Irina Begu vine la antrenamente cu tramvaiul sau taxiul, evoluează cu racheta lui Nadal, iar în copilărie câștiga câte un suc după o victorie contra băieților. La Roland Garros va fi pe tabloul principal.
Irina Begu (20 de ani) locuiește de când se știe în Cartierul Ghencea și mereu s-a întrebat când va răsări steaua ei norocoasă? Răspunsul l-a aflat după finala bifată în urmă cu opt zile la Marbella (victorie în semifinale la Kuznețova și eșec la Azarenka în ultimul act), parcurs ce a plasat-o în lumina reflectoarelor tenisului mondial (locul 97 WTA până aseară). Eticheta de nouă senzație a tenisului românesc a venit firesc.
Undeva în București, lângă Piața Muncii, țintim ședința de pregătire a Irinei Begu, înainte de plecarea ei spre Maroc, la Fes. Primele minute de antrenament de la Voinicelul, complex arhicunoscut de oamenii din zonă, le ratăm, dar prindem firul ghemului cu întârziere de câteva zeci de minute. Un bătrânel ne desenează cu arătătorul drumul corect, un puști întârziat la școală ne flutură parcă steagul sosirii, iar paznicul de la poarta bazei face o reverență scurtă, semn că avem cale liberă. Ca spre un titlu!
Fotbalul prevestește tenisul
Începutul de aprilie e răcoros, cu rafale de vânt șuierătoare și picături răzlețe de ploaie. Baza e înconjurată de blocuri înalte de 10 etaje, semn că noua civilizație sportivă s-a clădit pe una veche – Clubul copiilor din sectorul 3 -titulatura ante-decembristă. Dar am încurcat oare ceva? Sau n-am reținut la telefon corect denumirea? Pentru că tocmai ne întâmpină un teren. Un teren sintetic de fotbal! Încercăm să ne edificăm și deslușim cum noul și vechiul trec indiferent unul pe lângă celălalt. Continuăm să pășim stingher, accelerăm – depistând parcă sunetul unor mingi de tenis lovite cu putere – și decelerăm, când ni se întrezărește în penumbră parcă un balon și câteva terenuri de zgură.
40 de minute, ruta Ghencea – Muncii
Ca de obicei, Irina a venit în jurul orei 10:00, cu mijloacele de transport în comun, unde e doar o actriță necunoscută pentru publicul larg. Nu e încă Șarapova, ca oamenii să se năpustească și să-i sfâșie hainele de pe ea, dar e un talent românesc șlefuit prin Germania, la Nürnberg. „Fac cam 35-40 de minute cu tramvaiul sau cu taxiul din Ghencea până la Voinicelul, iar oamenii mă mai întreabă ce sport fac… unde merg… nimeni nu îmi zice: Te știu! Tu ești Irina Begu!”, ni se confesează ea.
„Trebuie să progreseze”
Fata care a furnizat o mare surpriză în Andaluzia e înaltă, zveltă și acoperă fundul terenului cu o grație uluitoare. Are viteză și ușurință în execuții și pare că se agață cu sufletul de mingile deja pierdute. Joacă la dublu? Nu! E doar o iluzie optică, pentru că antrenorul Marius Comănescu (45 de ani), cel care a luat-o sub aripa sa ocrotitoare din 2010, îi stă aproape. Îi corectează greșelile pe un ton părintesc, veghează asupra amănuntelor ce nouă ne par insignifiante sau semnalează finalul unei porții de antrenament, devenind în același timp o gazdă primitoare.
„Irina e bine din punct de vedere fizic, dar e loc și de mai bine. Trebuie să progreseze la deplasarea în teren și la capacitatea de rezistență. Nu sunt dezvoltați mușchii din partea superioară și trebuie să mai lucreze la umeri, piept, brațe. Toate trebuie întărite”, spune Comănescu, tehnicianul care se ocupă și de Adrian Cruciat. „De fapt, Irina e prima fată cu care lucrez. Anul trecut, era după câteva meciuri pierdute în primul tur și m-a sunat întrebându-mă: „Nu vreți să mă ajutați? Hai să vedem ce putem face, i-am răspuns”, sună dezvăluirea tehnicianului.
Mereu 4 rachete în termobag
Vine pauza, Irina ține în brațe coșul cu mingi ca pe unul cu fructe, semn că urmează câteva servicii. Puțin stânjenită de atenția care i se acordă de clickurile fotoreporterului ProSport, Begu trimite servicii teleghidate, mai avansează la fileu și mai îngroapă câteva stopuri în zgură. Are un chef monstruos de a juca tenis, de parcă toate rachetele i-ar fi fost date la racordat. „Întotdeauna am patru în termobeg, dar acum am doar una!”, ne explică ea. Babolatul puțin mai altfel ne stârnește curiozitatea și punem întrebări ca niște novici. Răspunsul? „Irina evoluează cu modelul Babolat utilizat și de Rafel Nadal. E o ediție limitată, în culorile caracteristice Roland Garrosului. Sub vopsea și sub emblema RG e una normală”, spune antrenorul, completat de Irina: „Are cam 300 de grame, am contract cu această firmă de la 14 ani!”. Iar racheta primită de Begu a fost parcă o premoniție pentru Grand Slam-ul parizian. Cu punctele acumulate la Marbella, bucureșteanca ce se ghidează în viață după mottoul „Niciodată să nu spui niciodată”, a prins ultimul tren spre tabloul principal de la Roland Garros.
A bătut și băieți, la tenis
Dar lăsăm informațiile pentru mai târziu, căci suntem captivați de finalul ședinței de pregătire. Cu pantaloni de trening și cu un hanorac Ralph Lauren, Begu pare înzestrată cu o forță uimitoare. Lovește preponderent mingea în urcare, iar impactul declanșează un sunet asurzitor. Toată greutatea corpului e pusă în lovitură spre direcția viitoare a mingii, ceea ce o transformă într-o „roboțică” de nestăvilit în ascensiunea ei. O ascensiune pe care o va desfășura în meciuri, căci unicul antrenament efectuat în baza preferată s-a încheiat. Cine i-a fost adversarul de pe timpul antrenamentului, v‑ați întrebat? Un băiat cam de vârsta ei! ” Când eram mică, mai puneam pariu cu băieții, dar ei se ambiționează când joacă împotriva fetelor. Când îi băteam, mai câștigam câte un suc”. Acum aude de regulă: „Game, set, match”.
Irina-Camelia Begu
-Data nașterii: 26 august 1990, București -Dreptace -Lovitura preferată: backhand-ul cu două mâini -Cel mai bun loc la simplu: 97 -Cel mai bun loc la dublu: 94 -Debut: în 2005 în circuitul ITF -Titluri ITF, la simplu: 7 (1 în 2011) -Titluri ITF, la dublu: 14 (1 în 2011) -Cea mai bună performanță până acum: finala WTA la Marbella -Bani câștigați: 152.766 de dolari (51.364 de dolari câștigați în 2011) -Antrenori: Marius Comănescu și Teodor Bolânu
„Procesul” de la Nurnberg
Schimbul de mingi cu Irina se consumă imediat după antrenament, la minibarul din cadrul Complexului Voinicelul.
-Se spune că tenisul le fură copilăria jucătorilor… -Nu pot să afirm asta, pentru că eu mi-am ales tenisul. Am făcut de fapt grădinița în Germania, la Nürnberg, unde până la 5 ani mă tot duceam iarna cu bunica mea la mătușa mea, fosta jucătoare de tenis Aurelia Wagner, cea care m-a sprinjinit enorm și din punct de vedere financiar. De la 16 la 19 ani am stat în Germania, e țara mea preferată. În Nürnberg nu aveam foarte mulți parteneri, pentru că erau mai mult băieți. Acolo am învățat și limba germană, știu că gramatica e mai dificilă, dar mie mi s-a părut ușor de deprins.
-Și probabil ți-a plăcut de Steffi Graf… -Nemțoaica mi-a plăcut mult când eram mică, dar Martina Hingis rămâne idolul meu. La un moment dat, revenise în circuit și tot visam să intru și eu în Top 100 pentru a spera la un meci cu ea… N-avea însă să mi se îndeplinească visul niciodată…
-La ce jucător de tenis te-ai putea uita non-stop? -La Roger Federer. L-am văzut de multe ori pe viu, dar n-am apucat să vorbesc cu el niciodată.
-Când știi că ai câștigat un meci? -Abia după ce dau mâna cu adversara. Mi s-a întâmplat să cred că sunt învingătoare, conduceam cu 6-1, 4-1 și am pierdut întâlnirea.
-Dar sunt adversare care nu salută la final? -Mi s-a întâmplat ca o adversară, la partidele de dublu, nici să nu dea mâna cu mine la final. Se poate interpreta atunci când returnezi spre corpul adversarului că vrei să-l iei la țintă. Și de aici se mai nasc aceste lucruri. În tenis e greu să-ți faci o prietenă foarte bună. Eu o am pe Elena Bogdan, apropiată și în viața de zi cu zi.
-Ai o lovitură spectaculoasă, pe care o valorifici în meciuri? -(intervine antrenorul Comănescu) Dacă tu cauți o lovitură spectaculoasă, n-o să găsești niciodată. Trebuie pus accentul pe jocul solid, și aceste lovituri apar de la sine. Trebuie doar să-ți vezi de joc.
-Ești dreptace, cu stânga ai jucat vreodată? -(zâmbește) Da, în glumă, din apropierea fileului sau de pe fundul terenului, dar nu în meciuri oficiale.
Aspiră la primele 50 de locuri WTA
-Ai avut vreodată momente când ai vrut să te lași? -Da! Nu întotdeauna ai rezultate și joci cum ți-ai dori. Uneori rezultatele nu apar, deși muncești mult. Când ești în primele 200 de jucătoare nu prea poți să te finanțezi singură și atunci mai apar sentimente de acest gen…
-La turneul lui Sever Mureșan ai câștigat o Toyota Rav 4, pe care ulterior au vrut să ți-o ia. -Da, procesul a durat circa doi ani, dar l-am câștigat. Acum, aștept să văd dacă vor face recurs. Oricum, eu nu am încă permis de conducere.
-Ai urcat în Top 100, care e următoarea țintă? -Mi-am propus să ajung în Top 50, dar nu pot promite că ajung într-o lună, două sau trei. Am puncte de apărat și nu vreau să mă grăbesc. Îmi propun să iau totul treptat.
1,81 metri măsoară Irina în înălțime
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER