Sara Errani, un model pentru Simona Halep: „Încerc să gândesc puțin mai mult din punct de vedere tactic”. Ce se întâmplă după disputarea unei finale de turneu de Mare Șlem

Sara Errani este o jucătoare atipică în tenisul mondial de elită: serviciu inedit spre foarte ciudat, micuță – spre deosebire de standardul impus parcă în spațiul ex-sovietic și nu numai. Ea este o jucătoare inimoasă în schimb, ca mai toate reprezentantele din „Cizmă”, cu un apetit declarat pentru suprafața roșie, cea care i-a adus, în 2012, singura finală de turneu major, la simplu. Sara era atipică și pentru că reușea în paralel să fie jucătoare de Top 20 la simplu și lider mondial la dublu, alături de o parteneră croită parcă după chipul și asemănarea sa – Roberta Vinci. Errani este în tranziție în acest moment, ea, a 20-a tenismenă la simplu și a 30-a la dublu.

Cum „che sera, sera”, Sara Errani a ales ]n 2015 să rămână doar o jucătoare de simplu. I-a spus „la revedere” conaționalei sale, alături de care a apărat și culorile italiei în Fed Cup, și a decis să dea chiar totul, doar la simplu. Pentru Sara, finala din 2012 de la Roland Garros a fost singura astfel de performanță, alte două semifinale de Grand Slam intercălecându-se printre eliminări în prima săptămână și în sferturi.

Italianca, deținătoare a unui set complet de trofee de Grand Slam la dublu și cvintuplă învingătoare în cele mai importante turnee din sportul alb, este despărțită de cinci ani de Simona Halep și patru centimetri – în favoarea jucătoarei tricolore. Principala favorită de la BRD Bucharest Open a vorbit pentru ProSport despre provocări, așteptări și cunoașterea de sine în circuitul WTA.

Sara, ai rupt șabloanele și ai demonstrat că nu trebuie să fii înaltă ca să reușești în tenis. În România, când Simona Halep a început să aibă rezultate, s-a spus – Justine Henin a reușit, Sara Errani reușește, poate reuși și ea. Ai acel sentiment că pentru fetele care sunt mai micuțe, ești un model și sunt multe cele care vin și spun – acum cred că am o șansă pentru că te-am văzut pe tine?
Este frumos să poți să inspiri tânăra generație. Este unul dintre rolurile noastre. Este frumos.

Cum rezolvi problema unui meci atunci când ai în față o „big hitter”?
Știu că trebuie să lupt mult, o iau punct cu punct, încerc să gândesc puțin mai mult din punct de vedere tactic, caut soluții pentru fiecare joc cu antrenorul meu. Încerc să variez mult, să nu joc aceeași lovitură.

Ai jucat de trei ori împotriva Simonei Halep. Cum percepi jocul ei, poți face o comparație cu al tău?
Este o jucătoare incredibilă. Anul trecut a avut o ascensiune fantastică, dar mai ales o creștere în joc impresionantă.

„În acest moment, mă simt minunat așa”

Sunt tenismeni de top care intră la dublu pentru a-și îmbunătăți jocul la simplu. Cum a fost pentru tine, care ai jucat simplu și dublu la nivel de top 10, în paralel?
Fizic, a fost foarte greu, am jucat foarte multe turnee în perioada aceea, multe meciuri adunate, de simplu și dublu. Am și câștigat mult. Acum, am decis că este timpul pentru mine să pun accent pe simplu.

În 2014, doar Roberta Vinci venea la București. În 2015, cuplul nu s-a mai reunit la dublu nici măcar pentru Wimbledon sau Roland Garros

Ai renunțat să mai joci dublu anul acesta. Cum te simți la turnee, când ai câte o singură probă?
Fizic te recuperezi mult mai repede, efectiv ai timp pentru recuperare. Dintr-o dată parcă am mai mult timp să mă antrenez. În acest moment, mă simt minunat așa.

După finala jucată la Roland Garros, s-au schimbat în vreun fel așteptările la startul fiecărui turneu?
Mereu au fost aceleași. Am încercat să dau tot ce am mai bun, am încercat să lupt, să fac tot ce pot. Atât.

„Doar dacă nu mai reușești să faci asta, dacă te duci pe teren și nu mai lupți, atunci, da, ai o problemă”

După o finală de Grand Slam jucată, intri puțin în panică la următoarele turnee în care pierzi în primele tururi?
Nu, în niciun caz. Știi din start că sunt mulțe jucătoare bune și este foarte dificil să câștigi meciuri. Nu este simplu și asta nu trebuie să fie o problemă. Dai tot ce ai, ca și înainte de a face finala – atunci poți fi mulțumită cu tine. Doar dacă nu mai reușești să faci asta, dacă te duci pe teren și nu mai lupți, nu mai dai totul și nu încerci la fel, atunci, da, ai o problemă. Dar pentru mine, atâta timp cât știu că lupt pe teren și las totul, nu este o problemă dacă voi câștiga sau voi pierde.

Au fost mulți jucători italieni care au venit la București, pentru turneul ATP sau anul trecut, la această competiție WTA. Ți-a sugerat cineva ceva anume de făcut sau de încercat în România?
Nu, nu am vorbit despre asta.

Mersi și succes!
Mersi.