Un român dezvăluie detalii de culise despre starurile ATP: ce remarci într-o secundă la Federer, scenă de necrezut cu Nadal, cât ține supărarea la Andrei Pavel și cum era Zverev pe vremea junioratului, înainte de a deveni #3 ATP

La începutul anilor 2010, pe terenurile de la BRD Năstase Țiriac Trophy, Patrick Ciorcilă putea fi văzut evoluând pe zgura bucureșteană într-un tricou Nike ce purta logo-ul lui Rafael Nadal. Clujeanul în vârstă de 21 de ani i-a întâlnit și pe Nadal, și pe Federer, l-a cunoscut mult mai bine pe Mike Bryan la Sports Festival – unde i-a fost gazdă, s-a antrenat cu Andrei Pavel luni de zile, iar dintre cele mai noi staruri ale circuitului ATP l-a avut ca partener de dublu pe Alexander Zverev – actualul număr 3 mondial.

Patrick Ciorcilă a alcătuit pentru ProSport un puzzle din șapte piese al tenisului masculin, povestind lucruri inedite despre staruri ale sportului alb.

Roger Federer: detaliul incredibil pe care l-a remarcat din prima

L-am întâlnit la Zurich, în urmă cu trei ani. E incredibil. Dar primul lucru pe care l-am remarcat este că are mâna (n.r. – palma) foarte mare.

Rafael Nadal: dimineața pe care nu o va uita niciodată. „Este cel mai tare”

O dată, la Monte Carlo – turneu pe care îl consider cel mai frumos, pentru că ai marea, plaja, terenurile în buza apei, deci un cadru aparte – am nimerit la același hotel cu toți jucătorii. La micul dejun, îi aveam alături pe Federer, pe Nadal. Țin minte că eram undeva – 2006 sau 2005 și luam micul dejun. Era acolo Toni Nadal. Rafa nu era. L-am întrebat pe Toni când vine Nadal. Vine imediat – a fost răspunsul. A trecut o jumătate de oră și nu apăruse. Dar, el era la o masă afară. Plecam cu ai mei, am trecut pe lângă. El mânca cereale… iar Toni l-a ridicat de la masă și i-a spus – Rafa, please, e aici un băiat care vrea o poză. La fazele astea, Nadal e, clar, cel mai tare. Și din poveștile altora. Eram doar un copil, care voia o fotografie. Nu știa că joc tenis, nu eram copil de mingi… Eram un turist.

Alexander Zverev: „l-am perceput mai degrabă ca pe un tip lipsit de fair-play”

A fost partenerul meu de dublu, am jucat vreo zece turnee împreună. Îi dădeai Top 100, dar niciodată mai mult, la nivelul la care este acum. Era, undeva, în grupul mare. Dar erau jucători care impresionau mult mai mult și care s-au pierdut pe drum. Mari speranțe. Tenisul așa face.
Nu ținem legătura. Ca să fiu corect, l-am perceput mai degrabă ca pe un tip lipsit de fair-play. Avea clinciuri în meci, am și avut clinciuri. Și el, și familia lui făceau tot și orice pentru ca el să câștige. Nu îi interesa nimic. Poți spune, acum, că, într-adevăr, au făcut totul și el câștigă acum. Tatăl lui era… un personaj, era mereu acolo, la fel și fratele lui. Iar atunci când, junior fiind, te antrenezi tot timpul cu un tip ca Mischa Zverev – clar ai un avantaj foarte mare.

NIck Kyrgios: „o grămadă din tâmpeniile pe care le face sunt intenționate”

Sunt convins că la Nick Kyrgios, o grămadă din tâmpeniile pe care le face sunt intenționate. Sunt mega-convins. Și sper că este așa, pentru că depășește multe limite. O parte vine și din aroganța de australian, dar cred că are și intenția asta – să atragă. Și publicitatea negativă este ceva… Nu îmi place personajul, îmi place însă cum joacă. Este un talent incredibil. Dacă ar ajunge la potențialul maxim, ar fi numărul unu. Sunt însă niște aroganțe care nu se potrivesc tenisului. Și Ilie făcea lucruri pe teren și întrecerea măsura de multe ori, dar… altfel. O altă tonalitate.

Borna Coric: „un spirit incredibil, de animal, de luptător.”

Era foarte bun. Remarcai un lucru la el: pierdea un punct, se întorcea cu spatele, plângea, dar când se reîntorcea cu fața spre teren, uitase. Juca cu un spirit incredibil, de animal, de luptător.

Mike Bryan: „Federer al dublului este un tip amuzant, deschis, intră în vorbă natural”

Cu el am stat aproape toate zilele pe durata Sports Festival. L-am luat de la aeroport, am stat la masă, l-am plimbat, am povestit. Este cu adevărat unul dintre cei mai modești sportivi pe care i-am cunoscut. Este un tip care ține legătura pe WhatsApp. Este cel mai bun jucător de dublu din istorie și ajunge să te invite la el, la Miami. Este un fel de Federer al dublului. Este un tip amuzant, deschis, intră în vorbă natural, fără să apară acea perioadă de adaptare, de răceală. Este prietenos și socializează fără probleme. Este și o obișnuință de a face acest lucru – de a socializa, de a interacționa. Te gândești să nu îl deranjezi, să fii atent – dar el a fost deschis să meargă în oraș, să vadă. Tenisul are, de altfel, o eleganță aparte. Toți jucătorii sunt așa – modești, deschiși. La fotbal, nu îi văd așa. Alt stil, altă educație.

„Este mai ușor, într-adevăr, dintr-un anumit punct de vedere, să relaționezi și să colaborezi cu cei din afară. Este un alt tip de lejeritate, o altă degajare. Deschiderea este mai mare”,
Patrick Ciorcilă

Andrei Pavel: „Nu exista o secundă să te plictisești, la antrenament”

Cu el, fiecare zi era amuzantă. Eu am stat și am lucrat cu el din decembrie până în aprilie. Lucra în perioada aceea, în principal, cu Benjamin Becker. Nu exista o secundă să te plictisești. E persoana aia care te binedispune. Evident, la antrenamente erau momente în care îl enervam, clar! Că pe Andrei îl vezi așa – simpatic, dar și când se enervează… dar îi trece repede. În zece minute. Era o plăcere să faci antrenamente cu el, totdeauna. Ne-am înțeles impecabil, a stat la mine acasă, și acum avem o relație foparte bună. Am rămas prieteni buni. Eu cred că și ăsta este un factor, de lucrează atât de bine cu Simona. Tot timpul transmite un vibe pozitiv, transmite pozitivitate, îi place să vorbească cu tine, te ascultă. Nu vine cu o listă – fă asta și asta. Te întreabă, discută. Când e treabă – este sută la sută profesionist, dar după aceea, ieșeam împreună în oraș și simțeai că ai alături și un prieten. El a jucat cu toți marii, i-a bătut și chiar are o experiență incredibilă. Din păcate, a jucat într-un alt timp, în care banii erau mai puțini și sportul era altul.