SPECIAL | „Bun venit” în lumea invizibililor de la Roland Garros! „Gândurile noastre nu trebuie să se audă!”. Cum e să îi traduci la foc continuu pe așii tenisului mondial. Corespondență din Paris
„Noi trebuie să fim invizibili. Noi nu existăm. Gândurile noastre nu trebuie să se audă. Eu sunt doar un mijloc. Suntem doar cei care îi ajutăm pe jucători să se înțeleagă cu lumea și viceversa„. Lesley este translator oficial la Roland Garros. Însoțește grupul restrâns al jurnaliștilor la un tur al complexului, în care sunt prezentate planurile de modernizare ale French Open-ului. Are grijă să se poziționeze mereu cu fața către cel care vorbește – în acest caz directorul operațiunii Modernizare – pentru a putea citi și pe buze. Îl fixează cu privirea pe Gilles Jourdan în timp ce traduce din franceză în engleză, pentru jurnaliștii care fie nu vorbesc limba lui Voltaire, fie sunt mai obișnuiți cu engleza.
De regulă însă, traduce în timpul conferințelor de presă. Traduce în timp real, din engleză în franceză – o opțiune la care poți apela, luând una dintre perechile de căști puse la dispoziție.
La pupitrul conferințelor de presă se succed jucători din toate colțurile lumii. Vorbitori de limbi romanice, anglo-saxone, asiatice. dar, pregătiți-vă pentru o surpriză. „Nu jucătorii sunt cei care ne dau cele mai mari bătăi de cap. Ci jurnaliștii. Din cauza faptului că sunt jurnaliști care au dezvoltat deja o anumită relație cu jucătorii, e ca și cum s-ar cunoaște de când lumea. Așa că ajung să pună întrebări fără context, fără toate datele – pentru cineva din afară. Așa că noi trebuie să ghicim ce este în mintea lor. E ca și cum ar trebui să știi toate detaliile vieții fiecărui jucător în parte pentru a fi sigur că ai înțeles și poți transmite la rândul rău întreg mesajul subînțeles al întrebării„, spune Lesley, aflată la primul Roland Garros, dar cu patru ani de experiență în spate în turnee de tenis.
La fel cum pe teren există jucători spectaculoși, și în sala de conferințe sunt jucători care fac show și le ajung la inimă nu doar jurnaliștilor, ci și oamenilor care mediază dialogul. Este suficient să îl fi văzut pe Rafael Nadal, salutând cele două persoane responsabile cu transcrierea conferințelor sale de presă, în secundele de pauză, cât jurnaliștii de limbă engleză au părăsit sala pentru a lăsa camera doar colegilor spanioli. Sau cum Șarapova se activează brusc în momentul în care încep întrebările, cam la fel cum o face și pe teren. „Mie îmi place Novak (n.r. – Djokovic), pentru că vorbește cu patos, din toată inima. Este modest. Personalitatea diferă de la jucător la jucător, unii sunt mai greu de tradus. Unii translatori îl plac pe Zverev, unii pe Milos. Toți îl placem pe Nadal„, spune Lesley, aflată mai des în spatele microfonului pentru conferințele de presă de la masculin.