Sezonul turneelor de Mare Șlem s-a încheiat cu patru câștigătoare diferite în 2017 – o situație cu care tenisul feminin s-a mai întâlnit de alte trei ori în ultimii zece ani (2008, 2011 și 2014). Simona Halep nu s-a aflat printre ele și, ușor-ușor, înfrângerile ei în cele mai importante patru turnee din tenis ies din zona de „breaking news”, „eliminare-șoc” și „surpriza turneului”.
Australian Open-ul i-a revenit Serenei Williams. Americanca era însărcinată, dar a câștigat fără set pierdut. Anunțul venit pe nepusă-masă, întâmplător scăpat pe rețelele de socializare – cum a susținut americanca – al sarcinii și al absenței din circuit pentru următoarele 11 luni – a conturat o fereastră clară de oportunnitate pentru toate jucătoarele din WTA. Asta întrucât, deși în sezonul precedent Angelique Kerber a străpuns monopolul americancei, figura dominantă a circuitului a rămas sportiva de 35 de ani. Iar titlul de Mare Șlem cu numărul 23 accentuase acest lucru.
De fereastra ivită nu au profitat însă jucătoarele consacrate. Despre Garbine Muguruza – o sportivă deja cu titlu de Mare Șlem în palmares și cu o rarisimă victorie în finală de Grand Slam în fața Serenei Williams (Roland Garros 2016) – nu se poate vorbi strict în acești termeni: mai degrabă, spaniola și-a confirmat prin victoria de la Wimbleldon 2017 statutul în circuit, unul câștigat chiar în fața celei mai titrate jucătoare de tenis a Erei Open.
Simona Halep (25 ani), Caroline Wozniacki (27 ani) sau Agnieszka Radwanska (28 ani) au trecut pe lângă o șansă importantă. Toate trei cu ștate vechi în top, toate trei deja experimentate, dar trecute de momentul în care ar mai putea lua prin surprindere – lumea tenisului, sau adversarele.
Simona Halep a fost la trei ture de serviciu apărate de victorie la French Open. Le-a pierdut însă, la 6-4 și 3-1, pe toate trei și a trebuit să se mulțumească cu farfuria mică a învinsei, în fața atacurilor furibunde ale Jelenei Ostapenko. o puștoaică tupeistă care a dat decisiv în minge până când loviturile ei au început să prindă terenul. La Wimbledon, s-a oprit în sferturi – învinsă de britanica Johanna Konta, la New York – în primul tur, după o tragere dureroasă, care i-a servit-o pe Șarapova în primul tur.
Caroline Wozniacki – fost lider mondial, dar cu un mare zero în dreptul titlurilor de Mare Șlem în carieră – a mers până în sferturi la Paris, unde s-a ciocnit de aceeași șarjă ofensivă a Jelenei Ostapenko. La Wimbledon – a căzut în optimi, învinsă de Coco Vandeweghe, iar traiectoria ei a continuat să fie descendentă, clacând în turul doi la US Open. A bătut-o Makarova, la turneul în care, anterior, jucase de două ori finală și de alte trei ori – semifinală.
Agnieszka Radwasska – tur 3 la Roland Garros, învinsă de Cornet. Sperențe la Wimbledon – până în optimi și ciocnirea cu barajul Kuznetsova, apoi un nou tur trei – la New York (învinsă de Vandeweghe). Jucătoarea cu opt prezențe în ultimele nouă sezoane la Turneul Campioanelor nu a făcut nici acum pasul cel mare în față.
Apoi, este lista jucătoarelor care au emis pretenții mai recent. Dezamăgirea – la fel de mare
Karolina Pliskova (25 ani) a dezamăgit și ea, într-o anumită măsură. Mai puțin decât Wozniacki, Radwanska sau Halep. Semifinala de la Roland Garros, dar și jocul prestat pe zgură, suprafața pe care serviciul ei este cel mai puțin letal, au propulsat-o spre numărul unu mondial. Cehoaica a făcut suficient pentru a urca în fotoliul de lider, insuficient pentru a o face în manieră impresionantă. „Este bine că a scăpat de numărul unu mondial, pentru că nu a fost pregătită pentru asta. A apăsat-o și asta s-a văzut. Acum se poate concentra mai ușor pe munca de la antrenamente” – a spus Wilander la final de US Open. Evidențele de pe teren l-au dus la această concluzie – la Wimbledon, Pliskova a cedat în turul doi în fața Rybarikovei – indiscutabil o specialistă a suprafeței, dar intrată pe tablou în ultima parte a listei principale (87 WTA). La New York, a făcut sferturi: i-a venit de hac Vandeweghe.
O altă pretendentă logică la afirmare, din generația tânără – Elina Svitolina (22 ani) a strălucit la turneele Premier 5 – luând primele trei titluri la acest nivel și având și șefia Race to Singapore. Nu a trecut însă dincolo de sferturi la Grand Slam-urile din fereastra de oportunitate deschisă de absența Serenei: sfert la Paris (scoasă de Simona Halep – care tranșa astfel unul dintre duelurile cu adversarele directe de pe lista ‘logică’), optimi la Wimbledon (scoasă de Ostapenko – și ea, ca și Halep, sau Wozniacki), apoi altă optime la New York (scoasă de Keys).
Fereastra s-a închis. Șansele ratate rămân la catastif. Nu este verdict final, ci doar un capitol pus sub lacăt. Al șanselor ratate, care se adună și, la un moment dat, devin bagaj de plumb legat la gleznă.
WTA-ul rămâne cu surprizele majore în absența Serenei
Cu victoria iureșului Ostapenko, în ziua în care a împlinit 20 de ani la French Open. Letona care a câștigat Roland Garros-ul cu 300 minus una lovituri câștigătoare. Jelena a învins în ultimele trei turnee de Mare Șlem trei dintre jucătoarele care ar fi trebuit să se ridice în absența Serenei: Wozniacki, Halep, Svitolina.
Și cu victoria unei americance care a început să urască tenisul, atunci când soarta i l-a luat de lângă ea pe tatăl vitreg, cel care o îndrumase către terenul cu linii albe, fileu și un ghem galben neastâmpărat, care se rotește în aer până sare tot puful de pe el. Sloane Stephens (24 ani) a trecut peste șocul reprezentat de presiune și așteptări în tenis. L-a acuzat net, la 19 ani, după ce o învingea pe Serena Williams la Australian Open și își trecea în cont o primă seifinală de Mare Șlem a carierei. Dar, la final de turneu, în culmea fericirii, a trimis o săgeată și un avertisment către toți americanii: ‘zece ani de acum încolo, după ce au fost patru americance în semifinale, nu vreau să mai aud nimic despre tenisul american. Și nici despre generația mea‘. Se referea, desigur, la criticile și sprâncenele ridicate acuzator, care arătau cu degetul ‘vidul’ și hăul care se casă în urma surorilor Williams.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o fereastră de afirmare pentru o mână de jucătoare care au cochetat cu succesul și primele poziții WTA s-a transformat într-o sursă de presiune pentru fetele puse pe lista scurtă. La Australian Open, vor reveni în umbra Serenei. Deja, americanca este criticată de anumite voci pentru că ‘s-ar grăbi să revină’. Indiferent de nivelul ei de joc, Serena va fi ‘omul de urmărit‘ la Melbourne, dacă într-adevăt va fi pe tablou pentru a da start cursei de apărare a trofeului.
Ce s-a întâmplat la precedenta absență a Serenei din circuit?
În 2010, Serena Williams câștigase Australian Open-ul și Wimbledon-ul. Apoi, din cauza unui cheag de sânge care a ajuns la plămâni, a avut nevoie de tratament și pauză din circuit. A ratat, consecutiv, trei turnee de Mare Șlem – US Open 2010, Australian Open și Roland Garros 2011. Situația – relativ diferită. Deși americanca era forța dominantă în circuit, net, a fost vorba despre o pauză luată pe perioadă nedeterminată. Dacă în 2017 Serena Williams a anunțat cu aproximație cât lipsește, în urmă cu șapte ani acest lucru s-a aflat din mers. În lipsa americancei, Kim Clijsters a ieșit, din nou, apăsat, la rampă. Belgianca revenise pe circuit după ce devenise mamă – cu titlu la US Open 2009, iar în 2010 și-a apărat trofeul în fața unei jucătoare care și-a atins maximul și apoi a dispărut – Vera Zvonareva. 2011 a fost însă anul ascensiunii lui Na Li. La Melbourne, Clijsters s-a impus din nou, într-o finală în fața chinezoaicei, iar apoi Na Li a câștigat la French Open, chiar înainte de revenirea Serenei pe tur.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER