Mulțumim, Simona, supra-omule! Mulțumim, Monica, mulțumim și Rouen! Concluzia unei zile a emoțiilor cu final pe dos: România s-a oprit la două game-uri de o finală istorică, adusă cu picioarele pe pământ de realitatea care curmă visul

România nu merge acasă la Darren Cahill. Franța va juca, în Australia, finala Fed Cup, în weekend-ul 20-21 noiembrie. Doare. Dar România a pulsat, duminică, nouă ore, pe ritmul de la Rouen. Totul s-a decis la dublu, la 4-4 în setul decisiv al meciului decisiv de dublu. Dar un lucru rămâne: Simona Halep și Monica Niculescu au jucat cu inima. Și au dat totul, și dincolo de el.

La tenisul de dublu, Garcia și Mladenovic (așa, neinspirată, imprecisă, defazată timp de un set și jumătate) au fost mai bune. Au folosit mai bine scheme, s-au schimbat și răschimbat pe teren, au servit mai bine și înnebunitor de bine în seturile doi și trei, la pachet. Însă jocul de duminică a arătat că, în fața unei tribune galbene cu inimă mare, nu te poți pune cu momentele de magie ale Monicăi Niculescu. Așa a venit break-ul decisiv pe serviciul lui Mladenovic în primul set. Apoi, francezii au aflat că lob după lob, ai dureri mari de cap mai ceva decât când iei shot după shot.

Monica Niculescu și Simona Halep au luptat cu toată inima pe teren.

Simona a făcut-o și în prima rundă a zilei, cu Garcia. Asta dacă ne permitam să numim așa un meci fabulos de două ore și 57 de minute, pus de Darren Cahill în seria celor mai bune partide ale anului.

Ne-a lipsit ceva în meciurile rezervate rachetei a doua? Da. Ne-a lipsit mai mult, chiar dacă Florin Segărceanu a ajuns să le arunce în luptă pe ambele pretendente, Mihaela Buzărnescu și Irina Begu.

Meciul de dublu a avut însă inimă cât pentru toate cele cinci și ceva în plus. Pe vrute, pe nevrute, Simona Halep s-a băgat din nou la joc, deși a încasat o căzătură zdravănă în tiebreak-ul primului set, la 6-6, iar după superba victorie cu Garcia, s-a resimțit. Șoldul o durea. A spus-o răspicat la conferința de presă. A venit accidentarea Irinei cu un game înaintea finalului partidei cu Parmentier și a fost timpul ca Simona să spună – și ce?

În setul doi, la 1-5, Halep și Niculescu nu și-au mutat gândul spre decisiv, permițându-și o clipă de respiro pe care, probabil, într-un meci WTA, și l-ar fi îngăduit. Nu a fost suficient. Dar, ce poate fi mai frumos decât declarația de dragoste a lui Ben Rothenberg, reputat jurnalist New York Times? Ar alege-o oricând pe Monica Niculescu într-un meci WTA pe viață și pe moarte. Pentru că aș prefera să mor zâmbind, venea explicația, rapid.

Cât despre decisiv… ce ar mai fi de spus? Simona a arătat de parcă ar fi fost pe jumătate zeu, muncind enorm de pe linia de fund, punând osul la treabă și în față, și în stânga, și în dreapta. Ai fi putut să juri că ar fi fost capabilă, pentru România, să țină acele dialoguri în diagonală trei zile și trei nopți, mai ceva ca Făt-Frumos în basme. Ai fi jurat că nu poate greși. Deși a mai făcut-o. Omenește.

A încurajat-o pe Monica înaintea delicatului moment al returului. S-a și certat. A pus și mâna pe coapsă. Monica a țopăit un ciudat dans al piticului după o greșeală. A trăit șapte vieți într-una și le-a scos peri albi franțuzoaicelor. Și abia retrasului Julien Benneteau.

Dar, realitatea a zdrobit visul la 4-4 în decisiv. Sub forma mâinii răpuse de efort a Simonei, care a trimis dublă greșeală la minge de break. Simona Halep nu a reușit să replice rezultatul făcut de Ashleigh Barty, dimineață, în fruntea naționalei Australiei. Duminică, a câștigat echipa care a putut puncta, per total, cu trei nume.

Astfel, România a ratat o prezență istorică în finala Fed Cup. Rămân, după 46 de ani, emoțiile unei a doua semifinale în competiția pe națiuni din tenisul feminin. Și Irina Begu i-a mulțumit Simonei pentru dăruire, cu lacrimi în ochi, la conferința de presă. Și fanii româi i-au mulțumit la unison.