„Nu, nu i-am plătit eu!” Halep și mozaicul emoțiilor. „Din setul doi, am plâns întruna”. Cum se trăiește o victorie într-un Grand Slam, ‘atât de dulce, dar atât de chinuitoare’. Corespondență de la Roland Garros
„Băiețelul meu, de nouă ani, a venit la meci chiar așa – îmbrăcat cu un tricou cu mesajul Today (n.r. – astăzi). Se va întâmpla – așa am simțit”. Și chiar așa a fost, astăzi, la a treia finală de la Paris a Simonei la senioare, la a patra finală de Mare Șlem a carierei. Exact cum presimțea băiețelul lui Florin Constantinide, cel pe care ProSport l-a găsit, cu părul alb și un fular lung de tot, tricolor, pe o bancă din imediata apropiere a Centralului Philippe Chatrier.
Intrarea spre loja VIP a centralului Philippe Chatrier. O oră, poate o oră și jumătate după ultima minge trimisă de Simona Halep pentru câștigarea primului ei titlu de Grand Slam. La poalele Centralului pe care se joacă finala probei de dublu, cu doi francezi protagoniști, este o grămadă colorată. Sunt oameni îmbrăcați în steaguri, cu mingi în mâini, cu șepci. Se vorbește româna. Ei o așteaptă pe Simona, care este în drum spre interviurile pentru televiziuni. Când apare campioana, aerul din jur vibrează. Ea are trofeul în mână. Oamenii au emoții cu carul. Îi cântă numele, îi cântă Campionii, campionii! Așa arată schimbul de energie dintre Simona Halep, campioana Roland Garros 2018, și publicul ei.
La conferința de presă, un coleg din presa noastră, ultima care ajunge să vorbească cu Simona, în română, compară Philippe Chatrier-ul de sâmbătă, 9 iunie 2018, cu Centralul de la Arenele BNR. Pentru că doar acolo mai erau atât de mulți români! A fost atmosferă mai ceva ca la Fed Cup, iar româna a fost limba oficială la Paris. Jurnaliștii strîini au remarcat și ei, ba chiar au provocat-o pe Simona – cine a cumpărat toate acele bilete? Pentru că fanii români nu formau insulițe în tribună, ci mainland-ul. „Nu, nu le-am cumpărat eu bilete. Am făcut-o în trecut, dar acum, nu”, a spus râzând Simona la conferința de presă. Atât de clar a câștigat duelul din tribună cu Sloane Stephens. Centralul Philippe Chatrier a trăit românește, în roșu-galben-și-albastru finala feminină a ediției 2018 de la Roland Garros.
Dacă în timpul meciului s-a auzit clar Asta ești tu! și Ești cea mai bună! și Hai că se poate! și câte și mai câte, bucuria pusă în cuvinte este copleșitoare.
„Ah, suntem epuizați acum! Am fost super-happy. Am fost într-o stare de bucurie meritată parcă – de noi, meritată de ea – în primul rând. Pe noi ne-a entuziasmat maxim. Ne-a doborât, în sensul bun al cuvântului. Am fost și suntem încă sub euforia momentului. Parcă nu ne vine să plecăm acasă – tot să mai stăm să mai savurăm aceste clipe. A fost ceva cu totul și cu totul special pentru noi. Niciodată, nici noi și nici ea nu am cedat. Un cumul de încredere și din partea noastră și a ei – simțeam că acum este momentul. Chiar asta simțeam. Extraordinar să vezi sute de români bucuroși„, mărturisește pentru ProSport Florin Constantinide. Galați-ul său și-a dat mâna, la Paris, în corul cald, cu Romanul, Bucureștiul, Sibiul. Și cu câte și mai câte alte orașe.
„Din ianuarie am luat biletele și am mizat totul pe ideea că Simona, anul ăsta, va câștiga în sfârșit. Și ne-a făcut această bucurie. Este fericire acum. Din setul doi am plâns întruna! Au fost mari emoțiile, dar o felicităm din suflet. Presiunea pe ea cred că este fantastică. La final, au fost lacrimi de fericire„, își spune povestea pentru ProSport, Andreea Neculae. A venit din Roman „numai pentru Simona, numai pentru finala feminină„.
Titlul, văzut în familie, după experiența 2017, este savuros. „Ne doream foarte mult să câștige Simona. Am fost și anul trecut, am fost foarte dezamăgiți. Acum, cu atât mai mult – bucuria e imensă. E important pentru ea, pentru moralul ei. Atmosfera a fost excepțională. Ne bucurăm. Mai venim și la anul„, promite Bogdan Braicu, care ne transmite: „văd eu, acum – o anumită maturitate în jocul Simonei”. Este, de fapt, laitmotivul acestor două săptămâni.
Ultima oprire o facem în lojă. Nu în cea pe care Simona a escaladat-o, se pare, pentru prima dată în istoria finalelor feminine (sic! Simona a spus la conferința de presă că dintotdeauna și-a spus că, dacă va câștiga un titlu de Mare Șlem, va urca în lojă pentru a-și îmbrățișa oamenii). Ci într-o lojă laterală. „Simona ne-a făcut să trecem, ca de fiecare dată, prin toate stările posibile și imposibile. Dar am crezut până la final. Am venit special pentru ea. Am urmărit-o din sferturi. Am spus că trebuie să fim alături de ea. Publicul a fost extraordinar și sper că am ajutat-o să câștige. Am fost și anul trecut și anul acesta am venit cu gînd de revanșă. A fost atât de dulce! Dar a fost o finală chinuitoare. Am suferit atât de mult cât a luptat ea, dar a meritat pe deplin„, rontunje;te povestea Sorana Nasta.