Opinie Alex Tăcină: „Simona Halep, o picătură de speranță într-un ocean de pesimism”
Un studiu recent arată că ai nevoie de bani grei pentru a deveni jucător profesionist de tenis. De la 10 ani și până la vârsta de 20 de ani, atunci când se presupune că te poți autosusține din premii, scoți din buzunar aproximativ 200.000 de dolari. În țările din Vest, dacă ești bun, o mare parte din costuri îți sunt acoperite de federație sau diverși sponsori. Dar să aflăm ce se întâmplă dacă nu te naști în locul potrivit. De exemplu, în România abia primești un set de mingi gratis. Singura ta șansă e ca Fortuna, zeița – nu sponsorul echipei naționale de fotbal, să fie extrem de darnică cu tine și să îți dea talent cu carul, dar și avere. Nici de speranță nu vei duce lipsă, dacă crezi în zeița Halep!
Acum, ai tăi au 200.000 de dolari sau fac rost de acești bani pe parcurs, pentru a-i investi într-un domeniu în care concurența este infernală, ținând cont că ies pe profit doar primele 100 de jucătoare ale lumii. Curaj nebun! Pleci dintr-o țară în care nu există nicio arenă pe care să se poată juca tenis la nivel profesionist și te bați cu franțuzoaice, nemțoaice sau americance șlefuite la academii ultramoderne! Poți câștiga oare meciuri la Wimbledon, pe o suprafață pe care nici nu te-ai antrenat vreodată, abandonată până și de vaci la tine acasă? Dar drumul e oricum lung și bolovănos până la Londra: trebuie să ai grijă să nu te accidentezi pe terenurile proaste ale unor turnee obscure – punctele se câștigă greu!
Și totuși, a apărut o picătură de speranță într-un ocean de pesimism… Știați că tenisul a devenit o religie pentru mai mulți părinți din România? Tipologia lor e următoarea: și-au dat copiii la tenis, vorbesc toată ziua despre sportul alb și nu ratează niciun meci al Simonei Halep. De ce? Pentru că e sportiva care i-a făcut să creadă că există viitor! A ajuns numărul 1 mondial și le-a dat speranțe că și fiica lor, care bate mingea la peretele casei și nu are charisma Șarapovei sau fizicul Serenei, poate ajunge celebră prin forțe proprii. Sacrificiile sunt inumane, dar perspectiva a devenit realistă după ce Simona Halep a reușit să răzbată singură într-un sport părăsit de conducători.