Magia nu are vârstă. Roger Federer țintește unul dintre ultimele recorduri neatinse din tenis și este, din nou, #1 în sezon

Va împlini 38 de ani pe 8 august. Chiar dacă generația de puști a început să adune ici-și colo victorii în fața jucătorului-reper al tenisului masculin, Roger Federer a preluat, de luni, prima poziție în cursa pentru Turneul Campionilor. În Race to London, după victoria de la Miami, elvețianul are un avans de 55 de puncte în fața campionului de la Australian Open, Novak Djokovic, și de 675 de puncte în fața lui Rafael Nadal.

Cei mai buni tineri jucători, care i-au barat drumul lui Federer la Melbourne și la Indian Wells, clătinând ușor piedestalul „Regelui”, Stefanos Tsitsipas (20 ani) și Dominic Thiem (aflat la victoria carierei în finala din deșertul californian, departe de zona sa de confort a zgurii roșii), privesc de la baza podiumului spre „veteranii” care încă fac legea în ATP, chiar dacă au trecut deja apăsat pragul de 30 de ani. Punctele adunate în acest an de grec și de austriac depășesc cu doar 325 de puncte totalul lui Federer. Oficial, Roger Federer este cel mai bun jucător la finalul primului sfert al sezonului 2019 de tenis.

Tenisul elegant al omului comparat adesea cu un prim-solist din balet nu a obosit și, cu certitudine, nu a expirat. În timp ce o pleiadă de jucători de top tremură în fața serviciilor catapultate de la 2 m plus de Anderson sau Isner, Federer găsește soluții ca într-o joacă, reușind să le câștige la Miami primul set al meciurilor directe la 0 sau la 1. În finală, Isner a fost KO tehnic în primul set, a echilibrat, iar când părea că îl poate testa pe elvețian, s-a trezit cu dureri crunte în picior. Americanul a fost onest – Federer ar fi câștigat oricum. Trofeul, al 101-lea al carierei, l-a apropiat pe „Mister Perfect” la opt lungimi de recordul absolut în ATP, de 109 turnee câștigate, ce părea lăsat pentru eternitate de Jimmy Connors, în 1989. Eternitatea este însă aproape de a fi redusă la doar trei decade de jucătorul fără vârstă în circuit, cel care i-a ciuruit și lui Sampras recordul de titluri de Grand Slam, ducând reperul la 20. De la 14.

Omul titlurilor mari

Roger Federer câștigă mai ales turnee mari. După victoria de la Dubai („doar” categoria ATP 500), care îl transforma în centurion cu „suta de turnee”, elvețianul glumea „mă mai interesează și alte turnee, nu doar Grand Slam-urile”.

O statistică publicată de ATP după turneul de la Miami relevă însă clar faptul că mai mult de jumătate din trofeele lui „Mr. Perfect” sunt fie din seria Grand Slam, fie din seria Masters, fie la Turneul Campionilor. Elvețianul și-a mărit avansul, cu al 54-lea trofeu cu greutate, cu două în plus față de Djokovic și patru în plus față de Nadal. Următorul în clasament, Pete Sampras, și-a încheiat cariera cu 30 de astfel de trofee. Roger Federer încă își poate umple vitrina.

Captură: atpworldtour.com

Prin 2012, în tenisul masculin apărea o dezbatere, iar Andre Agassi opina că este mai greu de câștigat un turneu Masters 1000 decât un Grand Slam, argumentul fiind acela că tabloul principal este mai dens, sita nu cerne dintre favoriți la fel ca în turneele de Mare Șlem, unde apar surprize mari în primele tururi, iar jucătorii nu beneficiază de zile libere între toate meciurile (astăzi, turneele de la Indian Wells și Miami au alocate aproape două săptămâni în calendar, făcând tranziția spre formatul din Grand Slam-uri).

La Miami, Roger Federer a doborât și recordul lui Nadal în materie de finale jucate în seria Masters, fiind primul om cu 50 de prezențe în meciul pentru trofeu (față de 49 ale ibericului). Elvețianul are o rată de succes mai redusă comparativ cu spaniolul, dar și cu Djokovic, având în vedere faptul că ierarhia distinctă a trofeelor Masters 1000 este dominată de iberic, cu 33 de titluri, urmat de Djokovic (32) și Federer (28). Ce pierde însă aici, elvețianul câștigă detașat la Grand Slam-uri și Turneul Campionilor.

Tactică schimbată: revine pe zgură după o absență de doi ani

Lumea tenisului s-a grăbit să dea verdictul că Roger Federer nu va mai juca niciodată pe zgură. Dintr-un 2016 ferfenițit de accidentări, fanii au reținut evoluția reținută a campionului din 2009 de la Roland Garros pe suprafața care i-a fost mai mereu refuzată în CV de nemesis Nadal. Cinci meciuri, două victorii la Monte Carlo, una la Roma și un pas spus înainte de Roland Garros au întărit ideea că, pentru a-și prelungi cariera, elvețianul ar face bine să uite de solicitantele dueluri în praf cărămiziu.

Acesta a fost însă planul doar pentru 2017 și 2018. La finele Australian Open 2019, Roger Federer a făcut anunțul că revine pe zgură, rugând totodată pe toată lumea să nu interpreteze revenirea sa pe zgură drept un turneu de adio înainte de retragere. În 2017, un calcul simplu sugera că absența din sezonul roșu l-ar fi costat pe elvețian terminarea anului pe prima poziție, în duelul cu Rafa Nadal.

În 2019, Federer optează pentru un program abreviat pe zgură. În primul rând, va juca la Madrid, turneul care, având în vedere altitudinea orașului, se comportă diferit din punct de vedere al săriturii mingii, avantajând puțin mai mult un sportiv care preferă suprafețele rapide. Apoi, Roger Federer va reveni la Roland Garros, turneul de Mare Șlem pe care l-a câștigat doar o singură dată, când Robin Soderling i-a creat culoar, dar i-a adus și o presiune în plus, învingându-l pe Nadal, în optimi, în 2009.

Roger Federer și-a explicat decizia de a juca din nou pe zgură prin faptul că absența de trei luni nu l-a ajutat în 2018. În prezent însă, cu un Federer aflat în fruntea sezonului, poate fi un semn în plus că elvețianul face câteva planuri și pentru revenirea în fruntea clasamentului mondial.