Poveștile lui Darren: noaptea care l-a făcut pe Cahill antrenorul care a devenit acum. „Aveam lacrimi pe obraz și, cu mintea mea de copil de 11 ani, mă uitam cu el și sufeream. L-am întrebat de ce trebuie să se chinuie?”
Corespondență din Cluj
Darren Cahill, fostul antrenor al Simonei Halep, și-a deschis sufletul la Sports Festival, în cadrul conferinței MasterClass de sâmbătă, povestind o lecție pe care o prețuiește enorm, de la părintele său, legendarul tehnician din fotbalul australian, John Cahill.
Darren era copil când a înțeles cât de importante sunt orele de vizionare ale meciurilor, mai ales ale celor pierdute. O noapte teribilă, după un șoc suferit de echipa de suflet în finala campionatului național, l-a făcut pe Darren Cahill antrenorul care este acum, un om care a încercat tot timpul colaborării cu Simona să o facă pe aceasta să învețe câte ceva din fiecare meci pierdut, forțându-i limitele de fiecare dată.
„Când aveam 11 ani, mergeam la fiecare meci și la fiecare antrenament pe care tatăl meu îl făcea la fotbal australian. Voiam să fiu fotbalist. Și, știți ce? Eram bunișor: aveam tehnică bunicică, iubeam jocul. Jucam și tenis în paralel și eram la fel de bun la amândouă„, a povestit Darren Cahill.
„Dar, în 1976, era al treilea an din cariera de antrenor a tatătului meu. Echipa ajunsese în marea finală, un fel de Superbowl al americanilor. Era cel mai mare meci, aveam 66.000 de oameni pe stadion. Eram marii favoriți în acel meci. Și am pierdut. Am pierdut la vreo 40 de puncte, ceea ce era o diferență uriașă.
Eu eram în lacrimi după meci. Toată familia era. Mă gândeam că va fi o noapte de groază.
Tata avea însă o mare calitate: le vorbea jucătorilor într-un fel în care îi făcea să aibă încredere. El spunea mereu că treaba unui antrenor este să vândă încredere, să îl facă pe jucător să creadă că este un pic mai bun decât este, astfel încât pe teren să iasă încărcat și să dea maximul.
În noaptea aceea îmi aduc aminte cum stăteam în sufragerie. La un moment dat, el dispare. S-a dus într-o cămeruță și a dat drumul la înregistrarea acelui meci. M-am dus după el. Privea meciul, trăgea câte una-două înjurături, nota câte ceva, apoi punea caseta de la început. A privit acel meci de vreo patru ori. Eu aveam lacrimi pe obraz și, cu mintea mea de copil de 11 ani, mă uitam cu el și sufeream, dar nu înțelegeam de ce trebuie să suferim așa? L-am întrebat de ce trebuie să se chinuie?
Mi-a spus că se uită ca să nu se mai întâmple niciodată așa ceva. Și asta a făcut. Următoarele finale pe care le-a jucat, le-a câștigat pe toate. A luat zece titluri și a ajuns în Hall of Fame”, a explicat Darren Cahill, smulgând un ropot de aplauze la peluza BT Arena.
CLICK AICI PENTRU O GALERIE FOTO CU ADEVĂ‚RAT SPECIALĂ‚: CE ÎNSEAMNĂ‚ SPORTS FESTIVAL