțin decât Isner (118 – 129), 4 ași mai puțin (49-53), dar două break-uri în plus.

Acesta este al doilea cel mai lung meci din istoria Wimbledonului. Despre RECORDUL ABSOLUT, citiți AICI.