Psihologii avertizează în cazul junioarei bătute de tatăl său pe terenul de tenis: „Astfel de gesturi pot însoți individul dincolo de sport, extinzându-se de-a lungul întregii vieții”

• ProSport a discutat cu un psiholog specializat în domeniul sportiv pentru a afla consecințele pe care Andrada Surdeanu, jucătoarea de tenis în vârstă de 16 ani bătută la finalul unui meci de tatăl său, le va înfrunta în cariera, dar și pentru a găsi explicații pentru faptul că fata i-a luat constant apărarea figurii paterne.

O săptămână. Atât a stat Lucian Surdeanu în detenție în Israel, după ce și-a lovit fata pe terenul de tenis, la finalul unui meci pe care Andrada l-a pierdut. Două palme mai târziu și 300 de euro amendă, cel care îi este și antrenor se va întoarce în țară. Fost pilot de avioane, Lucian Surdeanu a avut suport chiar în cea pe care a lovit-o: „Recunosc că m-a lovit. Și ce? M-a lovit pentru că meritam. Vă spun eu: niciun părinte nu și-ar dori să nu primească respect după atâtea sacrificii și eforturi pentru copilul său. Asta am făcut eu, m-am comportat iresponsabil și tatăl meu a avut un moment de rătăcire pe care orice părinte sunt sigură că l-ar fi avut. M-am speriat, recunosc, dar știu că regretă ce a făcut și că mă iubește la fel de mult cât îl iubesc eu”, șoca fata pe contul personal, confirmând știrea care marți a fost în centrul atenției presei sportive și nu numai.

ProSport l-a contactat pe Andreas Hniatuc, un cunoscut psiholog în domeniul sportiv, pentru a discuta despre cazul care, încă o dată, a pus România pe harta sportului internațional la capitolul „Așa nu se face”

• Am vrea să aflăm de unde provine „normalitatea” de care vorbește Andrada Surdeanu? Se simte ea vinovată mai presus de orice pentru ceea ce a pățit tatăl ei?
• În ce fel va fi afectată de episod, de faptul că a făcut înconjurul presei știrea?
• Aveți mulți sportivi, de tenis și nu numai, care sunt supuși unei presiuni incredibile în ceea ce privește performanța?
• Este asta o rețetă a insuccesului? Poate psihologic să te urmărească o viață întreagă momentul?

„În general, orice incident sau experiență de viață care perturbă echilibrul sportivului, va duce la scăderea randamentului acestuia. Performanța sportivă este consecința unui cumul de factori care favorizează atingerea acesteia. Atunci când atenția și interesul sportivului sunt distrase de la obiectivul performanțelor sale, este normal ca acestea din urmă să înregistreze un regres. Sportivul trebuie să fie focusat în totalitate asupra obiectivelor sale și să fie motivat să le atingă. În plus, un astfel de incident nefericit, nu face altceva decât să sporească neîncrederea sportivului în resursele sale, instalându-se teama de a nu greși sau de a nu-i dezamăgi pe ceilalți, stări emoționale care conduc la apariția eșecului”, este de părere Andreas Hniatuc, la serviciile căruia au apelat numeroși sportivi de-a lungul timpului.

„Cazurile abuzurilor fizice sau verbale de pe terenurile de sport sunt o practică frecvent întâlnită”

Acesta a continuat să explice probabil cel mai controversat subiect din lumea sportivă, cel în care părinții și antrenorii pun mai presus de orice performanța, în dauna sportivului, făcând din acesta un simplu obiect pentru a-și atinge propriul scop și vis: „Performanțele sportive, indiferent de ramura sportivă practicată, au la bază nevoia de succes și plăcerea de practica acel sport. De multe ori, întâlnim cazuri când nevoia de succes a sportivului este raționalizată în funcție de nevoile părinților sau ale antrenorilor. Atunci performanța se transformă într-o presiune pentru sportivul respectiv, acesta își pierde interesul și plăcerea pentru antrenamente și competiții, se confruntă frecvent cu momente de blocaj emoțional, iar motivația primordială a acțiunilor se limitează la nevoia de a-și mulțumi părinții sau antrenorii.

Aceștia din urmă consideră că elevul, respectiv copilul în cauză, are obligativitatea de a performa, neconcepând un alt drum decât cel al succesului în domeniul sportului de performanță. Din nefericire, cazurile abuzurilor fizice sau verbale din preajma sau de pe terenurile de sport, în România, sunt o practică destul de frecvent întâlnită, care nu face altceva decât să îndepărteze atât copiii de sport, cât și publicul consumator de spectacol sportiv”.

„Astfel de gesturi pot însoți individul dincolo de sport, extinzându-se de-a lungul întregii vieții”

Psihologul atrage atenția asupra viitorului Andradei, care va fi încercată de sentimente mixte în următoarele competiții, dar și în viața de zi cu zi, în afara terenului de joc. Era una dintre cele mai promițătoare junioare de tenis, fiind des comparată cu Simona Halep: „Și mai grav, din perspectiva consecințelor în plan emoțional, astfel de gesturi pot însoți individul, dincolo de cadrul sportului de performanță, extinzându-se de-a lungul întregii vieți. Sentimente precum frustrarea, rușinea, neîncrederea sau teama au la bază astfel de experiențe nefericite de viață și pot afecta negativ randamentul și comportamentul persoanei respective”, a conchis Andreas Hniatuc pentru ProSport.