Simona Halep, a treia jucătoare a lumii, se află într-o ascensiune remarcabilă. Nu doar în clasamentul în care a urcat 57 de locuri într-un an de zile sau în topul celor mai bune backhand-uri din circuit, ci și pe o scară a realizărilor din teren. Constănțeanca a urcat treaptă cu treaptă, ajungând pe 7 iunie la un nivel la care cei mai mulți jucători din circuit doar visează: finala de la Roland Garros. Simona a pierdut, dar nu a picat de la înălțimea pe care a atins-o, pentru că a luptat exemplar: 4-6, 7-6, 4-6 cu Maria Șarapova, după trei ore de joc. Într-un ultim act la un turneu de Grand Slam, punctul culminant în sportul alb.
Primul tur, al doilea tur, optimi, sfert de finală, finală…ce urmează?
Într-un interval de 12 luni, Halep a învățat de la meci la meci și a avansat pas cu pas în ultimele cinci astfel de competiții: primul tur la Roland Garros 2013 – zgură, turul doi la Wimbledon 2013 – iarbă, optimi la US Open 2013 – hard, sferturi la Australian Open 2014 – hard și finală la Roland Garros 2014. O traiectorie ascendentă care, pentru cei care cred în statistici, poate indica faptul că jucătoarea în vârstă de 22 de ani va cuceri trofeul la Wimbledon 2014. Un vis posibil, dar pentru care va trebui să treacă peste noi obstacole.
Foto: Simona Halep, mândră de trofeul decernat finalistei de la Roland Garros 2014.
ProSport îți prezintă opt motive care transformă Wimbledon (25 iunie-8 iulie) într-un turneu mai greu decât Roland Garros pentru Halep:
1. Numărul de meciuri disputate pe iarbă. Dacă pe zgură, suprafața de la Roland Garros, Simona deținea o experiență vastă (163 de meciuri, 117-46, incluzând turneele Futures), pe iarbă a disputat doar 15 meciuri în toată cariera (8-7). Palmaresul elevei lui Wim Fissette este salvat de turneul de la Hertoghenbosch 2013, câștigat de ea, grație a cinci victorii. Românca va participa la concursul din Olanda și în 2014, în săptămâna 16-22 iunie.
2. Stilul de joc. Iarba, fiind cea mai rapidă suprafață din circuit, avantajează jucătoarele cu serviciu puternic și joc solid la fileu. Halep, chiar dacă și-a îmbunătățit serviciul în ultima vreme, nu excelează la vreunul din cele două capitole.
Foto: Serena Williams, de cinci ori câștigătoare pe iarba londoneză. Americanca deține 13 turnee de Grand Slam în vitrină
3. Forța adversarelor: Pe zgură trebuie să realizezi adevărate raliuri pentru a câștiga punctele, ceea ce face și Halep, mai bine decât majoritatea jucătoarelor din vârf. Nu același lucru se întâmplă și pe iarbă, unde punctele devin scurte, iar jucătoare cu lovituri puternice, ca Serena Williams (de cinci ori campioană la Wimbledon), Maria Șarapova, Petra Kvitova, Sabine Lisicki, Eugenie Bouchard, Sloane Stephens sau Angelique Kerber vor fi foarte greu de scos din turneu.
4. Jucătoarele slab cotate pot produce surprize în orice moment. Săriturile scurte și imprevizibile ale mingilor de la Wimbledon, induc o doză mai mare de noroc în timpul unui meci. Astfel, sportivele care nu au nimic de pierdut apelează la agresivitate, își asumă riscuri, și pot dejuca răbdarea și statornicia unei tenismene de top.
Foto: Marion Bartoli (Franța), campioana din 2013 în proba feminină de la Wimbledon. Marion s-a retras apoi din tenis, la vârsta de 27 de ani.
5. Solicitarea fizică. Între Roland Garros și Wimbledon există o diferență de doar două săptămâni, ceea ce apasă greu pe umerii unei jucătoare care a ajuns până în ultimul act la Paris. Să rămâi în turneu pentru alte 14 zile și la Londra reprezintă o advevărată provocare. Ca o comparație, din anul 1990, doar două mari campioane au reușit să triumfe în același an atât la Roland Garros, cât și la Wimbledon: Steffi Graf (1993, 1995, 1996) și Serena Williams (2002).
6. Palmaresul româncelor la Wimbledon. Dacă la Openul Francez, Simona a pășit pe drumul deschis de managerul său, Virginia Ruzici (campioană la Roland Garros 1978 și finalistă în 1980), la Wimbledon va trebui să producă o premieră. Cea mai importantă reușită a vreunei reprezentante a României la Londra o reprezintă sfertul de finală în care a ajuns aceeași Ruzici (1978, 1981). Din acel moment nu s-au mai atins performanțe notabile.
Foto: Halep la Wimbledon: până în prezent a atins turul doi, cea mai bună prezență.
7. Inconstanța Simonei. De cele mai multe ori, turneele la care Halep a strălucit au fost urmate de eliminări premature sau de accidentări.
Foto: Simona Halep la serviciu, în finala cu Maria Șarapova de la Roland Garros: 6-4, 6-7, 6-4 pentru rusoaică.
8. Întoarcerea Victoriei Azarenka: Liderul mondial din 2012 nu mai evoluase într-un meci oficial de la Indian Wells, în martie, din cauza unei accidentări la picior. Bielorusa deține două semifinale la Wimbledon în palmares (2011, 2012), fiind o jucătoare cu un cuvânt greu de spus într-o astfel de competiție. Victoria și-a anunțat revenirea la Wimbledon, declarând că a scăpat de problemele medicale.
În ciuda acestor elemente, faptul că va aborda Wimbledonul din postura de a treia favorită și viteza de reacție pe care Simona o posedă, îi oferă speranțe pentru o demonstrație impresionantă la cel mai vechi turneu de tenis din lume. Wimbledon s-a fondat în anul 1877, iar cea mai bună performanță a Simonei la Londra este turul doi (2011, 2013).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER