Nadal, filosofia și adevărurile carierei înaintea finalei pentru „La Decima”: „Doar 10% mai mult. Din păcate, de-a lungul carierei mele, am avut de puține ori această fereastră de o lună și jumătate fără probleme fizice, în care să muncesc la maximum”

Rafael Nadal are șansa, duminică, să muște din nou din istorie. O bucată măricică: poate deveni primul jucător cu zece titluri la același turneu de Mare Șlem. Competiția este deja în spate. În era tenisului amator, un francez – Max Decugis – reușea să triumfe de opt ori la Internaționalele Franței. Record bătut deja de Rafa. Toți ceilalți sunt la cel puțin două lungimi în spate. Reperele reale sunt în Era Open: Borg adunase cele mai multe titluri la Paris până la Nadal – șase victorii. La Australian Open, domină Djokovic – cu șase titluri (la egalitate cu Emerson – toate câștigate în era tenisului amator), la Wimbledon – Federer și Sampras au câte șapte titluri (și ei împart prima poziție cu amatorul William Renshaw), iar la US Open recordul actual este de 5 coroane, împărțit de Connors, Sampras și Federer (7 în istorie – trei americani fiind la egalitate: Bil Tilden, Richard Sears și William Larned).

• Rafael Nadal (4 ATP) și Stan Wawrinka (3 ATP) joacă finala masculină, duminică, de la ora 16:00.

„Titlul al zecelea? Cred că spun mereu același lucru, nu? 9 sau 10 – este doar 10% mai mult„, spune zâmbind Nadal, cu modestia caracteristică, uneori vecină cu naivitatea. „Este adevărat, 10 este un număr frumos, dar în momentul ăsta, favorita mea este cifra 9. Dar cu siguranță, zece ar deveni favoritul meu. Adevărul este însă că cel mai mult mă mândresc cu ce am reușit în 2013„, aruncă o „știre tare” spaniolul.

„9 este foarte greu de repetat aici. Dar, dacă eu am făcut-o, va veni cineva din urmă care o va face și el. Pentru că nu mă consider atât de special. Clar însă, trebuie să combini multe elemente pentru a ajunge la această cifră. iar zece… este și mai greu. Trebuie să ai o doză de șansă, trebuie să joci bine și trebuie să fii sănătos în acea săptămână. Adică în acele două săptămâni. Sunt multe lucruri. Nu sunt eu cel mai potrivit să spun asta, dar să joci zece finale aici este extrem de greu”,
Rafael Nadal

„2013 a fost incredibil. Pentru că avusesem prea multe probleme cu genunchiul și nu mă putusem antrena mai deloc. Și am terminat anul numărul unu, cu victorii la Roland Garros și la US Open. Cu asta mă mândresc cel mai mult„, explică Nadal.

„Matadorul” revine după o pauză de doi ani în meciul de titlu la Paris. Nu a pierdut nicio finală pe Philippe Chatrier. Dar nici adversarul său de duminică nu a pierdut vreodată o finală de turneu de Mare Șlem. Rafael Nadal încheie la Paris un ciclu al problemelor și al durerii, după un fiasco în sfertul cu Djokovic în urmă cu doi ani și un abandon forțat de verdictul medicului în 2016: „dacă joci, încheietura sigur se rupe”. Acum, și-a recăpătat lovitura de forehand și încrederea în arma cu topspin ucigător. Iar după semifinală, a explicat procesul care l-a dus în prima finală de French Open după împlinirea vârstei de 30 de ani.

„În ultimii ani mi-a fost greu să lucrez la forehand. Am avut accidentare la încheietură și deci nu am avut nicio șansă de a lovi forehanduri bune. Dar după anul trecut mi-am recuperat forehandul. La început de 2016, când am început să joc din nou bine cu forehandul, a apărut o accidentare. După 2015, am muncit foarte mult și a trebuit să am multă răbdare pentru a-mi regăsi acel feeling pozitiv pe lovitura de forehand. Am reușit să adun săptămâni în care să joc constant, cu rezultate bune în sezonul de zgură trecut. Apoi… prea multe probleme la mână. Și adio lovitură normală de forehand. M-am oprit. Am făcut tratament, a funcționat. Am prins o lună și jumătate de antrenamente zdravene„, povestește ibericul.

Nadal impresionează din nou pe forehand. Dar pentru ca asta să se întâmple, a fost nevoie de multă muncă și răbdare. Nervi de oțel. Pentru că fizicul i-a pus bețe în roate și i-a spus mai des ‘NU!’ decât ‘DA!’

„Până la urmă, la asta se rezumă totul: să fiu sănătos, să pot să muncesc atât de mult cât îmi doresc și să îmi meargă lucrurile importante. Dacă asta se întâmplă, atunci am șanse mult mai mari să joc bine. Din păcate, de-a lungul carierei mele, am avut de puține ori această fereastră de o lună și jumătate fără probleme fizice, în care să muncesc la maximum„, afirmă Nadal.

„Revanșă – nu este în vocabularul meu. Nu cred că ar fi oportun să mă gândesc că este o revanșă acest meci cu Wawrinka. În mintea mea, este un meci diferit. Fiecare meci este important pentru mine. Iar cel mai bun jucător va câștiga. În finala de la Australian Open, el a jucat foarte bine. Dacă nu m-aș fi accidentat, nu știu ce s-ar fi întâmplat. Dar declicul în cariera lui Stan venise mult mai devreme. Se întâmplase deja. Jucase meciuri incredibile”,
Rafael Nadal