Tenis nătâng

Tenisul, sportul așa-zis alb, adică imaculat, a ajuns și el o arenă de intrigi garnisite cu grosolănii și pumni. Ultima noastră oază senină, înghițită de nemernicie. El a constituit multă vreme un bastion al cavalerismului. Peste fileu zburau nu numai mingi, ci și zâmbete, complimente, poate și invidii politicoase. Prin îngemănarea tenacității de cal de munte a lui Țiriac cu talentul uriaș al lui Năstase am devenit la un moment dat, dacă nu o mare putere, măcar un exponat straniu al unui muzeu înălțat în deșert. Întrucât nu am avut și nu avem bază materială, nici centre moderne de instruire, nici nu am găzduit turnee de mare anvergură. Ne-am mulțumit cu exemplare îndemânatice exersând pe scenele mondiale, prin șansă sau prin efortul material al părinților. S-a pierdut ocazia când tenisul detrona fotbalul din conștiința puștanilor care înlocuiau bucata de maidan cu un teren desenat cu creta pe asfalt, unde încercau să calce pe urmele lui Țiri și Nasti după primele isprăvi în Cupa Davis.

Ce s-a întâmplat nu de mult la Brașov, când s-a creat un talmeș-balmeș nedemn, compromițându-se alegerea președintelui FRT, reprezintă un scuipat în ochii unui sport ce ne împinsese cândva de la periferia lumii mai spre inima ei. Mai devreme sau mai târziu, la Poiana Brașov alegerile boicotate se vor desăvârși. Gazda lor, un fost fotbalist valoros, Aurel Munteanu, om de afaceri iscusit și cu frica lui Dumnezeu, care ajută dezinteresat foști fotbaliști și artiști ajunși la ananghie. Relule, pune piciorul în prag și limpezește aceste alegeri cu cântec!