Obiceiul bizar al celui mai bogat român: „Eram la un restaurant în Paris și Țiriac a mâncat paharul de vin. Nu i-a curs sânge niciun moment”. Ce explicație le-a dat Țiriac ziariștilor străini pentru pasiunea sa ciudată

Documentarea pentru un articol despre Ion Țiriac poate scoate la iveală detalii necunoscute din trecutul celui mai bogat român. Fost jucător de hochei, apoi de tenis, plecat în străinătate în anii ”70 și devenit, potrivit propriilor spuse, „tată, mamă, antrenor, impresar” pentru jucători celebri precum Ilie Năstase, Guillermo Vilas sau Boris Becker, Țiriac are acum 75 de ani și o avere de două miliarde de dolari.

Acum aproape trei decenii, excentricul impresar român era un personaj atent monitorizat de marile publicații mondiale. Pasiunile sale, obiceiurile și gesturile pigmentau portretele pe care i le alcătuiau publicații importante, Los Angeles Times, New York Times sau Sports Illustrated.

Poreclit în circuitul ATP „Contele Dracula” – poreclă pe care Țiriac o întreținea -, românul născut în 1939 la Brașov trecea drept un tip bizar pentru unul dintre obiceiurile sale. Țiriac mânca sticlă la petreceri sau la diferite mese cu prietenii. În 1986, americanul Arthur Ashe (decedat în 1993, bolnav de SIDA), primul jucător de culoare din lume care a câștigat la Wimbledon, US Open și Australian Open, povestea despre fostul său adversar din Cupa Davis: „Eram la un restaurant basc din Paris și Țiriac a mâncat un pahar de vin. Mânca sticlă. Am fost acolo și n-a sângerat niciun moment”.

Țiriac este cel mai deștept tip pe care îl cunosc. Oamenii cred că e nebun, dar acesta este singurul lucru care nu-l reprezintă pe Ion. E deștept, nu nebun
Ilie Năstase

Nu era singura ciudățenie din repertoriul lui Țiriac. Jurnaliștii de la New York Times scriau în 1987 că impresarul lui Becker obișnuiește să-și salute prietenii cu o lovitură de cap în figură. „Este un salut vechi românesc”, rânjea Țiriac atunci când era întrebat despre semnificația gestului.

Mâncatul paharului în restaurantul din Paris nu a fost un episod singural. Jurnaliștii de la America Today scriau în 1986 că „odată, după ce a băut un Bloody Mary, Țiriac a mâncat paharul. După, a remarcat amuzat că ar fi preferat să aibă la masă pahare de cristal”.

Pe 5 mai 1994, Geraldine Baum de la Los Angeles Times scria: „Țiriac, un tip solid și înalt care spune că mânâncă icre negre cu mâna este de asemenea recunoscut că mănâncă sticlă, un truc pe care-l folosește la petreceri. Comentatorul de tenis de la NBC, Bud Collins, pretinde că a asistat la un astfel de comportament. „Ronțăia pur și simplu paharul”, spune Collins”.

Cea mai bună sursă în privința acestui obicei este chiar Ion Țiriac. În ianuarie 1986, Angela Gaudioso de la revista „Spin” reușea să smulgă de la român acceptul pentru un interviu cu cel mai bun jucător din lume la acel moment, tânărul Boris Becker. În hotelul din Oklahoma, SUA, jurnalista a discutat întâi cu Țiriac pe care l-a descris ulterior:

„Ion Țiriac, teroarea transilvăneană din tenis care pretinde că e înrudit cu Contele Dracula, este managerul lui Boris Becker. Imediat după victoria de la Wimbledon obținută de germanul în vârstă de 17 ani, Țiriac a fost auzit spunându-i: „Viața ta s-a terminat aici. Acum, te-ai născut din nou cu mine”. În timpul liber, Ion, pe care Ilie Năstase îl numește un „tip dur”, mănâncă bucăți de sticlă. Întrebat ce urmări poate avea un comportament atât de dramatic, Țiriac spune: „Tu foloseși pastă de dinți? Pasta de dinți e făcută din praf, praful e făcut din nisip, iar sticla e făcută tot din nisip”.

Da, Ion, dar ce părere are tractul tău digestiv?
Nu digeri, pur și simplu elimini”

Facsimil din articolul publicat în revista Spin, în luna ianuarie 1986

Mâncatul sticlei este un obicei documentat destul de des în Rusia. O astfel de scenă este folosită chiar de regizorul Nikita Mihalkov, câștigător al premiului Oscar în 1994, într-unul dintre filmele sale, „Bărbierul din Siberia”, în care prezintă, într-un registru tragi-comic, „vechi obiceiuri rusești”. Scena plasată în Rusia la finalul secolului XIX poate fi văzută în deschiderea acestui text.

Științific, mâncatul sticlei în mod constant poartă denumirea de hialofagie, o dependență ciudată. Potrivit medicilor, persoanele care consumă sticlă se expun riscului de a-și perfora esofagul, stomacul sau intestinele.  Un consumator de sticlă care a apărut în emisiunea Dependența mea ciudată de pe canalul TLC a explicat: „Obiceiul îmi dă un sentiment plăcut de căldură, ca și cum aș mânca o acadea tare. Nu prea fac chestia asta când sunt singur”.