„Pistol Pete”, probabil ultimul jucător veritabil de serviciu-voleu din tenisul masculin modern, a rescris cărțile de istorie ale sportului alb, stabilind reperul de 14 titluri de Mare Șlem la simplu, apoi borna de 286 de săptămâni petrecute pe prima poziție a clasamentului ATP – ambele recorduri fiind considerate la începutul anilor 2000 intangibile, dar ulterior egalate și depășite de Federer, cel care prelua simbolic sceptrul de număr unu al tenisului la 19 ani, chiar pe iarba londoneză, atunci când întrerupea în optimi seria de 31 de victorii consecutive la All England Club a campionului cu șapte titluri în ultimii opt ani (Sampras a cedat în cinci setui, 6-7(7), 7-5, 4-6, 7-6(2), 5-7, apoi nu a reușit să își recâștige niciodată coroana de la Wimbledon, iar la numărul total de titluri de Mare Șlem nu a mai adăugat decât unul singur – US Open 2002).
ProSport publică scrisoarea jucătorului american antrenat în perioada marilor succese de Paul Annacone, protagonistul unei frumoase rivalități pe teren cu Andre Agassi, dar pline de scântei înafara lui.
Dragă Pete, tu – puștiul de 16 ani,
Ești pe punctul de a deveni jucător profesionist și ești destul de entuziast. În adâncul inimii tale, știi că în cele din urmă vei reuși. Dar crede-mă, asta se va întâmpla mult mai repede decât crezi. Vei avea și tu suișuri și coborâșuri timpurii, dar în doar câțiva ani, îți vei croi drum în Top 5 în clasamentul mondial și vei câștiga US Open-ul, învingând jucători precum Ivan Lendl, John McEnroe și Andre Agassi pe parcurs. La 19 ani, vei fi cel mai tânăr jucător care a câștigat vreodată US Open.
Și atunci, totul se va schimba.
Vei fi o tânără speranță a americanilor, cu zero expunere până într-o zi; apoi, atunci când te vei trezi dimineață, după câștigarea Open-ului, vei trece din talk-show în talk-show. Toți ochii vor fi pe tine și toată atenția aceasta – îți va lua ceva timp să te obișnuiești. Ce urmează nu se va înțelege deloc bine cu personalitatea ta rezervată.
Șă fii jucător profesionist înseamnă mai mult decât să joci doar de tenis. Cu cât ai mai mult succes, cu atât oameni vor dori mai mut din tine. Nu va fi întotdeauna ceva vei dori să faci și nu va fi intotdeauna distractiv. Presiunea va fi la fel de obositoare ca orice vizită pe terenul de tenis. Dar, ca și campion al tenisului, ai această responsabilitate. Joci tenis deoarece iubești jocul, nu pentru că iubești lumina reflectoarelor, așa că pregătește-te. Gândește-te chiar la niște sesiuni de pregătire pentru întâlnirile cu presa. Va fi un drum lung, parcurs împreună. Din fericire, vei părăsi lumea tenisului înainte ca aceste „lucruri” numite Twitter și Facebook să pătrundă în peisaj. Fii recunoscător pentru asta. Într-o zi vei înțelege ce vreau să spun.
Oh, și pune ziarul jos. Nu citi ce spun oamenii despre tine. Nimic bun nu poate ieși din asta. Și dacă auzi sau citești ceva negativ despre tine, nu asuda să răspunzi. Lasă-ți racheta să vorbească.
Acum, hai să vorbim puțin despre jocul tău. Pe parcursul carierei tale, se va dezvolta un nou tip de racordaj care te ajută să imprimi puțin mai mult spin și mai multă viteză. Vei vedea un tip ca Gustavo Kuerten folosind asta pe zgură și având succes, dar chiar dacă antrenori și alți jucători îți vor va spune din nou și din nou să utilizezi noul racordaj – împreună cu o rachetă cu un cap mai mare, pentru a-ți oferi o marjă în plus de eroare, necesară pentru victoria pe zgură – vei rezista. Ești un pic nevrotic când vine vorba despre echipamentul tău de joc – la fel ca majoritatea jucătorilor de tenis – dar dacă vrei să câștigi Open-ul Francez și șă îți completezi setul de titluri de Grand Slam, trebuie să încerci ceva diferit. Fii deschis la noi tehnologii.
Semifinala din 1996, cedată în minimum de seturi în fața rusului Evgeny Kafelnikov, 6-7(4), 0-6, 2-6, a fost performanța maximă atinsă de Sampras pe zgura din capitala Franței. „Pistol Pete”, spre deosebire de marele său rival, Andre Agassi, nu a reușit Career Grand Slam-ul (câștigarea de-a lungul carierei, măcar o dată, a tuturor celor patru turnee de Mare Șlem – Australian Open, Roland Garros, Wimbledon și US Open). Sampras are 2 titluri la Melbourne, 7 la Londra și 5 la New York.
Pe deasupra, nu uita să ai grijă de arma ta numărul unu: corpul tău. Ai grijă ce mănânci. Vor fi momente când te trezești în mijlocul nopții, înainte de un meci, poftind la lucruri nebunești, cum ar fi hamburgeri și pizza. Asta pentru că în corpul tău lipsește ceva. Dacă ignori aceste pofte și nu îți dai seama ce îi trebuie corpului tău (și cu siguranță nu este vorba despre burgeri sau pizza!), vei ajunge pe teren în ziua următoare și nu vei avea vlagă.
Acest lucru nu va fi niciodată mai evident decât la US Open-ul din 1996. Îl vei înfrunta pe Alex Corretja în sferturile de finală, iar în setul al patrulea vei rămâne fără gaz, pentru că nu ai mâncat corect înainte de meci. Vei simți nevoia unui impuls și vei întinde mâna după o cutie de Coca-Cola. Ă‚sta nu este răspunsul! Tot ce o să obții: o să vomiți pe teren, în timpul tiebreak-ului decisiv din setul cinci. Vei câștiga totuși meciul, dar crede-mă, nu va fi distractiv (deși oricine altcineva va iubi dramatismul).
Într-o zi, toată lumea va fi obsedată de nutriție. Fii înaintea acestui val.
De asemenea, ai grijă ce pastile iei. Dacă iei somnifere pentru a depăși diferențele de fus-orar, înainte să-ți dai seama, vei ajunge să le iei în fiecare noapte. Când te doare brațul și ți se dă un medicament pentru asta, aruncă sticla departe. Aceste pastile îți vor aduce un ulcer dureros, persistent. Fii atent cu ceea pui în corpul tău.
Vei juca împotriva eroilor tăi, cum ar fi Ivan Lendl și Jimmy Connors – cei cu care ai crescut. Vei ajunge chiar să joci și cu John McEnroe, la dublu, și curios, se va dovedi a fi o combinație perfectă. Tu – calmul, dreptaciul cu sânge rece, și McEnroe – stângaciul extrovertit, energic. Când el devine nebun, tu vei fi calmantul. Când tu ești într-o perioadă de acalmie, el te va mobiliza. Vă veți echilibra reciproc perfect. Veți câștiga Cupa Davis împreună și ăsta va fi unul dintre cele mai distractive momente ale carierei – să joci alături de probabil cel mai mare jucător de dublu din toate timpurile.
1992: Echipa de Cupa Davis a Statelor Unite formată din Ande Agassi, Jim Courier, John McEnroe și Pete Sampras câștiga Salatiera de Argint, pe teren propriu, la Fort Worth, 3-1 în fața Elveției. în acest an, Sampras și McEnroe au jucat la dublu în semifinala cu Suedia, apoi în finală, câștigând de fiecare dată în cinci seturi. Sunt singurele meciuri jucate împreună în competiția pe echipe din tenisul masculin.
Dar atunci când vei părăsi terenul pentru totdeauna, există un adversar al cărui nume va fi menționat împreună cu al tău pentru totdeauna. Andre Agassi.
Știu că nu o poți întrevedea acum, dar vei avea o rivalitate acerbă, specială cu Andre Agassi. Va fi cel mai bun jucător pe care îl vei înfrunta în timpul carierei, iar el va scoate ce este mai bun în tine. Vă veți ridica pentru a fi cei mai buni din lume, împreună, și întotdeauna atunci când veți juca unul împotriva celuilalt, va fi un meci la categorie grea. Întotdeauna va crea o agitație imensă.
Vei fi suficient de norocos pentru a juca împotriva lui în cinci finale de Grand Slam și veți câștiga patru dintre ele. Dar dacă vrei să le câștigi pe toate cele cinci, ascultă-mă.
În finala din 1995 a Australian Open-ului, veți fi la egalitate, după primele două seturi. Vei conduce 6-4 în tiebreak, vei servi pentru setul care te-ar duce la scorul de două seturi la unul, într-o poziție destul de bună. Nu servi în exterior. Dă la teu. Dacă dai în exterior, te va pasa cu forehand-ul și el va câștiga setul, apoi și meciul. Va fi singura finală de Grand Slam în care te bate. Această ajustare nu îți va garanta victoria, dar te va pune într-o poziție mult mai bună.
Vei câștiga prima și ultima finală de Grand Slam împotriva lui Andre și undeva între, vei înțelege cât de importantă este această rivalitate pentru tenisul american și cât de specială este și pentru voi ca indivizi. Această rivalitate va fi mai mare decât oricare dintre voi ar putea visa vreodată. Stilurile voastre de joc sunt atât de diferite, la fel ca și personalitățile voastre. Mențineți o relație profesională și purtați-vă întotdeauna respect reciproc – asta va face rivalitatea dintre voi una dintre cele mai bune rivalități pe care acest sport o va vedea vreodată.
20 de victorii în 34 de meciuri directe a reușit Pete Sampras în fața lui Andre Agassi. Primul meci s-a consumat în 1989, la Roma (victorie în două seturi pentru Agassi), prima finală de Grand Slam, un an mai târziu, la US Open (victorie 6-4, 6-3, 6-2 pentru Sampras), iar ultimul meci direct a fost finala turneului de la US Open din 2002 (adjudecată de Sampras în patru seturi).
Și nu este vorba doardespre Andre și rivalitatea pe care voi o veți avea. Vor fi mulți oameni care vor avea un impact enorm asupra jocului tău și a vieții tale – nici unul mai important decât viitorul tău antrenor, mentor și prieten, Tim Gullikson.
În aceeași ediție de Open Australian din ’95 în care vei pierde la Andre în finală (dacă nu urmezi sfatul meu), Tim se va prăbuși misterios și va fi obligat să rateze turneul. Văzându-l pe el în spital și pe fratele său în lacrimi – va fi mai mult decât poți duce de unul singur.
Vorbește despre asta. Știu, ești introvertit și rezervat. Dar asta este prea mare lovictură pentru tine, pentru a o lua de la capăt de unul singur. Dacă nu vorbești despre asta, se va aduna prea mult în interiorul tău și va exploda într-un vulcan de emoție în timpul sferturilor de finală, împotriva lui Jim Courier. Și te vei frânge și vei plânge, chiar acolo pe teren.
Tim va ceda în cele din urmă lupta cu cance rulcerebral care i-a provocat acea prăbușire și asta te va lovi pe tine chiar mai greu. Nu rămâne singur. Prețuiește-l în timp ce-l ai aproape și vorbește despre asta atunci când pleacă. O să-mi mulțumești mai târziu.
Oamenii din viața ta – oameni ca Tim – ei te vor modela. Prețuiește-i.
Prețuiește-l pe prietenul tău John Black. Când îți dă numărul de telefon al acelei fete drăguțe pe nume Bridgette, pe care o urmăriți pe ecranul cinematografului, mulțumește-i și sun-o. Știu, nu-ți stă în fire să te expui așa. E bizar. Dar, sun-o. Și mai târziu, când ea devine soția ta, prețuiește-o. În fiecare zi.
Prețuiește-ți surorile, Stella și Marion, și pe fratele tău, Gus. Ascultă-i. Ei au mereu un sfat bun. Și știu că te vor sprijini întotdeauna, indiferent de ceea ce se întâmplă.
Prețuiește-ți părinții. Ei îți dau coaching-ul de care ai nevoie. Ei te sprijină mereu. Ei îți permit să fii tu însuți. Și acum ești pe punctul de a deveni profesionist, prețuiește faptul că ți-au dat, pe cât de mult posibil, o copilărie normală. Ei nu au pus și nu vor pune niciodată prea multă presiune pe tine. Astea sunt lucruri pe care nu le poți vedea la 16 ani: sacrificiile pe care părinții tăi le fac.
Fii cu băgare de seamă la tot ce fac părinții tăi și ia notițe. Îți va prinde bine într-o zi, când vei avea și tu o pereche de băieți.
Ai 16 ani și viața ta este doar la început, dar nu te lăsa sugrumat și privește mereu în față. Este greu pentru că după fiecare turneu – chiar și atunci când vei câștiga – concentrarea se schimbă imediat la următoarea întrecere. Fă-ți timp pentru a prețui victoriile majore și a le împărtăși cu familia și cu prietenii. Profită de tinerețea ta și bucură-te de ea. Călătoria este adevărata recompensă.
Joacă tare, fă-o așa cum vrei tu și rămâi așa cum ești. Fă asta și nimic nu poate merge prost.
Cu sinceritate,
Pete
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER