„Nu sunt nebună să joc handbal. Voi mereu aveți dureri când ajungeți acasă. Mă voi antrena pentru tenis„, este mesajul prompt pe care micuța Petra Martic i-l livra, extrem de serioasă, mamei sale, Sandra, la patru ani. Sandra Martic a fost jucătoare de handbal, la fel ca și surorile sale și a recunoscut, într-un interviu pentru publicația Vecernji List, că într-adevăr, „când eu nu eram accidentată, erau ele„. În plus la pedigree-ul sportiv al Petrei se adaugă și faptul că tatăl ei, Neno, a fost jucător de fotbal în sală.
Un sfert de finală a fost cel mai bun rezultat al croatei în tureneele de Mare Șlem, la junioare. Foto: vecernji.hr
La patru ani, Petra – acum o jucătoare de 1,81 m – a fost primită cu dispensă la clubul de tenis din Stobrec, fiind mai înaltă decât fetele de vârsta sa. Antrenamentele zilnice le-a început la opt ani și au venit cu prețul navetei: 15 km de acasă până la terenurile hotelului Lav, din Podstrana. Totul făcut fără a neglija școala, cum se laudă mama sa, Petra terminând în final cu cea mai mare medie școala de business. Și totul făcut fără tată, ucis într-un teribil accident de mașină, atunci când Petra avea doar cinci ani, ceea ce i-a împovărat și mai mult misiunea și i-a adus de multe ori pe buze fetiței cu păr blond fraza „asta făceam cu tata„. „Până în ziua de astăzi, Petra joacă pentru tata„, puncta Sandra Martic, în interviul citat, acordat în 2012.
„Romana” și o tehnică aparte de alegere a turneelor
Petra Martic a anunțat cu umor că mama sa i-a ales mereu turneele în funcție de orașele favorite și locurile pe care voia să le viziteze. Orașele mari ale Americii, precum New York și Miami, sunt favoritele Sandrei – deloc surprinzător, având în vedere că jocul Petrei este croit pentru suprafața rapidă, cu serviciul său puternic și cu apetitul pentru venirile în față. Petra în schimb iubește Roma, pentru că una dintre cele mai dragi povești spuse de părinți începe cu „tu ești romană, pentru că eu am aflat că sunt însărcinată cu tine, la Roma„.
În tenis, Petra l-a iubit atât de mult pe Pat Rafter, încât și-a numit papagalul Patrick, iar idolul său din circuitul WTA a fost belgianca Justine Henin.
„Copilul-minune” al Croației: în 2012 era creditată cu șanse de Top 15
Temperamentală, impulsivă, gata să rupă racheta chiar și pe terenul de antrenament, Petra a intrat puternic pe radarul sportului alb la 20 ani, atunci când făcea pasul în Top 50 după un parcurs până în sferturi, pe tărâm asiatic, chiar la turneul de la Guangzhou. Un an mai târziu, croata devenea „must-see” și i se prevedea un viitor strălucit după un parcurs fabulos la Roland Garros, atunci când reușea să învingă consecutiv, două favorite: pe Marion Bartoli (cap de serie 8) și pe Anabel Medina Garrigues (cap de serie 29).
Portret posstat de unul dintre fani pe fan-page-ul croatei Petra Martic
Zarurile păreau aruncate pentru o viitoare lideră a generației sale, iar Iva Majoli – câștigătoare în 1997 la French Open o credita cu șanse reale de a ajunge în cel mai scurt timp în Top 15: „Petra are toate datele pentru a ajunge în vârful topului, are talent enorm și explozia este pe cale să se producă. Avea nevoie de o victorie mare și acum a obținut-o în fața lui Bartoli„, declara Majoli, mândră că o conațională poate reajunge în prim-planul sportului alb. Asta însă nu s-a întâmplat. O accidentare la picior a scos-o pe Martic din calculele pentru Londra 2012, a urmat o pauză forțată până la US Open, unde o tragere la sorți nefavorabilă a transformat-o în victimă sigură în fața lui Sam Stosur, iar zilele de glorie ale croatei apuneau ușor, în ciuda unor victorii bune, în fața tizei Petra Kvitova (5 WTA, la Tokyo) și a Soranei Cîrstea (26 WTA, la Linz).
Nouă înfrângeri în primele 11 meciuri ale lui 2013 au împins-o pe Martic în obscuritatea turneelor ITF, iar clasamentul său a luat-o la vale, în loc să urce spre mult visatul Top 15. Petra Martic nu și-a mai revenit, a rămas o prizonieră a turneelor mici, a tablourilor epuizante de calificări, iar ultima mușcătură serioasă a croatei, la simplu, trebuie căutată înapoi, în cronicile meciurilor din 2012.
Motiv de mândrie în 2015
De numele viitoarei adversare a Simonei Halep se leagă totuși o victorie de răsunet în 2015. La jumătatea lunii aprilie, Petra Martic și Stephanie Vogt, reprezentanta statului Liechtenstein, puneau capăt invincibilității perechii Sania Mirza – Martina Hingis, cele care câștigaseră primele 14 meciuri în această formulă, trei titluri – Indian Wells, Miami și Charleston, și prima poziție în clasamentul probei de dublu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER