Rafael Nadal și-a luat „la revedere” de la vârsta de 30 de ani într-un mare fel: a jucat meciul cu numărul 100 pe zgură în sistem „cel mai bun din 5 seturi”, a dat „shuffle” cifrelor și a rezultat o victorie-laser în fața georgianului Basilashvili, cu seturi luate la 0, la 1 și din nou la 0. Rafa și-a stabilit astfel un nou record în ceea ce privește cea mai categorică victorie la Paris, întărind o dată în plus imaginea dominației sale fără pereche asupra French Open-ului. Ibericul împlinește astăzi 31 de ani și este la patru victorii distanță de „La Decima”, al zecelea trofeu la Paris.
A anunțat că astăzi le va ține pumnii celor de la Real Madrid, că se va uita la finala Champions League, în ziua lui liberă, apoi în primul meci jucat la vârsta de 31 de ani, va redeveni tipul încruntat care a făcut…. ce n-a văzut Parisul. În istoria turneului parizian, de când bărbații au la dispoziție trei probe – simplu, dublu masculin și mixt – niciun jucător nu a reușit să adune un total de nouă titluri – câte a câștigat Rafa doar la simplu. Nadal are deja promisă o statuie la French Open, de către noul președinte al Federației Franceze de tenis, de Ziua Internațională a Copilului.
Sub titlul „30-love”, Tennis.com a publicat o recapitulare a 30 de momente memorabile din povestea „Rafa Garros”, a jucătorului care se confundă cu istoria recentă și cu recordurile turneului francez. Vă invităm să urmărim firul epic al jurnaliștilor americani, completat și rotunjit, să descoperiți, sau să redescoperiți, sau să vă amintiți cum se întretaie poveștile lui Rafa cu cele ale Open-ului Francez.
1. Episoadele lipsă
Povestea lui Rafa la Roland Garros debutează cu două episoade lipsă. Tânărul Nadal a debutat în 2003 la Wimbledon, la 17 ani. La French Open, a făcut-o de-abia în 2005, atunci când a jucat și a și câștigat. Explicația este dată de accidentări: în 2003, Rafa a fost ținut pe tușă de o accidentare la cot, stupidă, refăcută însă înainte de startul de la All England Club, iar în 2004 o fractură la gleznă l-a scos din circuit. În cartea sa, Rafa povestește că în 2004 a mers totuși la Paris, la sugestia lui Toni, pentru a se acomoda cu atmosfera și a pregăti în singurul mod posibil, ediția 2005.
2. Duelul „NextGen” cu Gasquet de la Paris, 2005
Rafael Nadal a intrat pe tablou de pe poziția 5 ATP, dar a fost cap de serie 4 la ediția 2005 a French Open-ului. În turul trei, Rafa a avut parte de un duel interesant cu Richard Gasquet, prietenul și adversarul lui de la juniori, considerat mai talentat, mai de viitor. Ibericul intra pentru prima dată cu triplă în sezonul european de zgură în turneul parizian, după ce câștigase titlurile de la Monte Carlo, Barcelona și Roma, dar chiar și așa, era de așteptat un duel strâns cu Gasquet, care îl învinsese pe Federer la Monaco, apoi îi luase set lui Nadal în semifinală. La Paris însă, Rafa a fost autoritar: 6-4, 6-3, 6-2.
3. Primul Fedal într-un turneu de Mare Șlem
Cea dintâi confruntare Federer – Nadal s-a dat pe suprafața favorită a ibericului, la Roland Garros. A fost finala din semifinale, câștigată 6-3, 4-6, 6-4, 6-3 de Rafa. După ce câștigase primul meci direct, din martie 2004, la Miami, în minimum de seturi, Rafa stabilea cine este „șeful” pe zgură și cine va avea întâietate în meciurile din turneele de Mare Șlem.
4. Primul titlu la Paris, primul titlu de Mare Șlem al carierei
Șase dintre cele nouă titluri obținute de Nadal la Roland Garros au venit după finale de patru seturi. În 2005, Rafa Nadal a trecut în ultimul act de argentinianul Mariano Puerta. Dincolo de faptul că victoria spaniolului a ferit tenisul de o situație de coșmar în momentul în care Puerta a fost depistat pozitiv, aceasta a fost una dintre cele mai strânse finale jucate de Nadal la French Open. Scorul: 6-7(6), 6-3, 6-1, 7-5.
5. „Am crezut că am realizat tot ce mi-am dorit în carieră”
Primul trofeu la Roland Garros i-a fost înmânat lui Rafa de Zinedine Zidane, actualul antrenor al echipei sale de suflet. Ibericul mărturisea că a crezul în acel moment că „a realizat tot ceea ce și-a dorit” și că lucrurile vor deveni mai simple, dar presiunea i-a revenit ca un bumerang, după extrem de puțin timp.
6. Primul tur din 2006, cu un „oarecare” Soderling
Pe moment, meciul din primul tur al lui Nadal nu a atras atenția. A fost o victorie în minimum de seturi, puțin mai complicată decât cea cu care deschisese campania 2005. Având în vedere ceea ce avea să se întâmple mai târziu, se poate spune că acesta este un moment cheie, care a alimentat evenimentul major din 2009. Robin Soderling afla ce înseamnă să joci cu Rafa Nadal la Roland Garros. Aduna frustrare, lua notițe.
7. Banana buclucașă
Una dintre milioanele de mușcături din bananele atât de savurate de jucătorii de tenis în timpul meciurilor i-a adus mari neplăceri lui Rafa în 2006, într-un meci cu favoritul gazdelor, Paul Henry Mathieu. Rafa s-a înecat, a avut nevoie de intervenția medicului și a acuzat destul de mult timp șocul. S-a impus însă 5-7, 6-4, 6-4, 6-4.
8. Cea mai stufoasă rivalitate din tenis a debutat la Roland Garros, în 2006
Singura rivalitate din tenisul masculin modern care a atins 50 de episoade, Nadal – Djokovic, a început la Paris, la Roland Garros. În sferturi, sârbul de 19 ani a abandonat imediat după ce a pierdut al doilea set și s-a trezit la 0-2 pe tabelă. Motivul: durerile la spate.
9. Finala care părea a lui Federer
Pare greu de crezut, poate, știind acum cât de mult a alergat Federer după titlul de la Paris (elvețianul și-a completat setul de turnee de Mare Șlem în 2009, atunci când nu l-a avut de înfruntat pe Nadal pe parcurs). În 2006 însă, după o jumătate de oră scursă din finală, lucrurile păreau că merg clar înspre Federer: Nadal câștigase cu greu finala de la Roma, în cinci seturi, salvând mingi de meci ale elvețianului, iar pe Philippe Chatrier pierdea primul set pe repede-înainte, 1-6. A urmat însă un set-replică în oglindă, 6-1, apoi un 6-4 și un 7-6(4) pentru iberic.
10. 2007, anul în care a bătut cinci jucători cu nume în drum spre trofeu
Parcursul lui Nadal spre coroana a treia arată groaznic de dificil acum. Cinci dintre jucătorii învinși în drumul spre trofeu au câștigat măcar un titlu de Mare Șlem. Nadal a deschis cu victorie la un puști de 18 ani, cu plete la fel de mari ca ale lui, Del Potro (7-5, 6-3, 6-2), l-a învins pe Hewitt în optimi (6-3, 6-1, 7-6/5), apoi i-a luat un set la zero lui Carlos Moya (6-4, 6-3, 6-0) – în sferturi, i-a dat 7-5, 6-4, 6-2 lui Djokovic în semifinale, înainte de a-l învinge și pe Federer, în finală.
11. Kuerten i-a dat trofeul trei, cel cu care Rafa îi egala performanța
Așa cum Borg avea să-l premieze mai târziu, când îi egala recordul, brazilianul cu inima lăsată pe zgura de la Paris a făcut premierea atunci când Rafa a câștigat al 3-lea titlu la Roland Garros.
12. Forma perfectă pe zgură: 2008, anul de grație
Doar trei oameni au reușit în istoria Roland Garros-ului să triumfe fără a pierde set. Ilie Năstase a fost primul (1973), Bjorn Borg – al doilea (1978 și 1980), apoi a venit Nadal (2008 și 2010) . Trei seturi luate la zero, dintre care unul în finală, lui Federer, în actul trei, un rezultat drastic care l-a determinat pe Rafa să-și tempereze sărbătoarea, din respect pentru rivalul său, plus alte nouă seturi câștigate cu 6-1 – iată cum se conturează imaginea dominației totale. Doi spanioli, adversari redutabili, au fost măturați de pe teren de Rafa: 61, 6-1, 6-1 – Verdasco, 6-1, 6-0, 6-2 – Almagro. Nadal câștiga al patrulea titlu consecutiv la Paris, egala recordul lui Borg și primea trofeul din mâna suedezului.
13. 31 Mai 2009, data în care s-a înregistrat cea mai mare surpriză din istoria tenisului
Pe 31 mai 2009, era cutremur la Paris: omul imbatabil, Rafael Nadal, pierdea, la un jucător pe care îl învingea cu câteva zile înainte, la Roma, 6-1, 6-0. Robin Soderling, un suedez lipsit de inhibiție și respect, ușor marginalizat în circuit din cauza unor ieșiri ciudate, care îi întinsese nervii la maximum lui Nadal cu doi ani înainte, la Wimbledon, imitând gesturile ibericului chiar în timpul meciului direct, îl bătea pe „Regele Zgurii”, în patru seturi. 2-6, 7-6(2), 4-6, 6-7(2).
14. Aflat în tribune alături de Ilie Năstase, Ion Țiriac a pus rămășag că ibericul își revine și va câștiga: victoria suedezului l-a costat… un porc pe Țiriac
Cunoscut drept o persoană care întotdeauna își onorează pariurile, Ion Țiriac i-a dus lui Ilie Năstase un godac, la Poiana Brașov.
15. Răspunsul ibericului: turneu câștigat fără set pierdut în 2010
Rafael Nadal nu a mai câștigat vreun set la 0 sau la 1, ca în 2008, dar a defilat pe zgura de la Paris, cu șapte victorii în minimum de seturi care i-au adus primul dintr-o serie de cinci titluri consecutive – nou record la Roland Garros. Învinsul din finală: Robin Soderling, cel care, într-un fel, a arbitrat lupta pentru numărul unu mondial între Nadal și Federer. Concret, suedezul îl ajuta pe elvețian să urce pe prima treaptă mondială după ce îl scotea pe Rafa și apoi pierdea finala în fața lui Roger la ediția 2009 a French Open-ului, apoi în 2010 îl bătea pe Federer în sferturile de la Roland Garros și pierdea finala cu Nadal, pentru o simetrie perfectă.
16. Un american la Paris. Un american inspirat la Paris și primul maraton de cinci seturi pentru Rafa Nadal
Ce n-au reușit până atunci Federer, Djokovic, spaniolii sau argentinienii zguriști, a reușit în 2011 un american – John Isner: să joace un set decisiv cu Nadal, pe zgura de la Roland Garros. Turnul de 2 metri și 8 centimetri a câștigat două tiebreak-uri, înainte ca Rafa să găsească antidotul. Deznodământul: 6-2, 6-4 în seturile patru și cinci și Rafa evita o înfrângere șoc în primul tur, lansându-se pe tobogan spre un nou titlu, cu victorii (din nou!) la Soderling și Murray.
17. Doza de șansă: din nou, finală cu Federer. Și cine mai punea la îndoială faptul că Rafael Nadal este „Regele Zgurii”?
Rafael Nadal a răsuflat ușurat când a aflat că joacă finala ediției 2011 cu Roger Federer. Elvețianul tocmai pusese capăt unei serii de cinci luni de invincibilitate a lui Novak Djokovic, un ghimpe în coasta lui Rafa, cu patru victorii – dintre care două pe zgură în fața ibericului în sezon. Spaniolul a câștigat finala, în patru seturi și a egalat recordul de șase titluri deținut de Bjorn Borg, În drumul spre trofeu, i-a învins pe favoriții 5, 4 și 3.
18. Victorie de record cu Monaco
Dacă ești prietenul sau mentorul lui Rafael Nadal, ai toate șansele să fii fugărit pe teren și învins mai ceva ca oricare altul. A simțit-o pe pielea lui și Carlos Moya, iar în 2012, în optimile de la Roland Garros, coechipierul de la jocurile FIFA al lui Rafa, Juan Monaco, nu a reușit să îi câștige lui Nadal decât două game-uri, în setul inaugural. Au urmat doi „covrigi” din partea lui Rafa. 6-2, 6-0, 6-0 a rămas scorul de referință pentru Nadal la Paris – cea mai categorică victorie… până ieri, în ziua în care ibericul a spus „adio, 30 de ani!”
19. Victoria a venit și în fața lui Djokovic
În 2012, Rafael Nadal avea deja un complex în fața lui Novak Djokovic. Pierduse în fața sârbului la ultimele trei turnee de Mare Șlem, dar Paris-ul a rezolvat pentru moment problema. Într-o finală stricată de ploaie și împărțită între ziua de duminică și cea de luni, care și-a aflat deznodământul în fața unei tribune mai mult goale, din cauza faptului că mulți dintre cei care merseseră la Paris special pentru Roland Garros plecaseră deja spre casă, Nadal a mușcat din nou din trofeu. O făcea după un parcurs până în finală perfect, fără set pierdut, și după un 6-4, 6-3, 2-6, 7-5 în meciul de titlu cu Djokovic.
20. Raritate: Rafa se clatină, cu două seturi pierdute în primele două tururi
Când germanul Daniel Brands a câștigat primul set al meciului inaugural al ediției 2013 cu Rafael Nadal, 6-4, lumea s-a mirat. Ibericul a revenit și, cu tiebreak, apoi la 4 și la 3 și-a câștigat biletul pe mai departe. Când Martin Klizan a deschis și el meciul din turul doi cu Nadal tot cu set câștigat, 6-4, sprâncenele tuturor celor care priveau spre maratonul de zgură se arcuiau a neîncredere. Rafael Nadal dădea din nou semne de slăbiciune.
21. Meci magic în semifinale: Nadal l-a răpus pe Djokovic
Novak Djokovic a luat încet-încet asupra sa rolul de opozant și antagonist al lui Nadal, în detrimentul lui Federer. Semifinala din 2012 a fost unul dintre cele mai spectaculoase și mai disputate din rivalitatea aceasta mamut a tenisului masculin. Djokovic a dat la propriu peste fileu, într-un moment cheie, iar Nadal reușit să treacă primul linia de finiș, cu victorie în decisiv la scor identic cu cel înregistrat în finala finalelor de la Wimbledon (2008 – 9-7 în decisiv, în lumina difuză a apusului). Per total, a fost 6-4, 3-6, 6-1, 6-7(3), 9-7 pentru iberic, în 4 ore, 37 minute.
22. Ferrer, un deja-vu cu finala de la Australian Open 2009
Finala din 2013 rămâne mai puțin pe retina fanilor, mai mult contând în cărțile de istorie prin aceea că a dat victoria cu numărul opt la Roland Garros pentru Rafa Nadal. David Ferrer, finalist în premieră la un turneu de Mare Șlem nu a reușit să profite de epuizarea fizică a mult mai titratului conațional. Iar Rafa și-a mușcat din nou trofeul care, cel mai probabil, chiar are deja amprenta dentară a „Matadorului”, după atâtea succese sărbătorite cu dinții încleștați pe „Cupa Muschetarilor”.
23. Sărbătoare cu monștri
După fiecare trofeu câștigat, Rafael Nadal dă în mintea copiilor. Este deja tradiție ca ibericul să meargă la Disney Land, pentru câteva minute de distracție și pentru fotografiile oficiale. În 2013, Rafa a mers printre monștri albaștri ca zgura exotică a lui Țiriac, care se furișează noasptea în mințile copiilor.
24. Concluzia lui Murray: „Poți să faci ce tactică vrei…. când iese pe teren și îți lovește așa, nu ai ce să îi faci”
Într-un an 2014 în care a revenit pe prima poziție a clasamentului WTA, dominația lui Nadal la French Open a fost logică. Ferrer i-a luat un set în sferturi, Djokovic – unul în finală, dar Murray a privit neputincios cum trece acceleratul pe lângă el în semifinală. „Poți să faci ce tactică vrei…. când iese pe teren și îți lovește așa, nu ai ce să îi faci, nu ai cum să pui mingea acolo unde vrei tu„, a concluzionat britanicul.
25. Marele nouă
Și a treia întâlnire consecutivă în fazele finale (semifinale sau finală) cu Djokovic a fost de bun augur pentru Rafael Nadal. Titlul cu numărul nouă a venit după o finală disputată, în care spaniolul a pierdut primul set, dar s-a redresat.
26. Meciul ratat
Despre acest meci, John McEnroe a spus chiar ieri că este singurul în care l-a văzut pe Nadal cu o figură care spunea „eu nu vreau să mai joc acest meci, nu vreau să fiu aici„. Sfertul de finală din 2015, cu Djokovic, a fost mai dureros decât duelul cu Soderling, un meci ratat, fără orizont de așteptare sau de izbândă. Rafa Nadal aștepta deznodământul, înfrângerea, într-o zi prea senină de vară.
27. Aparențe. 2016
Startul de Roland Garros părea perfect. 6-1, 6-1, 6-1 cu Sam Groth, lovituri spectaculoase, ușurință în a avansa în turneu. A fost doar o aparență, iar deznodământul – o adevărată furtună.
28. „Dacă mai joc, se rupe, sută la sută”
Rafael Nadal a convocat o conferință de presă în regim de urgență, înaintea meciului din turul trei. Era în ziua liberă, dintre meciuri, iar turneul său, se încheia. „Am venit aici să câștig trofeul. Asta înseamnă că aș mai avea de jucat cinci meciuri. Dacă mai joc, doctorul mi-a spus că se rupe, sută la sută„. Nadal vorbea despre încheietura mâinii stângii. Universul lui se clătina sub incertitudinea. Iar visul „La Decima” – pus în așteptare pentru încă un an,
29. Nadal și Turnul Eiffel
Mai rar, fotografiile cu trofeul lui Nadal includ și simbolul Parisului, turnul Eiffel.
30. Tortul, nelipsit din meciul lui Rafa de la Roland Garros
31. „History in the making”
Ediția 2017 i-a adus deja lui Rafael Nadal un record: primul meci la French Open în care nu cedează decât un singur game. A avut minge de break și în jocul adjudecat de georgian și, spun Wilander și McEnroe, nu a vrut să câștige cu triplu 6-0. Deznădomântul poveștii o va scrie de partea cealaltă a bornei 30.
Începe epopeea lui 30+1.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER