Portret de campioană | Anastasija Sevastova revine la BRD Bucharest Open: „Am învățat mult din finala din 2016. Simona era pe cai mari”. Cum se descurcă letona pe patine, ce ar împrumuta din baschet și ce spune despre tenisul din țara sa și rivalitatea cu Ostapenko

Anastasija Sevastova revine la BRD Bucharest Open cu misiunea de a încerca să își apere trofeul câștigat anul trecut, după o finală cu Petra Martic, scor 7-6(4), 6-2. Finalistă pe zgura de la Arenele BNR și în 2016, letona, locul 11 în clasamentul mondial în această săptămână a vorbit înainte de startul turneului pentru ProSport, dezvăluindu-ne câteva dintre secretele sale.

„Îmi place să revin la București, este un turneu și un oraș frumos. Totuși, așteptările mele nu sunt cu nimic diferite față de oricare alt turneu (n.r. – deși este campioană în exercițiu), știu că va fi greu și trebuie să joc foarte bine începând cu primul tur„, spune Sevastova la început.

Anastasija, jucătorii de tenis vorbesc adesea despre nevoia de a deveni în fiecare zi mai buni și de a evolua. În 2016, erai la începutul celei de-a doua cariere în tenis, iar finalele de la Mallorca și București ți-au dat un impuls important pentru câteva rezultate foarte bune în turneele de Mare Șlem. Cât de mult te-ai schimbat tu de la prima la a doua finală jucată la București? Care au fost factorii determinanți pentru aceste schimbări?
Bănuiesc că în primul rând am început să cred un pic mai mult. De asemenea, am început să pun cărămidă cu cărămidă la jocul meu. Sunt o jucătoare mai bună decât eram în 2016 și 2017.

Cum ai descrie rivalitatea cu Jelena Ostapenko? Te-a ajuns din urmă în clasamentu, vă duelați pentru numărul unu în Letonia. Sunteți prietene, rivale, „frienemies” cum spun americanii (n.r. – un fel de prieten și dușman)?
Nu există o rivalitate și nu suntem atât de apropiate, ea este mult mai tânără decât mine.

Letonia nu are foarte mulți sportivi în clasamentele WTA și ATP, dar are jucători de top, pe tine, pe Jelena, l-a avut pe Ernests Gulbis. Este vorba despre un sistem care începe să dea roade sau este doar un efort individual, pe cont propriu?
Suntem o țară mică și o țară deloc bogată, unele sisteme funcționează, altele nu. Se construiesc noi terenuri și facilități, cum se întâmplă în orașul meu natal, Liepaja. Și cred că mai multă lume începe să joace tenis acum.

Ai reputația unei jucătoare care produce surprize mari în turneele de Mare Șlem, ai adunat câteva astfel de meciuri. Ești mai motivată și simți mai puternic fiorul adrenalinei când joci un meci cu trofeul pe masă sau când ești la un Grand Slam, ai un meci pe o arenă mare, cu o adversară foarte puternică – genul de meci despre care toată lumea va vorbi, cum au fost cele cu Muguruza sau Șarapova?
Îmi place să joc pe o arenă mare și la New York. Am amintiri fantastice de acolo.

Ce simți după o finală pe care o pierzu cu 6-0, 6-0 (n.r. – scorul finalei din 2016, administrat de Simona Halep)? Cât de greu a fost să uiți acel scor și să iei lucrurile pozitive din săptămâna respectivă?
Cu siguranță a fost dificil, am fost foarte supărată după acel meci, dar a trebuit să iau lucrurile pozitive. A fost o înfrângere care m-a făcut să cresc ca joc, am învățat mult acolo. Simona era pe cai mari.

Având în vedere că hocheiul e sport național, cum te descurci tu pe patine? Ai fost vreodată la un meci de hochei?
Pot să patinez, dar cam atât. Mă uit la Campionatul Mondial la hochey când joacă Letonia.