Liderul noului val din tenisul feminin românesc a ales să reprezinte altă țară! ProSport i-a scos cazul la lumină, a țipat disperată după ajutor din partea FRT, dar a fost ignorată: „Nu m-aș mai întoarce să locuiesc acasă!”
Raluca Georgiana Șerban (21 de ani, 218 WTA) s-a săturat să mai aștepte sprijin din partea Federației Române de Tenis, iar zilele trecute a luat o decizie dureroasă pentru șefii sportului alb: a renunțat să ne mai reprezinte țara, urmând să joace sub culorile Ciprului!
Când vine vorba despre viitorul unui sport în care, rând pe rând, guvernanții și șefii nu s-au sinchisit să investească în segmentul juvenil, Raluca Georgiana Șerban e primul nume care vine în minte. De ce? Este tânără, are doar 21 de ani, e autoarea unei ascensiuni fulminante în clasamentul WTA, iar astăzi ocupă locul 218, cel mai bun al carierei. Are zece titluri ITF la simplu (printre care două în turnee de 25.000 de dolari) și 11 la dublu, a reușit, de curând, o semifinală la dublu la nivel WTA, la Luxemburg, dar nu a făcut destul pentru a primi sprijinul forului condus de George Cosac. Asta deși ProSport a scris în mai multe rânduri despre greutățile pe care le întâmpină una dintre cele mai promițătoare tinere jucătoare de tenis din România.
Luni, o veste cât se poate de tristă a fost anunțată de site-ul Tennisite.info. Pentru că a cerut ajutor în zadar, pentru că s-a săturat să se lovească despre problemele evidente ale călătoriei în circuit fără bani, fără doctor și fără condiții optime, Raluca a spus „STOP”. Iar cariera și numele ei vor fi legate, de acum încolo, de statul cipriot, cel care a acceptat-o sub culorile sale. De altfel, demersurile au început deja, iar simplele formalități odate puse la punct vor face ca țara noastră să piardă un talent incontestabil.
2018 a însemnat pentru Raluca 51 de victorii și 19 înfrângeri în circuitul ITF, dar și un moment cu adevărat special. În octombrie, a primit o invitație la Luxemburg, turneu din circuitul WTA, iar în primul tur de calificări a reușit să câștige de manieră clară, 6-2, un set împotriva canadiencei Eugenie Bouchard, jucătoare pentru care problemele cu banii nu au existat și, probabil, nu vor exista niciodată. Mai mult, tot la Luxemburg, în proba de dublu, a avansat până în semifinale alături de bulgăroaica Isabella Shinikova în ceea ce a rămas, până acum, cea mai importantă realizare în circuitul feminin.
Cu atât mai dureros: ProSport a atras atenția de mai multe ori asupra situației Ralucăi
Raluca, o sportivă care promite enorm după rezultatele reușite în ultimii ani, a fost nevoită să plece din România în Cipru în urmă cu 4 ani, pentru a-și putea continua cariera în sportul alb. S-a stabilit într-o țară străină, părinții ei reușind să-i găsească acolo, „cu chiu, cu vai”, resursele financiare pentru înscrierea la câteva turnee. În țara lui Marcos Baghdatis l-au găsit și pe fostul antrenor al celebrului tenismen, care îi insuflă Ralucăi încrederea cu care l-a înzestrat pe cel mai cunoscut jucător cipriot. crede că ar fi putut realiza mai mult dacă avea posibilitatea înscrierii la turneele dorite, vorbind cu mândrie despre greutățile, satisfacțiile și obiectivele pe care și le-a fixat în tenis: „Diferența este că, cu chiu cu vai, ai mei au mai găsit bani de câteva concursuri și am un loc de antrenament foarte bun. Nu mă susține nimeni. De exemplu, anul trecut, la cele 8 concursuri am participat numai din banii mei. Pentru a juca la primele două, pe care le-am câștigat, a trebuit să fac sparring cu niște copii timp de trei luni. După aceea, am avut banii necesari să joc concursurile în Grecia. Câștigându-le, am obținut bani să mai joc la alte 6 competiții”, spunea Raluca, în 2016, într-un dialog cu reporterul ProSport Alex Tăcină.
„Nu am primit nicun ajutor. Da, s-a pus chiar anul trecut (n. red – problema retragerii), înainte să câștig turneele de la Heraklion. Eram distrusă mental din cauză că anii treceau și eu nu aveam bani de turnee, dar am reușit să mă ridic și încerc să mă ajut singură în continuare. Tenisul este singurul lucru la care mă pricep, este tot ceea ce știu să fac, așa că nu m-aș vedea făcând altceva. Nu știu dacă m-aș mai întoarce. Îmi este dor de țară, dar nu cred că aș mai putea să locuiesc acasă”, mai transmitea Raluca, într-un strigăt de ajutor pe care conducătorii FRT nu l-au auzit. Sau l-au ignorat voit!