Monica Niculescu, drama-queen a circuitului WTA: al 24-lea set decisiv jucat în 2015 a dus-o în cărțile de istorie ale US Open-ului. „Mă bucur că am reușit să scot acest meci”

• Circuitul ATP îl are pe John Isner, jucătorul de la care fanii și specialiștii tenisului așteaptă meci de meci o decizie în ultimul set – fie că este vorba de formatul cel mai bun din trei sau cel mai bun din cinci seturi. WTA-ul o are pe Maria Șarapova – specialistă a victoriilor în set decisiv în turneele de Grand Slam, iar pe Monica Niculescu, în orice săptămână a calendarului competițional.
• Monica Niculescu (41 WTA) s-a calificat în turul secund al US Openului, după ce s-a impus la finalul unui meci dramatic și extrem de solicitant, în fața rusoaicei Alexandra Panova (132 WTA), jucătoare venită din calificări, cu 7-6 (3), 5-7, 6-3.

„Mă bucur că am reușit să scot acest meci. Am stat puternică acolo, mi-am dorit foarte mult„, a declarat Monica Niculescu într-un mini-video-interviu publicat din metropola americană, de RomanianTV New York, la capătul celui de-al 24-lea meci de trei seturi jucat în 2015, dintr-un total de 45. Pe unele le pierde, pe majoritatea le câștigă.

Monica a intrat în turneul american cu un deficit clar de meciuri pe suprafață rapidă înainte de US Open – două meciuri și jumătate disputate la Washington, încheiate cu o accidentare la mușchii abdominali care a speriat-o înainte de ultimul turneu de Mare Șlem al anului și un meci-test eșuat la Cincinnati, în calificări, încheiat cu înfrângere în trei seturi, cu două tiebreak-uri cedate dramatic, la 7 și la 9. Revenită pe teren, în fața unei adversare care își făcuse bina încălzirea la New York, trecând de sita calificărilor, „Moni” a aplicat formula sa standard, câștigătoare: mă agăt de adversară, lupt, rezist, lupt, rezist și trec linia de finiș.

„A fost dificil și nu știam la ce să mă aștept: nu aveam meciuri în picioare, am avut practic meciurile de la București și de la Wimbledon. Repet, mă bucur: am avuit voință, am alergat, mi-am dorit foarte mult. Ea lovea foarte tare, a încercat să vină în față, să termine punctele foarte repede. A servit incredibil, Nu-mi vine să cred că nu a dat o dublă întreg meciul„, i-a declarat Monica jurnalistului român.

Lupta sa, de trei ore și 18 minute a intrat în istoria turneului – doar un meci feminin a durat mai mult în istoria singurului turneu de Mare Șlem la care se joacă tiebreak în ultimul set: partida dintre Saisai Zheng și Madison Brengle (2-6, 7-5, 5-7 în 3 ore și 20 de minute), tot de la ediția 2015. Natural pentru o maratonistă prin excelență, care, cu un umor seducător, are puterea la capătul fiecărui meci lung, care o costă resurse fizice și îi aduce dureri și stări evidente de disconfort, să glumească pe această temă, să se auto-ironizeze – așa cum a făcut la București: „Am jucat trei ore pe iarbă, trebuia să joc trei ore și pe zgură„.

Oboseala intră în joc, condițiile meteo amplifică în acest caz problemele: „o umiditate și o căldură…”. Suferința însă, face parte din jocul și filosofia de joc a luptătoarei Monica. La fel și încrederea – care o trece linia de finiș, dar și încrederea într-o lovitură atipică de forehand, care a înghițit poate mai multe critici și ironii decât au acumulat la un loc jucătorii anumitor echipe de fotbal.

„Antrenorul m-a făcut să mă simt bine în pielea mea, mi-a zis mereu că ceea ce fac – este bine, este periculos pentru adversare. Mi-a spus că nu trebuie să schimbăm nimic, doar încrederea. Per total, cred că antrenorul m-a făcut să cred cu adevărat în această lovitură, care funcționează. El crede mai mult în mine decât cred eu în mine„, spunea Monica într-un interviu pentru ProSport, în vară.