VIDEO | Definiția determinării. Cu 17 luni în urmă dădea lovitura la Australian Open, învingând-o net pe Simona Halep. Acum, vine cu o dovadă emoționantă de sacrificiu
Piciorul stâng îi este imobilizat, de deasupra gleznei, până aproape de șold, cu o orteză neagră. Cârjele se odihnesc în acel „No Man’s Land” – așa cum este descrisă, în limbajul sportului alb, suprafața dintre linia careului de serviciu și linia de fund a terenului. Ea, la 25 de ani, stă pe un scaun înalt, cu picioare metalice, pe care l-ai putea vedea, poate, în cel mai apropiat bar. Inima ei bate însă accelerat, pentru că este pe teren. Pe terenul de tenis, pe care îl iubește. Și care îi este refuzat. Lovește de pe loc, cu dreapta, mingi care vin spre ea, moale, fără forță.
Este Shelby Rogers, americanca ACEEA, care parcă ne-a dat tuturor cu terenul în cap, în ianuarie 2017, când făcea un super-meci în fața Simonei Halep, în primul tur de la Australian Open, închizând abrupt, cu 6-3, 6-1.
Atunci, Simona nu era în deplinătatea forțelor fizice.
Acum, Shelby Rogers se mulțumește doar să lovească mingea. Oricum. Nu o mai interesează liniile, unghiul, viteza. Trebuie doar să lovească. A căzut aproape 100 de locuri în clasamentul WTA, față de poziția 52 de pe care o învingea pe Simona Halep, la Antipozi. Are doar două meciuri jucate în 2018 – la Australian Open (unde a fost învinsă de Mirjana Lucic-Baroni) și apoi – la Indian Wells (învinsă de Caroline Dolehide). Pe coasta Californiei, s-a accidentat la genunchi.
Cu fizioterapie, are în față cel puțin încă patru luni de absență de pe circuit. Va părăsi top 350.
Cele 12 secunde pe care le-a împărtășit cu fanii ei sunt însă despre bucurie, ne asigură ea. Și despre încredere – sau, mai bine spus, despre speranță. „Să lovesc mingi de tenis – asta mă face foarte fericită. Mi-e dor de voi toți, dar genunchiul meu se vindecă„, a scris Shelby Rogers, pe contul oficial de Twitter.
De ce nu ar visa?
Colega ei din echipa de Fed Cup a Statelor Unite, Sloane Stephens, a stat pe tușă, accidentată la picior, a revenit apoi mai puternică decât fusese vreodată, reușind în mai puțin de 12 luni două finale în turneele de Mare Șlem (US Open 2017, încheiat cu trofeu și Roland Garros 2018). Și mai este și un exemplu, deja îndepărtat, al lui Nadal. Înainte de a împlini 20 de ani, înainte de a fi Regele Zgurii sau nemesis-ul lui Roger Federer sau omul invincibil la Roland Garros, ibericul se antrena la fel, cu forehandul, așteptând mingile la mână, dintr-un scaun pus pe teren, țintuit de o accidentare la picior ce îi punea cariera în pericol și îl făcea să se gândească… la o alternativă în golf, în care l-ar fi jupuit poate de recorduri pe Tiger Woods, prietenul lui Federer, care acum îi este rival, dar și amic.