Relația cu Ion Alexandru Țiriac nu a schimbat raporturile manageriale pe care Sorana Cîrstea le are, la cel mai înalt nivel în tenisul mondial, cu două personaje extrem de influente atât organizațional, cât și sportiv: Alex Corretja, ex-numărul 2 mondial, de două ori finalist la Roland Garros, ex-căpitan nejucător al Spaniei în Cupa Davis și Eric Molina, unul dintre cei mai mari arbitri de scaun din istoria tenisului și ex-director al Federației Internaționale de Tenis.
Cîrstea este manageriată de compania Big Match Player înființată de Alex Corretja împreună cu fratele său, Ivan și Eric Molina. Compania care îi dirijează destinul sportiv Soranei are sediul la Barcelona, mai precis în Sant Cugat del Valles, zonă unde actualul antrenor al lui Cîrstea, Adrian Cruciat s-a antrenat într-o academie a federației catalane de tenis după ce a renunțat să colaboreze cu Patrick Mouratoglou la școala înființată de francez cu Bob Brett la Montreuil, unul dintre cei mai mari tehnicieni din istoria tenisului.
Interesant că raporturile contractuale cu Big Match Player au făcut-o pe Sorana să-l cunoască pe fostul ei prieten, Santiago Giraldo, columbian manageriat și el ca tenisman de frații Corretja și Molina.
În agenția de impresariat tip “boutique” catalană, care a avut contracte și cu Feliciano Lopez (actualul director al turneului Madrid Open, vândut de Ion Țiriac americanilor de la IMG cu 390 de milioane de euro), Alvaro Lopez, Olga Danilovic, Corretja avizează selecția tenismanilor reprezentați dar Molina se ocupă de absolut toate clauzele înțelegerilor semnate și relaționarea cu tenismanii și echipele tehnice ale acestora.
Însoțit de Laura, care vorbește limba română, Molina este nelipsit din preajma Soranei care dialoghează fluent în spaniolă (catalană) așa cum o face și antrenorul ei, Adrian Cruciat.
Din 2014, anul în care a pus bazele Big Match Player cu frații Corretja și si-a dat demisia din postul influent de director operațional al Federației Internaționale de Tenis, Molina rezolvă contractele avute de Cîrstea pe filieră de sponsorizare, acțiuni, evenimente (sponsoring, talent identification, tennis academy, Tennis campus/clinics sports conferences) și la care este obligată Sorana să participe.
“De regulă, jucătorii vin la noi și cer să fie reprezentași dar noi căutam tenismani talentați”, spune Corretja care insistă că performanța este dată de standardul de maturitate despre care și Cîrstea amintește ca fiind crucial.
“Rezultatele sunt, ajungi în Top 30 mondial după o perioadă de regularitate care te stabilizează dar experiența și adaptabilitatea imediată te duc în fruntea clasamentului” punctează Corretja, spaniolul care l-a stopat pe Andrei Pavel să joace semifinale la Roland Garros, în 2002, unde a fost învins, apoi, de Albert Costa.
Din cauza ploii, meciul lui Pavel cu Corretja a fost întrerupt trei zile timp în care românul a plecat cu mașina de la Paris către Halle, Westphalia, ca să asiste la nașterea celui de-al doilea lui copil.
Întors frânt de oboseală, Pavel nu a mai apucat să joace decât două ghemuri înainte ca Alex Corretja să se califice în penultimul act de la French Open. Corretja a jucat de câteva ori la Open România, prima dată în 1994 când a pierdut cu Goran Ivanisevic în “sferturi”, spaniolul fiind la una dintre ediții obligat să abandoneze fără să intre pe teren din cauza alergiei la praf, anumite alimente, aspirină sau antiinflamatoare cu care a fost diagnosticat: chiar dacă i se schimba de câteva ori pe zi lenjeria și prosoapele din camera de hotel din București, Corretja nu a putut evolua la Open-ul patronat atunci de Ion Țiriac din cauza strănutului, mâncărimilor și secrețiilor nazale și faringiene, inflamațiilor dermatologice.
„Aici la Roland Garros mereu dimineața am ochii roșii, inflamați”, nu ascunde Corretja care amintește de pățaniile lui Victor Hănescu și el alergic la puful salcâmilor care străjuiesc terenurile anexe ale arenei pariziene și era obligat să folosească, cu aprobare WADA (salbutamol-clasa bronhodilatatoarelor), un anumit aerosol. Românii nu-l uită nici pe Eric Molina, agentul direct al lui Cîrstea care, în 1997, a arbitrat din scaun, dramatica întâlnire de Cupa Davis pe care România a pierdut-o cu Olanda în “Polivalenta” bucureșteană unde Adrian Voinea a avut 3 mingi de meci cu Jan Siemerink la 2-1 pentru “tricolori”.
Molina a avut o carieră fabuloasă ca arbitru de scaun înainte să fie director în Federația Internațională de Tenis: 4 finale de “Grand Slam” arbitrate, tot atâtea în Cupa Davis, 2 în Cupa Federației și la Jocurile Olimpice:
“Desigur, îți amintești întotdeauna prima finală de Grand Slam sau finala Cupei Davis. Dar dacă ar trebui să aleg una pentru autenticitatea jocului probabil ar fi finala Federer-Safin de la Australian Open 2005, care a fost fenomenală. Eram conștient că asist la ceva cu adevărat fabulos. Din motive emoționale, îmi voi aminti întotdeauna ultimul meci al lui Agassi la US Open, când s-a retras. Crescând, a fost unul dintre idolii mei, așa că am avut norocul să împărtășesc terenul cu el ca arbitru de multe ori în meciuri mari și știam că acea partidă era ceva special. După ce a pierdut a ținut un discurs foarte emoționant și toți cei din teren aveam lacrimi în ochi, mai ales eu !” își amintește agentul Soranei Cîrstea cele mai răscolitoare clipe trăite în tenisul mare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER