SPECIAL | Românul care le calcă pe urme lui Borg, McEnroe și Federer. Schimbarea din urmă cu două luni, gătitul, posterul din cameră și finala pe ploaie. El e Nicholas Ionel. Și portocalele cele mai dulci au venit la patru zile după Moș Nicolae

„Nu îmi venea să cred când am câștigat. Pe moment. Dar după ceva timp, am început să mă bucur de realizarea aceasta„. La mai puțin de 24 de ore după ce David Nicholas Ionel și-a trecut numele pe lista câștigătorilor de la Orange Bowl U16 – considerat Campionatul Mondial al juniorilor, ProSport a stat de vorbă cu bucureșteanul legitimat de Dinamo, care a câștigat o finală sută la sută românească, cu Nini Dica. Are 15 ani și 59 de zile, iar în CV-ul lui s-au adăugat, în ultimele două săptămâni, o finală (la Eddie Herr) și un titlu (la Orange Bowl) – în două dintre cele trei mari turnee de juniori din tenisul mondial.

• Nicholas Ionel este al treilea român care se impune la turneul care oferă ca premiu, la propriu, un bol plin de portocale – după Florin Mergea (2001 – U16) și Petru Luncanu (2006 – U18). Lui, Moș Nicolae i-a adus cele mai dulci portocale cu patru zile mai târziu.

„Jucasem foarte bine săptămâna precedentă, făcusem finală la Eddie Herr, dar nu îmi închipuiam că voi câștiga acest turneu„, recunoaște jucătorul care a are deja în palmares o medalie pentru România, la FOTE (n.r. – Festivalul Olimpic al Tineretului European), obținută la Gyor, cu doar câteva luni în urmă.

David Nicholas Ionel, alături de delegația României în concursul de tenis la FOTE 2017, cu Ilinca Dălina Amariei, Ana Paraschiva Manea și Radu Mihai Papoe. Foto: Facebook@Davidnicholasionel

Este cumpătat, cântărind parcă fiecare cuvânt.

Dacă vă imaginați că e musai ca un puști de 15 ani care tocmai și-a trecut numele pe o listă pe care se mai află, printre suficiente altele care nu au răzbit în tenis, și un Bjorn Borg, și un Ivan Lendl, și un John McEnroe, și un Jim Courier, și un Roger Federer, și un Andy Roddick – să fi sărit până sus la cer după ultimul punct, sau să se fi aruncat pe teren ca Nadal la Roland Garros, sau să fi țopăit ca Serena Williams într-o veritabilă descătușare exuberantă… ei bine, vă înșelați. „Am strigat ‘haide!’ și m-am dus la antrenorul meu după aceea„, spune, simplu, Nicholas.

Finala jucată pe ploaie și restart la 0-6

„Turneul a decurs foarte bine, de la primul tur. Cel mai greu meci până în finală a fost cel din optimi, cu un american – Alex Lee (n.r. – va împlini 16 ani pe 12 ianuarie) – am câștigat 6-2 în decisiv„, povestește David Nicholas Ionel, care a învins doi români în ultimele două meciuri – pe Cezar Crețu și pe Nini Dica. Nu se sfiește să spună – „îi știu foarte bine, câteodată mă și antrenez cu ei. Probabil îi știu de la 10 ani. Am jucat de foarte multe ori cu ei„.

A fost grea finala, din punctul ăsta de vedere?
Față de celelalte meciuri, vă spun sincer – nu prea. Dar, condițile au fost grele. A plouat tot meciul.

Finala a fost, deci, pe ploaie, pe zgură verde – au fost alte condiții față de celelalte meciuri?
Da, un pic diferite.

Te-ai adaptat deci mai bine? Care a fost cheia meciului?
Cred că mingile grele, jucate foarte lung au fost decisive.

La ce scor ai avut emoții în finală? Și când ți-ai spus – „o să câștig”?
La 5-1 pentru mine în decisiv am știut că o să înving…

Asta după ce meciul începuse cu un 0-6… Ai închis ochii la un moment dat, ca Djokovic, și ai început să lovești? Sau care a fost declicul revenirii?
Mi-am dat seama că nu am ce pierde și am început să joc foarte relaxat. Îmi ieșeau toate loviturile.

Puștiul care rupe tradiția tenisului masculin românesc a reverului cu o mână, la fel ca și Bogdan Borza (stângaciul de 20 de ani care a impresionat la debutul în echipei de Cupa Davis, în 2017), s-a impus în finala Orange Bowl cu 0-6, 7-5, 6-2. Secretul succesului acestui super sezon – cu două finale consecutive în turnee de prestigiu și medalie la FOTE – constă în „antrenamentele tratate cu mai multă seriozitate„, spune Ionel. Se antrenează trei ore pe zi – tenis și o oră o dedică pregătirii fizice. În plus, din luna octombrie, se pregătește la Academia IMG, fondată de celebrul Nick Bollettieri.

La jumătatea lunii octombrie, David Nicholas Ionel a devenit campion național U18 pe echipe, alături de Vlad Dancu, Luca Vidan și Edris Fetisleam. Foto: Facebook@Dani Abrudan

„Funny” Monfils și Nadal

Amintirea primei lecții de tenis s-a pierdut ca în ceață. Doar un sentiment răzbate. Ionel știe că la primul antrenament de tenis era foarte fericit. „Aveam șase ani, iar cel mai bun prieten al meu făcea tenis – și de aceea m-am dus și eu„. El, cam de la zece ani, a știut că tenisul este „drumul său”. A rămas singur pe potecă, pentru că prietenul său s-a axat mai mult pe școală între timp.

Dintre jucătorii din circuit, care este favoritul tău și de ce?
Îmi place mult Monfils. Este diferit. „Funny” (n.r. – amuzant) și are un joc spectaculos.

Te uiți la meciuri din circuit, ca să încerci să „furi meserie”, ca să înveți de la cei mai buni?
Când am timp mai mult mă uit pe YouTube la fimulețe cu lovituri bune.

În camera ta găsim postere?
Am un poster cu Nadal, de când eram mic și îmi plăcea.

Dacă dai la o parte pentru un moment trofeele, medaliile – care fi o amintire dragă, un moment de care îți amintești cu drag?
Tot ce este legat de tenis îmi e drag. În plus, vacanțele la schi cu familia și Crăciunul – cred.

Primul titlu ITF a venit la Chișinău, în 2016. În 2017, Ionel și-a apărat trofeul. Foto: arhiva personală

Care ar fi pasiunea ta neobișnuită? Ce faci – să te relaxezi?
Îmi place să gătesc. Am talent! Și ascult muzică.

Preferi o carte sau un film într-o seară în care ai două ore libere sau pentru un drum spre turneu?
Film.

Ce alt sport ai mai încercat sau se mai practică la tine în familie?
Schiez, am făcut înot, baschet, ping-pong, fotbal. Iar tata joacă și el tenis – o face de plăcere, dar joacă foarte bine.

David Nicholas Ionel este o speranță pentru viitorul tenisului românesc masculin. Este sponsorizat, pachet complet, de Yonex international – atât pentru rachete, cât și pentru haine. Și parcă nu îți dai seama că este cu adevărat un băiat de 15 ani decât la ultima întrebare, când parcă toate cuvintele din lume nu pot cuprinde întregul său vis. Așa că răspunsul la „Care este visul tău? Ce îți dorești de la tenis?”, arată așa:

🔝🔝❤️tennis