Spectator la Roland Garros. Experiența unui împătimit al tenisului la primul turneu european de Mare Șlem al anului
Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.
- Parisul, capitala Franței, considerat și capitala modei sau a culturii, trece rapid de la fascinație la pericol. În schimb, turneul de tenis are două tendințe majore, să relaxeze oamenii și să producă bani
Înaintea MonÂdialului de fotbal, francezii au propriul lor turneu final la tenis. De fapt, au un Mondial de tenis în fiecare an, la sfârșitul lunii mai, pe care îl perfecționează de la un sezon la altul. În primul rând financiar l-au ridicat la un nivel extraordinar, din moment ce au mărit miza în 2014 cu 3 milioane de euro. Au avut și ei mândria lor, și-au dorit să organizeze cel mai scump turneu din lume și l-au făcut.
De la premii de aproximativ 20.000 de dolari, cât a obținut spre exemplu Virginia Ruzici pentru titlurile de simplu și de dublu din 1978, acum învingătorul va pleca de la Paris cu fabuloasa sumă de 1.650.000 de euro. Probabil, este cel mai mare premiu pe care îl poate obține un sportiv pe mapamond în decursul a două săptămâni, după șapte meciuri de tenis și vreo 15-20 de ore de joc efectiv.
Asiaticii, persoanele cele mai naive din Paris
Peste 25% din cei care vin la Roland Garros sunt din afara Franței, conform unor cifre puse la dispoziție de gazde. Ceea ce înseamnă că peste 100.000 de spectatori pe care îi vedem în cele două săptămâni la tenis sunt turiști. Anual în Paris ajung însă peste 25 de milioane de străini. Pe lângă tenis sau alte activități sportive, capitala Franței înseamnă în primul rând cultură, înseamnă modă, înseamnă un mod de viață trăit la o intensitate maximă. O zi în Paris este o aventură în sine, în mod sigur nu te plictisești. Dacă nu petreci ziua la tenis în această perioadă, în mod sigur ai ceva de vizitat.
Pentru că la suprafață este puțin cam dificil să călătorești din cauza traficului, cel mai simplu mod de a ajunge la destinație într-un timp relativ scurt este metroul. Obligatoriu însă trebuie să deschizi bine ochii, să nu te lași dus de val, chiar dacă ești în capitala modei. Pe cât de șarmantă pare metropola, atât de multe pericole sau situații întâlnite des în traficul bucureștean te urmăresc la tot pasul. Între „acordeoniști” este o întrecere destul de aprigă pentru a pune stăpânire pe o linie de metrou, iar pentru a fi siguri că au „teritoriul” salvat te întâmpină cu un repertoriu bogat încă de la primele ore ale dimineții.
Francezii par că s-au obișnuit cu această situație, însă în mod sigur nu sunt deloc împăcați cu faptul că tâlharii, cei mai mulți români, atacă fără nicio jenă ziua în amiaza mare. Scene desprinse parcă din „Ali Baba și cei 40 de hoți” întâlnești tocmai în buricul târgului. „Șuții” sunt împărțiți pe sectoare: unii filează, alții fură gențile cu totul și „pasează”, iar ștafeta este preluată la final de sprinteri. Victimele preferate sunt asiaticii, probabil mai naivi într-o lume pe care o cred perfectă. Nu este deloc de mirare de ce francezii se zbârlesc atunci când aud de România.
Cel mai ușor se ajunge cu metroul la Roland Garros
Pentru a ajunge la Roland Garros, care este situat în zona de sud-vest a Parisului, este recomandabil să călătorești tot cu metroul. Chiar dacă ar fi nevoie să schimbi și două trenuri, este cel mai comod mod, în plus scapi și de grija parcării. În apropiere, ghizii sunt peste tot, astfel că obții orice fel de informație, comunicarea se face lejer. Complexul te întâmpină cu foarte multă verdeață, clădirile nu sunt la fel de înghesuite ca în alte cartiere, aerul este mai respirabil într-o capitală aflată într-o continuă forfotă.
Toată înghesuiala este în interior, unde totul este viu, în mișcare. Aici găsim un oraș în miniatură la fel de aglomerat ca și Parisul, dar cu o populație cizelată, de o singură factură față de tot ce întâlnești în afara Roland Garros-ului. Asigurarea unor premii în valoare de 25 de milioane de euro nu a fost o problemă pentru gazde din moment ce Complexul de 8,5 hectare primește zilnic cel puțin 30.000 de spectatori. Toți sunt plătitori de bilete, ieftine, dar și consumă în interiorul Arenei situată chiar lângă stadionul Parc des Princes, pe care evoluează echipa de fotbal PSG.
Ziua de tenis costă de la 40-50 de euro
Pentru un spectator de rând, o zi de tenis la Roland Garros începe de la 40-50 de euro și ajunge la câteva sute. În primul rând, un bilet de intrare pe una dintre cele 8-10 porți costă 20 de euro, iar accesul este pe toate terenurile. Doar copiii sub 6 ani au intrarea liberă, în timp ce până la 15 ani se plătește un tichet de 10 euro. La vânzare sunt scoase și tichete de „după-amiază”, de la ora 15:00, care sunt de 15 euro, sau de „seară”, în valoare de 12 euro, dar care îți permit intrarea după ora 17:00. Organizatorii au pus la dispoziție și pachete VIP, iar în funcție de facilități, accesul și masa în restaurantul jucătorilor, intrarea în diverse incinte, prețurile pornesc de la 175 de euro și ajung până la 1.260 de euro în ziua finalei masculine.
Valoarea unui bilet este însă doar o parte din bugetul care se alocă, în general, la Roland Garros. Ideea de a petrece o zi la tenis, de la ora 11:00 (ora Parisului), când încep primele meciuri și până la lăsarea întunericului, în jur de 21:30, presupune și alte costuri, cum ar fi o masă luată la doar câțiva pași de terenurile unde joacă legendele vii ale tenisului mondial sau procurarea unor suveniruri. Un sandviș dublu hot-dog cu salată costă 10 euro, iar cele mai căutate articole sunt mingile de tenis, cele de dimensiunea aproximativă a uneia de fotbal, pentru care scoți din buzunar 32 de euro. Acestea sunt cumpărate în primul rând de „vânătorii de autografe”, de copii și adulți totodată, care aleargă neîncetat după jucători pe aleile dintre Philippe Chatrier și Suzanne Lenglen pentru a obține mult-râvnita semnătură. Iar dacă Djokovic, Nadal, Federer și alți jucători importanți din circuit și-au lăsat „amprenta” pe acea minge galbenă fosforescentă, atunci fanul poate să tragă concluzia că investiția într-o zi de tenis la Roland Garros a meritat.