Simona Halep, campioană la Wimbledon. Asta repetă o planetă întreagă în ultimele 24 de ore. Simona Halep nu mai este un fenomen doar al României și nici „doar” o „simplă” excelentă jucătoare de zgură. A devenit oficial. Iar precizarea este, pe cât de banală pentru mulți dintre fanii ei, extrem de necesară.
Simona Halep a schimbat placa.
Secretul succesului Simonei Halep la Wimbledon 2019 stă și într-o schimbare de atitudine pentru care Simona a fost criticată. Cât de mult, înțelegi din faptul că la conferința de presă – și nu în dialogul cu presa din România, cu care, să spunem, jucătorii români de tenis au micile-mari răfuieli și alinturi – ci la cel de-al doilea răspuns al secțiunii internaționale, în limba engleză. Proaspăta-campioană a simțit nevoia unui fel de drept la replică. Simona a primit o întrebare despre meci, care punea lupa asupra gestionării unei situații favorabile în fața uriașei Serena Williams. Halep, pentru că nu apucase să descrie încă jocul, să explice, din punctul ei de vedere, ce a fost bine și cum a decurs meciul, a anunțat: „deci, voi vorbi acum despre meci”. Apucase să vorbească doar despre emoțiile cuceririi trofeului. Este deja o rutină ca sportivii să treacă în revistă evoluția meciului. A venit o precizare mai altfel a Simonei: „succesul meu, aici, la Wimbledon, se datorează atitudinii. Am declarat că vreau să fie un an mai lejer, dar nu m-am referit la joc. Am continuat să fiu extrem de profesionistă. Dar am avut o atitudine mai relaxată în afara terenului”. Totul a pornit de la momentul în care Simona a spus că vrea „a chill year” după 2018.
Dezbaterea a erupt. Ceea ce a vrut Simona Halep să obțină a fost o detașare de rezultat, întâlnită de ani de zile la Federer, Djokovic, Nadal sau Petra Kvitova. Să poată trece mai ușor și mai degajat peste cele peste 10 înfrângeri care vin, aproape cu certitudine, în fiecare sezon din tenis.
Și așa, în 2019, Simona Halep a schimbat categoria, pentru că, nu-i așa, cum spune o reclamă la modă, numerele contează și este o diferență mare între 1 și 2.
S-a repetat des, poate chiar exasperant de des în mediul virtual, că Simona Halep este „doar” o jucătoare constantă. Simona Halep este, într-adevăr constantă, dovada cea mai bună fiind aceea că, în acest moment, este jucătoarea cu cea mai lungă ședere neîntreruptă în Top 10-ul actual (începând cu 27 ianuarie 2014), ceea ce înseamnă că luni va începe a 285-a săptămână între primele 10 jucătoare ale lumii. Dar, venea de multe ori „obiecția”, „Simona nu are acele vârfuri spectaculoase în sezon” (Simona mergea bine în sezonul pe zgură și juca finală de Roland Garros, dar a avut nevoie de trei repetiții pentru a ridica Cupa Suzanne Lenglen deasupra capului, nu?; Simona câștiga trofee, dar parcă nu pe cele mai mari, având la startul întrecerii de la All England Club un bilanț aproape 50-50, cu 18 titluri, 17 finale pierdute, 1 Grand Slam, 4 turnee Premier Mandatory).
2019 spune, acum, o altă poveste. Fără trofeu după primele șase luni și fără victorie pe iarbă în sezon, Simona Halep a intrat la Wimbledon și a făcut un turneu mare, câștigând din afara listei scurte a marilor favorite prezentate la start.
Ce a făcut Simona este comparabil cu superba surpriză pe care o reușea Angelique Kerber, în 2016, la Australian Open, după un start de an cu o victorie din trei meciuri oficiale (începuse turneul ca număr 6 mondial). Exemplul tipic de „power-play”, nu? Și nu facem aici greșeala de a compara victoria Simonei, o membră a Top 10, cu ceea ce au făcut Pennetta sau Ostapenko. Dar ne gândim că seamănă cu parcursul neanunțat al Petrei Kvitova spre al doilea trofeu de la Wimbledon, din 2014. Cu evoluțiile bune ale Muguruzei, care parcă mai curând e ori la bal, ori la spital în Grand Slam-uri, finalizând eficient și adunând două trofee din trei finale și doar o altă semifinală în plus în CV.
Pentru prima dată, având-o pe Serena Williams în față, în cel mai important turneu din tenis, Simona Halep nu a mai avut nevoie de repetiții pentru a obține laurii (cu un 6-2, 6-2 net). În Era Open, doar 12 jucătoare au câștigat Wimbledon-ul la prima vizită în finală: Evonne Goolangong, Virginia Wade, Conchita Martinez, Amelie Mauresmo, Martina Hingis, Lindsay Davenport, Martina Navratilova, Venus Williams, Serena Williams, Maria Șarapova, Petra Kvitova și Simona Halep.
Calitățile Simonei Halep pentru jocul de zgură sunt incontestabile. Însă, istoric, eticheta de specialist al zgurii a ajuns să aibă și o tentă negativă. Născută și crescută, ca jucătoare, pe zgură roșie, Simona Halep a depășit, oficial, dimensiunea de specialistă a unei suprafețe. De această etichetă a fugit și Rafael Nadal, incontestabilul Rege al Roland Garros-ului, acum în posesia a 12 trofee. Vi se pare o coincidență că cei doi, Halep și Nadal, au avut ca vis suprem victoria la Wimbledon? Tania Halep i-a spus fiicei sale că dacă vrea să facă ceva în tenis, trebuie să joace o finală pe iarba londoneză, tocmai pentru că, pornind de pe zgură, iarba rămâne cea mai mare provocare. La 14 ani, Nadal nu visa la accesibilul Roland Garros, ci la Wimbledon, pentru a fi jucător adevărat. Simona a reușit. Între jucătoarele active, Simona este doar a patra sportivă cu finale de Grand Slam pe toate cele trei suprafețe (zgură, hard și iarbă), alături de surorile Williams și Maria Șarapova.
Totodată, Simona Halep, după ce scăpa de cărămida legată de gleznă „număr unu mondial fără titlu de Mare Șlem în palmares”, iese acum și de pe lista cu sportive care triumfă o dată în turneele de Mare Șlem și apoi eșuează în uitare, în pluton sau la pensie: dintre sportivele în activitate au cel puțin două titluri de Mare Șlem Serena Williams, Venus Williams, Maria Șarapova, Angelique Kerber, Svetlana Kuznetsova, Victoria Azarenka, Petra Kvitova, Garbina Muguruza, Naomi Osaka și, de acum, Simona Halep.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER