SUPER INTERVIU Victor Hănescu anunță o revoluție în carieră:** „Mă schimb total!”

România  a pierdut la Brașov în turul 2 al Grupei Euro-africane meciul cu Olanda (0-5)

Victor, cum ai regăsit atmosfera de Cupa Davis, după aproape doi ani de absență?
E ceva deosebit, mai ales când scapi de rutina turneelor ATP, unde joci cu pecădere la simplu. Au fost niște emoții speciale revenind la echipă, jucând pentru România. M-am bucurat să fim din nou împreună; cu Andrei Pavel, cu băieții.

Dacă ar fi să poți rejuca de la zero cele două meciuri ale tale cu olandezii, ce ai schimba?
Ce să zic; au fost foarte strânse. Și Adrian a avut șanse bune. În cazul meu, dacă aș fi luat setul 2, lucrurile ar fi stat altfel. Am încercat o revenire, a fost bună, dar pe final am cedat puțin. E greu de zis…

Belarusul și icoanele

S-au adunat 12 ani de la debutul tău în Cupa Davis. Care este cea mai frumoasă amintire a ta și ce ce ai șterge din memorie?
Cu Belarus, aici la Brașov, în 2005. Cu luni înainte, îmi făceam planuri și parcă am simțit că voi juca meciul decisiv cu Volckov. După două zile, era 1-2 și am venit cam dezamăgiți la masa oficială. Am primit atunci un cadou de la federație – niște icoane. Le‑am pus în fața noastră, pe masă. A fost un semn! A intrat Andrei duminică. Eu eram încă la hotel și mă gândeam: „Aoleu! Dacă va câștiga Andrei, cade toată răspunderea pe mine! Aveam 24 de ani. Erau emoții mari, dar simțeam că pot câștiga. Și a fost superb, emoționant, ceva de vis: România în sferturi după foarte mulți ani! Ca amintire mai rea, știu că am plâns după meciul din ultima zi cu Ecuadorul, de la Quito, cu Nicolas Lapentti, vreo cinci ore, minge de meci… M-au furat, mi-au dat greșeală de picior! În final, am câștigat barajul datorită lui Răzvan Sabău. Dar, eu am fost distrus o perioadă!

Finala de la București, titlul de la Gstaad și sfertul de la Roland Garros. Care e ordinea corectă în acest top al performanțelor?
Aș pune întâi sfertul de finală de la Roland Garros, din 2005. Eram tânăr, într-o companie selectă, contra lui Federer pe arena centrală. Pe urmă, finala de la București. Ca și copil mi‑am dorit enorm să câștig acasă. Am fost aproape! Apoi, titlul din Elveția.

Apropo de Federer și longevitatea lui la nivel foarte înalt. Se gândește s-o țină tot așa până la Olimpiada de la Rio… Tu cât timp te mai vezi jucând?
În ultimii ani, am trecut prin niște schimbări, mai ales după ce am terminat colaborarea cu Firicel Tomai. În interiorul meu erau lucruri la care trebuia să lucrez pentru a fi mai bun și pe teren. Simt că încă n-am atins faza maximă! Și anul acesta sunt în Top 100, cu rezultate bune. Dar simt că încă nu joc maximul meu. Simt că pot mai mult! Și, într-un fel, e frustrant. Că mulți zic: „Domne”, are 32 de ani, ce‑ar mai putea face?! Am forță să merg mai departe și simt că anul ăsta e important. Va fi un moment când ceva se va schimba total în felul meu de-a fi. Aș vrea să mă simt mai liber! Uneori simt că nu pot să dau tot tenisul din mine, să mă exprim pe teren cum aș vrea.

De ce se întâmplă așa?
Cred că e legat de cum am crescut, de mentalitatea din România. Mă uit la alte nații, sunt mai dezinvolți, mai relaxați, știi… E vorba de mici diferențe. Parcă mereu la români se întâmplă chestia asta. Și-n alte sporturi, și-a alte domenii.

Nu suntem oare prea prăpăstioși?
Și alții mai pățesc, dar parcă e ceva în mentalitatea poporului. Mi-am dat seama târziu de anumite aspecte legate de mental și e greu să schimbi 30 de ani trăiți într-un sistem. După Ilie Năstase, sunt singurul care a reușit antrenându-se în România. Și Pavel, trăind în Germania, s-a dezvoltat altfel, într-un altfel de mediu.

Mega-proiectul lui „Hăne”: o Academie de tenis

Care este persoana care ți-a influențat cel mai mult cariera?
Eu zic că Tomai Firicel. Mi-a fost ca un tată! M-a preluat de la 15 ani, m-a format și ca individ, și ca jucător. A făcut totul pentru mine, pentru a-mi fi cât mai bine. Împreună, luând-o de la 0, am reușit ceva deosebit. Sunt un caz fericit!

Spre ce tinzi să te îndrepți când se va sfârși?
Îmi doresc să rămân în tenis, să ajut juniorii români. Ne putem dezvolta ca națiune! Am văzut cum sunt tratați, cum sunt ajutați sportivii în alte țări. În România, din păcate, toți oamenii mari din tenis nu prea au făcut lucrul acesta. Mi-aș dori să fiu primul! Vreau să deschid o Academie de tenis. Nu va fi în București! Poate chiar anul acesta să încep renovarea unei baze, să pun pe picioare un club care să se transforme. Vreau să încep un proiect prin care să aduc copiii din școli către tenis, să merg prin țară, într-o campanie care se numește „Orice campion are un început!”. Să merg în cluburi, să premiez și să susțin copiii talentați. Să creez o mișcare care să ajute tenisul, pentru că avem resurse!

Schimbarea de macaz de la vârfurile federației în ce măsură e benefică pentru tenisul românesc?
Și cei de dinainte au făcut lucruri bune, dar și greșeli, legate de Cupa Davis, de eliminarea oamenilor de valoare. Cum a fost exemplul lui Andrei Pavel. Nu poți face așa ceva! Indiferent cine va fi, important e să facă treabă. Nu mă interesează că e Dragomir, Cosac, contează deciziile pe care le iau, să nu fie bazate pe interese. Sunt convins că George va face lucruri bune. Vine din tenis și deja văd că se implică foarte mult. Dar, nu are o sarcină ușoară. Are nevoie de oameni cu pricepere, de fonduri. Și Pavel, și Trifu și Voinea ar fi trebuit susținuți aici. Așa, toată experiența lor se duce în alte părți. În România nu există nicio Academie super-profesionistă. Să ai toți specialiștii la îndemână pe pregătire fizică, pe nutriție. M-am lovit de așa ceva! Juniorii care sunt pe lângă echipa de Cupa Davis nu știu unde să se ducă!

„Vreau un băiat!”

Mulți din circuit, precum Federer sau, mai nou, Tommy Haas, au renăscut după ce și-au întemeiat o familie. Cum vezi legătura dintre planul personal și cel al tenisului?
Îmi doresc să am copii și sper să se întâmple anul ăsta! Vreau un băiat, pe care să-l îndrept tot către sport! Când ai o familie, probabil că tenisul nu mai e prioritar, te relaxezi într-un fel și vezi totul ca pe un bonus. Sper să fie și la mine la fel. Faptul că Haas, la 35 de ani, are rezultate, îmi dă încredere. La 30 de ani nu ești bătrân fizic. Dacă lucrezi, îți place, corpul te ajută.

VIITOR În septembrie ne aflăm adversarul
În urma rezultatului de la Brașov (0-5 cu Olanda), România nu va mai juca anul acesta niciun meci de Cupa Davis. Tricolorii rămân în Grupa 1 a zonei Euro-africane a Cupei Davis și vor da refresh tentativei de a prinde barajul Grupei Mondiale abia în februarie 2014. Adversarul va fi cunoscut după meciurile de baraj din luna septembrie.

ROMÂNIA – OLANDA 0-5
Ungur – Haase 4-6, 4-6, 6-3, 3-6
Hănescu – Sijsling 4-6, 6-7/5, 6-2, 7-6/5, 2-6
Copil / Hănescu – Haase / Rojer 4-6, 5-7, 4-6
Copil – De Bakker 6-7/4, 6-7/2
Ungur – Sijsling 6-1, 3-6, 4-6

Valentin Lupu (Brașov)
valentin.lupu@prosport.ro