Sfertul surorilor. O altfel de avancronică a unui meci care se rejoacă, la șapte ani distanță, tot pe Arthur Ashe, tot în sferturi. Serena și V: articolul care a creat o legătură specială a mezinei cu Patrick McEnroe

• Ziua a noua a US Openului programează, în primul meci al sesiunii de seară (02:00 – ora României, în noaptea de marți spre miercuri), sfertul de finală Serena Williams (principala favorită a tabloului) – Venus Williams (favorită 23).
• Cele două jucătoare care, cu rivalitatea lor ocupă locul secund într-un top all-time al celor mai multe dueluri directe în turneele de Mare Șlem (14 – față de 22 de întâlniri Evert – Navratilova), încep al cincilea meci de la Flushing Meadows de la un scor perfect egal, 2-2. Cele două fac un arc peste timp și reînnoadă o serie a luptelor directe întreruptă în 2008, exact în faza sferturilor de finală. Atunci, ambele erau în top 10, Serena în față, Venus – câteva locuri mai în spate, ambele începeau turneul cu câte șapte trofee majore la simplu, iar mezina avea să și-l adauge pe al optulea în palmares, la capătul celor două săptămâni de întreceri.
• Serena spune despre Venus că este modelul ei, sursa ei de inspirație, mai mult acum, după ce sora sa a învins o boală genetică, care o lasă de multe ori fără putere. Venus a fost însă mereu sursa de inspirație  a Serenei și uneori, de durere. Iată câteva repere care lămuresc încărcătura emoțională a unui meci care se joacă cu mintea, cu racheta, dar mai ales cu inima.

„Relaxează-te. Nu zdrobi fiecare minge. Rămâi puternică.  Tu ești sora cea mică, așa că presiunea e pe V. Aruncă sus la serviciu.  Nu lăsa mingea să cadă. Destinul tău a început, Serena. Amintește-ți de cei dragi. Sunt mândră de tine. Ține-o tot așa. Ești capabilă de orice„, scria Serena Williams în caietul său început la startul sezonului 2008, cu o noapte înainte de duelul cu sora sa, Venus, din sferturi. Roata s-a întors până în 2015, și cu siguranță, presiunea este acum pe Serena, așa cum a fost și va fi în fiecare meci de la această ediție a US Openului. Roata s-a întors însă de multe ori în povestea „Serena – Venus, cele mai bune prietene”. Și parcă mereu, Serena a luat caimacul la final, după un start puternic pentru Venus.

„Stadionul Arthur Ashe, US Open. Joc împotriva lui Venus. Reflectoarele sunt ațintite pe noi și arenele sunt pline. Deși mi-e ciudă că suntem numai în sferturile de finală, consider că fiecare întâlnire dintre noi este o adevărată bătălie. Gândindu-mă la meciul pe care urma să îl joc, încercam să-mi reamintesc cât de bună este Venus. Și cât de puternică trebuie să fiu eu  ca să-i fac față. Câtă grijă trebuie să am în apărare. Toată săptămâna, de când am văzut pentru prima dată rezultatele tragerii la sorți, am tot vizualizat sfertul acesta de finală cu V. Este cea mai bună jucătoare din circuit  și are un serviciu colosal. Când este pe val, nimeni nu se poate atinge de ea. Mă rog, cu excepția mea” – așa descrie Serena Williams duelul de pe 3 septembrie 2008, de la US Open, în cartea biografică scrisă alături de Daniel Paisner, – „Pe linie”.

Povestea celor două surori a fost una plină de afecțiune din copilărie, a fost marcată de multe episoade spumoase, dar și unele dureroase, meciurile lor directe fiind de multe ori atacate de fani cu eticheta „blat”. Povestea lor este una cu o răsturnare evidentă a raportului de forțe. Sora mai mică, Serena, a alergat mereu pentru a avea tot ce are Venus Williams, pentru a fi la fel de bună ca ea. A venit tare pe turnantă, a egalat-o și a depășit-o. Conform propriilor relatări, Serena, cu un an trei luni și nouă zile mai mică decât Venus, era dominată fizic și ca forță de sora sa. A intrat mai târziu în turnee și a avut de recuperat mereu la capitolul performanțe, apoi în primele meciuri directe din circuit, Serena pierdea pe linie (de trei ori, înainte de a echilibra disputa). Ascensiunea ei însă nu s-a oprit când a ajuns-o din urmă pe Venus, ci a continuat, până acum, când Serena are o întâlnire cu istoria pe care nicio altă jucătoare, de la Steffi Graf încoace, nu a mai avut-o: Marele Șlem. Nici Federer nu a avut-o, doar frații Bryan au ajuns în 2013 la New York cu trei titluri de Grand Slam în buzunar. Dar ei, gemenii de aur ai tenisului masculin, au ratat, oprindu-se în semifinală.

Serena, exigentă cu ea însăși, mai ales când joacă la New York.

Mezina Williams intră pe teren în 20015, în fața lui Venus Williams cu un vis uriaș în față. La New York, Williams are două griji: să câștige și să impresioneze. În 2008, a câștigat duelul cu sora sa în două seturi, la tiebreak, însă începutul meciului a nemulțumit-o profund. „Abia am avansat câteva game-uri și meciul nu are nici personalitate, nici ritm, nici emoție. Nu facem decât să câștigăm puncte, când eu, când ea. Am început acest meci simțindu-mă plină de exaltare și de adrenalină, dar, zece minute mai târziu, atât eu, cât și V am ajuns să ne șoptim una alteia cântece de leagăm.  Dacă mă plictisesc, s-a terminat cu mine. Îmi dau seama că meciul pe care îl jucăm nu poate fi palpitant de urmărit„, descrie Serena în „Pe linie”.

Cartea a fost tradusă și publicată în limba română. Foto: publica.ro

„Mă gândesc deseori la acest lucru, la faptul că-mi doresc să joc tenis într-un mod captivant, un tenis de top. Vreau să le ofer suporterilor motive să aplaude. Nu mă înțelegeți greșit – vreau să câștig, este singurul lucru cu adevărat important, dar doresc să câștig într-un mod emoționant. Ador să joc cu tribunele arhipline. Îmi place la nebunie faptul că toți oamenii care vin la meci cheltuiesc timp și bani pentru a mă vedea jucând. Este o adevărată onoare, mai ales, aici în New York, unde admiratorii mi-au oferit mereu atâta susținere. Aici oamenii apreciază tenisul de calitate și simt că sunt responsabilă să fac pentru ei un efort și să le ofer un meci memorabil, care să-i ridice în picioare„, trage linie pentru moment Serena, alintată Meeka, în „Pe linie”, o carte savuroasă, cu multe istorisiri haioase.

Venus, nu mă face să zâmbesc!

Superstițiile jucătorilor de tenis sunt subiect de top în sportul alb. Serena Williams s-a văzut însă nevoită să aibă un aspect nou în vedere când joacă împotriva surorii sale. „Încerc să nu  o privesc pe V în ochi când trec pe lângă ea. Când joc, am o căutătură răutăcioasă, de gheață, așa că, dacă mi se întâlnesc privirile cu ale adversarei, aceasta lasă ochii în jos. Nu-i mare lucru, dar în cazul lui V mi-e teamă că voi zâmbi sau voi izbucni în râs, așa că mai bine nu mă uit, ca nu cumva să descarc tensiunea. Mai bine o las să se acumuleze și să fiarbă, folosind-o ulterior în avantajul meu„, scrie mezina în cartea sa.

„Am jucat una împotriva celeilalte de nenumărate ori, ne cunoaștem reciproc jocul extrem  de bine și deci nu exiată surprize între noi. Venus, spre deosebire de mine, are tendința de a gândi adevărate strategii înaintea unui meci, așa că știu că va încerca să mă pună în încurcătură. Va executa loviturile într-un mod cu totul diferit, din cu totul alte unghiuri, va veni sigur  cu ceva diferit, cu vreo nouă deghizare. Eu am tendința de a reacționa mai ușor decât V, așa că-mi propun doar să fiu gata pentru orice ar lansa spre mine”, mărturisește Serena, rememorând duelul din 2008. Atunci, Serena își spunea în timpul încălzirii că „ar trebui să-și reinventeze complet jocul dacă speră să câștige„. În 2015,  Venus se află cel mai probabil în aceeași situație. Totuși, jucătoarea care se impunea în ediții consecutive în 2000 și 2001 la US Open declara după victoria din optimi, cu Kontaveit: „nu trebuie să fac un meci perfect, doar să câștig ultimul punct„.

Serena, Venus și prima amintire despre tenis, prima amintire de pe terenul de tenis

„Lumea mă întreabă care e prima mea amintire despre tenis, dar mi-e teamă că nu am una. Am văzut cândva o fotografie cu mine în căruț și cu Venus care mă împingea pe un teren de tenis, dar nu-mi amintesc cu adevărat acel moment„. Poveștile celor din jur, completează spațiile goale, iar Venus, este adversara din copilărie, cea pe care a văzut-o jucând, astfel încât la trei ani, când tatăl a decis într-o zi să-i pună racheta în mână, pe terenul public din parcul Lynwood, California, pe care îl frecventau zilnic, Serena  a știut cam ce are de făcut.

„Tata avea un comportamentu tandru când dorea, mai ales când eram la început. Nu conta pentru el unde loveam mingea sau cum o loveam, ci faptul că o loveam și atât. Surorile mele se uitau la mine, mă aplaudau și urmăreau mingile pe care le ratam sau pe care le trimiteam în terenul alăturat. Trecuseră și ele prin asta la primele lor lovituri. Lui Venus i se întâmplase cu doar un an înainte. Fusesem deja pe lângă teren destul de mult timp ca să  știu ce trebuia să fac. Venise pur și simplu rândul meu. În sfârșit„, descrie Serena

Venus – cu tata, Serena – cu mama

Povestea tatălui care a văzut-o pe Virginia Ruzici câștigând la Roland Garros, a auzit suma de bani pe care aceasta urma să o primească și a decis că va crește campioane în tenis este celebră. Serena simțea însă la început că este racheta a doua, iar asta a motivat-o, a împins-o spre înainte. „Succesul în tenis a devenit o țintă reală pentru noi. Foarte repede. A devenit, evident, ținta tatălui meu. Și ceea ce nu-și dau seama mulți oameni este că  mama i-a fost alături la fiecare pas. Era și afacerea ei. Nu doar îl susținea pe tata în viziunea lui, ci vedea, dorea  și muncea  pentru  asta la fel de mult ca el. Avea propriile sale idei despre cum trebuia  să ne antrenăm. Când eram mică, petreceam timpul lovind mingea mai mult cu mama decât cu tata. Venus era de obicei pe terenul alăturat, cu tata. Și apoi, când venea rândul surorilor mai mari să lovească, eu și Venus începeam să le adunăm mingile„. Când Venus a intrat în turnee, Serena a devenit geloasă pe faptul că aceasta mergea mereu alături de tatăl său, iar ea nu. Și astfel, a apărut o motivație în plus, să îl aducă pe „daddy” la meciurile ei.

• Povestea surorilor de culoare de pe terenul de tenis a început în 1995, la un an după ce Venus, sora mai mare, își făcea debutul timid cu un unic turneu în circuitul profesionist și un meci câștigat. În 1995, Serena debuta și ea, în perioada unei iminente retrageri a francezului Yannich Noah, din 1996. Era în plină desfășurare era lui Steffi Graf, a Monicăi Seleș și Arantxei Sanchez. Trei ani mai târziu, în 1998, cele două surori se aflau de o parte și de alta a fileului pentru prima dată într-un meci oficial, nu la un antrenament. A fost un început de gală, pe iarba de la Wimbledon, în singurul meci disputat în turul doi al unui turneu din circuit (Serena și Venus s-au mai întâlnit în grupele Turneului Campioanelor, înainte de fazele finale). „Întotdeauna mi-am dorit tot ce a avut Venus”,  a spus Serena, într-unul dintre multele sale interviuri.

„În mod clar, Venus era fenomenul, copilul-minune, steaua în devenire. Mai departe însă, era dureros. Chiar și tata, care a fost întotdeauna cel mai mare  suporter al meu petrecea mai mult timp cu Venus, cu jocul ei, vorbind cu reporterii și antrenorii despre ea. Cu cât discuta mai mult cu oamenii despre noi, cu atât totul se canaliza mai mult pe Venus. Ea era principala atracție. Acum înțeleg asta. Înțeleg că Venus merita toată această atenție în plus în ceea ce privea tenisul. Înțeleg că nu poți crește decât un singur campion, dar asta doar până în ziua în care-ți dai seama  că ai crescut, de fapt, doi„, conchide jucătoarea cu 21 de titluri de Mare Șlem la simplu. Roata s-a întors, iar la New York, parcă întreaga lume nu vorbește decât despre Serena.

• „Noi, surorile, aveam fiecare o trăsătură  caracteristică. Venus era protectoarea mea. Nu sunt foarte sigură cum o vedeau celelalte surori, dar ea era garda mea de corp, nu pentru că o obligam, ci pentru că pur și simplu așa simțea. Îi plăcea să controleze orice situație care mi-ar fi putut cauza necazuri sau suferință. Cât despre mine, eu eram prințesa și jucăria tuturor” – Serena Williams

Ambiționată de un articol despre Venus

Serena a crescut cu senzația că Venus este cu un pas în față. „Venus era mai înaltă, mai drăguță, mai iute, mai sportivă. Și cu siguranță, era mai simpatică. Nu aveam cum s-o ajung. Voiam să fac totul precum  Venus„, scrie Serena în „Pe linie”. De aceea, mama o punea pe Serena să comande prima la restaurant, pentru că altfel ar fi cerut exact același lucru ca Venus.

Dar, „cu cât evoluam mai mult ca jucătoare, cu atât deveam mai mult sora mai mică, atârnată de ea ca o tinichea. Asta era percepția generală. Încă îmi aduc aminte de articolul despre Venus, apărut într-un ziar național, care insinua că nu voi fi niciodată mai mult de o notă de subsol în cariera ei. Scria despre cum, în tenis, fratele mai mic nu reușește niciodată prea multe și cum aceasta avea să fie și soarta mea. Iată de ce m-am simțit mereu solidară cu frații mai mici, cu oameni precum Eli Manning sau Patrick McEnroe.  Mi-am propus să nu uit niciodată articolul acela și, într-o zi, să-i dovedesc reporterului că s-a înșelat”. Și Serena a reușit ce și-a propus.

Primele victorii ale Serenei în fața lui Venus: trișa la tușe

„Nu trișam niciodată în ceea ce privește tușele. Asta nu se întâmpla însă și când jucam cu Venus, pentru că singurul mod în care puteam învinge era să trișez. Ea știa că trișam, iar eu știam că ea știa că trișam, dar trișam oricum. Dacă punctul era la limită, îmi revenea mie. Acum privesc în urmă și detest felul în care trișam împotriva surorii mele celei optimiste, altruiste și îngăduitoare. Serios, îmi este foarte rușine de comportamentul meu. Venus nu părea să se supere niciodată. Cu siguranță nu spunea nimic niciodată. Îmi accepta deciziile la minge și continua să joace, iar în felul acesta, cred eu, ne impulsionam reciproc„, descrie Serena perioada antrenamentelor de la 11-14 ani.

• Un „all-Williams” care nu s-a mai disputat, motivul pentru care Serena a boicotat turneul de la Indian Wells

În 2011, Serena Williams și Venus Williams s-au calificat împreună în semifinalele turneului de la Indian Wells. Venus, a treia favorită, care se impusese în patru dintre cele cinci partide precedente împotriva mezinei Serena, s-a retras din turneu, chiar înaintea semifinalei, citând o accidentare. Publciul nu a acceptat însă situația, susținând-o ostentativ în finală pe adversara Serenei, Kim Clijsters, scandând jignitor la adresa surorilor Williams. Americanca, favorită șapte, a revenit după cedarea primului set și a ridicat trofeul deasupra capului, dar nu a digerat acest tratament, acasă. Astfel, Serena a refuzat să mai joace în turneul de la Indian Wells. „A fost cea mai dureroasă experiență pe terenul de tenis. M-am simțit umilită, gonită de acasă„, puncta Serena.

Cele două jucătoare nu mai împart același așternut, așa cum se întâmpla în camera din casa părintească  cu patru paturi pentru cinci fete, mezina Williams preferând de cele mai multe ori să fie alături de „V”, Venus nu mai este peste Serena ca performanțe, dar meciul rămâne special. Poate Venus să o încurce pe Serena? Poate mai mult decât pot celelalte 126 de jucătoare de pe tabloul de la US Open? Cât de ciudat ar fi ca Venus să fie cea care îi refuză Serenei Grand Slam-ul? Meciul va aduna oricum multe emoții pe Central.
 

• „Pentru mine nu contează  dacă adversara este învinsă de mine însămi sau dacă se învinge singură. Tot ce contează e să fie învinsă, chiar și dacă este vorba despre sora mea. O iubesc mult (este cea mai bună prietenă a mea!), dar îmi șterg acest lucru din minte atunci când jucăm. În timpul meciului, este ca oricare altă fată care stă dincolo de fileu și care încearcă să mă țină departe de ceea ce îmi doresc. Iar ea simte același lucru. Ne spunem că putem fi surori ceva mai târziu„, afirmă Serena Williams.