„Simona este mult mai puternică decât crede ea”. Cahill atrage atenția: anul de sacrificiu a devenit cel al marii performanțe. „Sunt și eu surprins că a reușit. Am vorbit că acesta ar putea fi un an în care construim. A plâns nopți nenumărate”

Darren Cahill a făcut o analiză interesantă și pune într-o nouă lumină reușita Simonei Halep, care a urcat pe prima poziție WTA în ciuda faptului că problemele fizice din debut de an îi determinase să ia în considerare o abordare alternativă. Practic, afirmă australianul pentru New York Times, 2017 ar fi fost un an dedicat dezvoltării, al construcției și al consolidării unei filosofii de joc, miza fiind ca mai apoi acest an de muncă să fie valorificat prin rezultate foarte bune în 2018.

„Sunt și eu surprins că a reușit să ajungă numărul unu după startul de an pe care l-a avut. A avut tendinită la genunchi în noiembrie și decembrie anul trecut – nu a putut scăpa de asta. A început anul târâind această accidentare sâcâitoare – am crezut că va fi ok, dar nu a fost. Practic, sezonul ei a început la Miami”, a atras atenția Cahill. de aceea, planul s-a modificat din mers – o realitate a tenisului profesionist în care sportivii au un sezon de peste zece luni și timp de odihnă și refacere stors parcă din pipetă.

„Înainte ca ea să înceapă întrecerea de la Miami, am avut o discuție lungă de tot. Am vorbit despre faptul că acesta ar puea fi un an în care construim, în care o lu[m de la zero, în care ne vom axa mai mult pe îmbunătățirea abilităților ei de atletă, pe dezvoltarea jocului și vom privi mai puțin spre clasament și cursa pentru Singapore„, a spus Cahill, care a reluat practic pas cu pas 2017-le Simonei Halep.

„A plâns nopți nenumărate, luni la rând după aceea„

„Incidentul de la Miami a fost un nou punct după care a trebuit să pornim de la zero. S-au întâmplat atât de multe în primele patru luni, încât este doar meritul ei că acum este la Singapore și are numărul unu mondial. Da, a câștigat un singur turneu, dar a fost unul important – la Madrid, iar ea și-a oferit multe alte șanse. Și-a luxat glezna în finala de la Roma, când avea 5-2 și dublu break cu Svitolina. Apoi s-a dus până în finală la Roland Garros. Jelena Ostapenko i-a frânt inima la Paris. A plâns nopți nenumărate, luni la rând după aceea, pentru că nu se împăca cu gândul că a fost atât de aproape și jucase atât de bine și totuși, cumva, scăpase totul printre degete”, duce mai departe firul poveștii Darren Cahill, care se înclină în fața jucătoarei sale

„Îi dau credit total, pentru că, după toate loviturile pe care le-a încasat în plin stomac, a reușit să tot iasă la suprafață, să își ofere șanse, să adune victorii și asta arată cât de multă forță există în interiorul ei. Este mult mai puternică decât crede ea„, este concluzia antrenorului în vârstă de 52 de ani.