Corespondență din Paris
„Parcă a fost o finală fără suflet”, suspină unul dintre mulții fani români prezenți în complexul de la Roland Garros, sâmbătă, 8 iunie, zi în care s-a dat trofeul la simplu feminin.
A-ți cumpăra bilete la o finală de Grand Slam implică un risc. Ți-ai dori cu ardoare să vezi un anume jucător, însă cu excepția cazului în care îți propui să îl vezi pe Nadal la French Open, care în ultimii 15 ani a ratat doar trei finale, nu poți decât să faci o cruce, să speri și să-ți pui aceeași dorință de câte ori se ivește prilejul de a bifa o superstiție de atragere a norocului.
Procesul de vânzare al biletelor pentru Roland Garros 2019 a început, cu pachetele preferențiale, în ianuarie. După ce, pe rând, organizatorii au pregătit pachete de bilete pentru membrii afiliați ai Federației (30 ianuarie), pentru grupuri consistente (4 februarie), pentru cei cu dare de mână suficientă pentru a plăti pachete Premium (6 martie) și pentru persoanele cu dizabilități (13 martie), cea mai mare parte a biletelor a intrat spre vânzare pe 20 martie 2019. Pe 17 aprilie a urmat un val doi de vânzări, numit resale, iar ultimele bilete au devenit accesibile, în regim last minute, pe 7 mai.
Arena Philippe Chatrier a fost înțesată de români, sâmbătă, iar pentru orice observator neutru a fost evident faptul că, în ciuda faptului că am văzut fani cu steaguri sau machiați în culorile tradiționale pentru a-și susține favorita, nici australienii, nici cehii nu s-au apropiat vreo secundă de felul în care românii au încurajat-o anul trecut pe Simona în finala cu Stephens sau de cum s-a strigat anul acesta pentru deținătoarea trofeului, în primele runde.
Pe alei, înainte, dar și după meci, cam pe oriunde ai fi luat-o, prindeai din zbor fără efort câteva cuvinte din dulcele grai românesc.
ProSport a luat pulsul în complexul de la Roland Garros, sâmbătă, pentru a vedea cum a s-a simțit finala fără Simona pentru cei care veniseră tocmai pentru a o vedea pe Simona. A fost cam ca o sărbătoare fără sărbătorită, o sindrofie fără tort sau un pachețel cu mâncare pentru pauza de la școală în care puștiul nu-și găsește ciocolățica cu care fusese obișnuit.
„Finala fără suflet” sau cum alunecă imediat gândul: „În momentul premierii, îmi închipuiam tot stadionul plin de steagurile României”
Cristina și Cătălin, soț și soție, au părăsit pentru câteva zile Bruxelles-ul în care trăiesc și muncesc, pentru a vedea, în premieră, turneul de la Roland Garros.
„Jocul nu a fost extraordinar și bănuiesc că mai mult de jumătate de stadion venise pentru Simona. Toată lumea aștepta să o vadă pe Simona în finală și meciul nu a mai fost așa interesant. Parcă a fost o finală fără suflet”, spune Cătălin.
Cristina îl completează: „În momentul premierii, îmi închipuiam tot stadionul plin de steagurile României. Așa îmi închipuiam. Aveam pregătit un tricou cu România, steag, de toate„. Însă toate acestea au rămas până la urmă la hotel, până la data viitoare.
Așteptările românilor de a o vedea pe Simona, la Paris, au fost cu atât mai justificate cu cât românca era singura sportivă care își trecuse în cont prezențe consecutive în finalele aceluiași turneu de Mare Șlem în 2017 și 2018, domina net de vreo cinci ani sezonul de zgură, prin totalul punctelor făcute pe suprafața cărămizie, era deținătoarea trofeului și mai și are un joc cu lipici la zgură, datorită unei excelente deplasări pe teren, care o face să apere cu naturalețe și eficiență de zid în zilele bune cam orice lovitură venită din partea cealaltă a fileului.
Cumpăratul biletelor, o adevărată goană după aur
„Am vrut să iau bilete atunci când s-au deschis casele pentru publicul larg, dar nu am avut noroc. La revânzare, pe ultima sută de metri, am prins două bilete, care nici măcar nu sunt unul lângă altul, sunt la vreo trei rânduri unul de altul. Dar n-a contat. Important era să fie Simona„, povestește Cătălin cum a intrat în posesia celor două bilete în valoare fiecare de câte 100 de euro.
Pentru Bogdana Becheru, experiența turneelor importante de tenis văzute pe viu nu este una nouă. Ajunsă la Paris alături de Cristi, ea nu își ascunde doza de dezamăgire: „Cea mai slabă finală pe care am văzut-o noi, pe viu. E chiar a doua finală pe care o vedem aici, toate fără Simona. Am văzut finala dintre Serena Willliams și Lucie Safarova, în 2015, o finală strânsă, dramatică, cu set decisiv și, peste toate, cu Serena Williams pe teren„, apreziază cei doi.
„În martie am ratat biletele. Eram în lotul de vânzări last minute, acum, în mai. Pentru sferturi ne-am luat bilete chiar cu o seară înainte, cu 300 de euro, pe care o să îi primim înapoi, în iulie, așa cum am fost anunțați printr-un email oficial, pentru că nu s-a jucat. Nu știam cum ajungem. Și am zis: dacă tot e Simona în sferturi, noi suntem în Paris – le luăm! N-a fost să fie să meargă mai departe”, spune mai departe timișoreanca, nelipsită de la ultimele meciuri de Fed Cup ale echipei României. „În ultimii ani, doar Canada am ratat-o. Eram pregătiți și pentru finala de Fed Cup, ne făcusem planul că plecăm și în Australia, ar fi fost și asta frumos, dar nu a fost să fie, poate la anul„.
„Slice for life” tern
Barty, o jucătoare cu o constituție fizică destul de similară cu cea a Simonei, cu doi centimetri mai scundă și musculatură bine dezvoltată la nivelul picioarelor, posesoarea unei deplasări cam la fel de eficiente, a făcut legea pe teren cu o combinație de mingi tăiate, stoarse de viață pe rever, ruperi de ritm și atacuri la fileu aduse din jocul de dublu (acolo unde, de asemenea, punctează în Top 10). Din racheta sa au plecat mingi jucate atât de diferit, de la lovitură la lovitură – fie ca lungime, unghi sau viteză – încât Vondrousova nu a văzut, practic, mingea venind spre ea de două ori la fel.
Belgianca Kirtsen Flipkens rezuma sugestiv filosofia stilul lui Barty – slice for life, chiar dacă australianca nu este nici pe departe o Monica Niculescu, care să lovească tăiat de pe ambele părți și cu o frecvență de aproape sută la sută pe forehand. Jocul și concentrarea australiencei au ucis însă finala. Dacă în 2018, finala feminină puncta ca unul dintre cele mai intense și echilibrate meciuri, Simona Halep reușind să răstoarne soarta partidei în fața americancei Sloane Stephens. acum Barty a demarat în trombă, 4-0 în 17 minute, a închis manșa inaugurală în 28 de minute, nepermițându-i adversarei să se afle nici măcar o dată la conducere pe tabelă de-a lungul celor 70 de minute de joc.
Primul cuvânt pe care îl găsesc Violeta și Bella, doi prieteni ajunși de trei zile la Paris special pentru finala de la Roland Garros, pentru a descrie meciul este „urâtă”. Cei doi au privit din interiorul complexului, dar doar pe ecrane sfertul de finală cedat de Simona Halep în fața Anisimovei. Îi remarci ușor, pentru că Violeta poartă o ie care țipă de la o poștă România. Cuvântul pe care îl caută însă este ternă. Nimic memorabil, într-o zi în care meciul a început cu întârziere de peste 90 de minute. Totuși, asta a fost chiar a blessing in disguise, cum spun americanii. Își spun însă că poate la anul, se va întâmpla.
Finala Roland Garros ca experiență de familie: „Astăzi, o rupea pe asta, pe Barty”
Nicolae și Radu Bercan, tată și fiu, au fost printre norocoșii care au văzut toate meciurile Simonei Halep la Roland Garros 2019. Fiul a venit cu propunerea și o invitație de nerefuzat pentru tatăl său, ajuns în premieră astfel la un meci al Simonei. Au avut bilete pentru toate zilele, dar nu vor vedea și finala masculină, dintre Nadal și Thiem.
„E Simona noastră, ce putem spune mai multe? E a noastră. Nu știu de ce a avut emoții și a pierdut în sferturi. Astăzi, o rupea pe asta, pe Barty. Dar îi trec și ei emoțiile odată și-odată, i-or trece. Va fi bine„, spune Nicolae Bercan în dialogul cu ProSport.
Familia Radu a venit tot cu gândul de a o vedea pe Simona. S-au bucurat mai mult însă că Djokovic și Thiem, cu al lor final de semifinală reportat de vineri, le-a salvat vizita la Roland Garros. „Ne-am bucurat de finală, dar, mai ales, ne-am bucurat că l-am prins pe Djokovic. A salvat ziua, pentru că meciul de finală nu a fost foarte wow, ca de finală. Ne-a dezamăgit un pic că nu am văzut-o pe Halep, dar ne-am bucurat că l-am văzut pe Djokovic„, este concluzia zilei pentru Mădălina, Auraș și fiica lor, Anastasia.
Radu Mădălina, Radu Auraș și Radu Anastasia, la capătul finalei feminine de la Roland Garros 2019: cei trei s-au alăturat unui grup de fani australieni, ajunși la finală cu steaguri galben-verzi, în încercarea de a obține un prețios autograf. Nu l-au primit însă. Foto: Cezara Paraschiv / ProSport
Team Australia. Cel mai gălăgios grup de fani australieni, la câteva zeci de minute după victoria lui Ashleigh Barty. Foto: Cezara Paraschiv / ProSport
Așa a arătat, în 2018, mulțimea de fani români care a așteptat-o pe Simona Halep după victoria din finala cu Sloane Stephens. Foto: Cezara Paraschiv / ProSport.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER