Nadal, triumful care îl repune pe șine în 2015: „Obiectiv îndeplinit”

• Rafael Nadal a ridicat din nou un trofeu deasupra capului în circuitul ATP, duminică, la Buenos Aires, după o pauză de aproape nouă luni, la capătul unei finale cu Juan Monaco, câștigate cu 6-4, 6-1, care a durat mai puțin decât amânările de ploaie care au dat peste cap debutul meciului.

Jucătorii au fost trimiși de două ori la cabine, la capătul încălzirii dinaintea meciului, apoi după 1-1 în primul set și nu au putut da drumul la joc decât după o muncă dură a organizator care au „transformat în șantier” centralul. „Am sperat că voi câștiga aici, m-am pregătit foarte bine pentru asta, așa că este un obiectiv îndeplinit„, a punctat ibericul care, începând din 2005, nu s-a mai confruntat decât o singură dată cu situația de a nu avea nici o finală jucată după Roland Garros și până la începutul următorului sezon de zgură (la granița sezoanelor  2012-2013, Nadal revenea cu finală la Vina del Mar, pe zgură, înainte de a triumfa în turneul imediat următor).

Spaniolul, care datorită triumfului din Argentina a revenit pe podiumul clasamentului general mondial, pe poziția a treia, după o săptămână pe poziția a patra, a urmat în 2015 un scenariu familiar ultimelor sezoane, impus de accidentări: în circuitul sud-american de zgură. Buenos Aires a adus multe plusuri, comparativ cu Rio, turneu în care Nadal a arătat semne de oboseală pe teren, a fost încurcat serios de schimbările condițiilor de joc și a pierdut din nou un meci pe care a avut mai multe șanse de a-l închide în favoarea sa (partida din semifinale, cu Fognini).

În Argentina, jocul defensiv al ibericului a crescut, la fel și rezistența sa în raliuri, iar Nadal a punctat din nou la capitolul mingi salvate eficient din situații dezechilibrate, de la spectaculosul passing de rever din debutul setului doi al partidei cu Delbonis, care l-a făcut pe iberic să se exteriorizeze și să celebreze ca în perioada de ascensiune din circuit, până la actul secund al finalei cu Monaco, în care forehand-ul în lung de linie, dar și pe diagonală – fie agresiv, aterizând în apropierea colțului terenului, fie în unghi scurt – i-a permis să preia decisiv controlul și a dictat deznodământul punctelor. 

„Pauzele” fără titluri din cariera lui Rafael Nadal: deținătorul a 14 titluri de Mare Șlem a avut șapte sezoane în care ultimul trofeu câștigat a fost obținut pe suprafața sa favorită; succesul de la Buenos Aires a încheiat o serie presărată cu accidentări și accidente care au săpat adânc la capitolul încredere pentru spaniol – aspect vizibil în jocul său și punctat în repetate rânduri de „Matador” (chiar dacă perioada de după Roland Garros 2014 nu a fost cea mai secetoasă din carierea ibericului).

•  6 luni – 2004 / 2005: pe 15 august 2004, Nadal câștiga turneul de la Sopot (Polonia, zgură), apoi nu mai disputa nici o finală până pe 20 februarie 2005, la Costa de Saupe (Brazilia, zgură)
• 9 luni și o săptămână – 2006 / 2007: pe 11 iunie 2006, Nadal câștiga al doilea titlu al carierei la French Open, în fața lui Roger Federer. Următorul triumf: 18 martie 2007, la Indian Wells, pe hard – interval în care Nadal disputa și o finală la Wimbledon
• 9 luni și două săptămâni – 2007 / 2008: 22 iulie 2007, Nadal triumfa pe zgura turneului de la Stuttgart, după Roland Garros, următorul său succes venind la Monte Carlo în 2008, pe 27 aprilie 2008 – pauza dintre titluri fiind presărată cu finale la Wimbledon, Mastersul de la Paris, Chennai și Miami
• 11 luni – 2009 / 2010: ultimul titlu în 2009 venea pentru Rafael Nadal la Masters-ul de la Roma (zgură), pe 3 mai, iar primul titlu din 2010, pe 18 aprilie, pe zgura de la Monte Carlo – interval în care Rafa mai disputa finalele de la Madrid, Shanghai și Doha
• 9 luni și două săptămâni – 2011 / 2012: în 2011, pe 5 iunie, Nadal se impunea la Roland Garros, iar următorul titlu îl obținea tot pe zgură, în 2012, pe 22 aprilie, la Monte Carlo, după alte patru finale, la Wimbledon, US Open, Tokyo și Australian Open
• 8 luni și o săptămână – 2012 / 2013: ultim succes în 2012 la Roland Garros, 10 iunie, apoi o finală, la Vina del Mar, cu o săptămână înainte de triumful de la Sao Paulo, 17 februarie 2013 (zgură)
• 8 luni și trei săptămâni – 2014 / 2015: în 2014, Nadal s-a împus pe 8 iunie, la French Open, apoi nu a mai ajuns în nici o finală, până la succesul de pe 1 martie 2015, de la Buenos Aires.

„Sunt foarte fericit, pentru că nu am mai câștigat un titlu de mult timp. Felul în care publicul m-a făcut să mă simt săptămâna asta a fost special. Nu am mai simțit nicăieri în afara Spaniei așa ceva„, a punctat vizibil emoționat Rafa, la ceremonia de premiere.

Sprijinul publicului a fost un element important, mai ales în condițiile în care la Buenos Aires Nadal a întâlnit, în fiecare dintre cele patru meciuri, sportivi ai gazdelor.

Meciul cu Berlocq a fost duelul în care ibericul a suferit cel mai mult, cu break-uri ratate în final de prim set de la 0-40, apoi cu o cădere la debutul tie-break-ului, în care, în primele șapte puncte, a avut nevoie de cooperarea fileului pentru a câștiga unicul său punct. Vestea bună pentru iberic a venit din faptul că a reușit să se agațe cu serviciul de joc și apoi a reușit să pedepsească ezitarea argentinianului.

Cu un succes de moral în Argentina, Nadal speră „să fi adunat destulă încredere„, cum s-a exprimat campionul ediției 2015 a turneului de la Buenos Aires, pentru a ataca meciurile mult mai dure, care vor decide titlurile importante din 2015, în special pe suprafața sa favorită. Nadal are o nouă oportunitate de a aduna încredere la Indian Wells, turneul pe ciment pe care se simte probabil cel mai confortabil, cu trei titluri, în 2007, 2009 și 2013 și un total de 41 de victorii și șapte înfrângeri (este depășit doar de cele 47 de meciuri câștigate de Federer, cvadruplu campion la turneul deținut de Larry Ellison).