25 Ianuarie. Pe străzile Bucureștiului domnește o atmosferă demnă de filmele pentru Crăciun, în care înghețul și ninsoarea paralizează tot orașul. N-ai crede că în acest decor niște copii de 10-12 ani muncesc pentru visul lor, lovind mingea pe terenul de tenis. Atunci când intri în sală, deși te afli pe un culoar care duce spre teren, vibrația care se produce înăuntru și zgomotul produs de contactul dintre rachete și mingi îți răsună în timpane. Pașii ne poartă spre locul acțiunii unde se antrenează două fetițe de-o șchioapă. Puțin mai înalte decât fileul. Par să-și dea viața alergând dintr-un colț al terenului în altul ca într-o finală de juniori de la Autralian Open.
Chiar dacă pe tricourile lor scrie „Finlanda”, am putea paria că și fetele îmbrăcate în echipamentele tricolore fac aceleași sacrificii.
Un moment impresionant a fost reprezentat de intonarea imnurilor de stat al echipelor prezente, în timp ce micile jucătoare defilau cu drapelul țării lor.
România a pierdut în semifinale, dar locul nu mai contează, ci experiența dobândită, de care ar fi mândru orice jucător din lume. Printre visurile copiilor de 12 ani l-am găsit și pe Sever Dron, un om care poate povesti întâmplări cu Leconte și Năstase, până la Halep și Cîrstea, cu alte cuvinte, o enciclopedie de tenis. Pe lângă organizarea evenimentelor, fostul component al echipei de Cupa Davis a României a întreținut și atmosfera. Atunci când i-a înmânat microfonul antrenorului echipei Marii Britanii, pentru a spune jurământul de fair play, l-a întrebat pe acesta dacă știe engleză. Apoi, a vorbit pentru ProSport despre tenisul juvenil:
«Mulți francezi spun că aici avem câini maidanezi și o problemă cu rromii. Vrem să le arătăm că nu e deloc așa»!
Ce ne puteți spune despre turneul pe care l-ați organizat aici? Noi suntem mândri că ni s-a oferit posibilitatea să organizăm acest turneu și primul nostru obiectiv este să punem România la onoare, să arătăm tuturor că putem să facem rezultate bune și la tenis. Eu vorbesc foarte mult de țara mea în Franța, fiind și cetățean francez, iar mulți spun că aici avem câini maidanezi, ca avem o problemă cu rromii. Noi, prin acest turneu și prin această bază, vrem să le arătăm că lucrurile nu stau deloc așa. Aici au venit țări ca Franța și Marea Britanie, iar reprezentanții lor au rămas înmărmuriți de ce se poate face la o bază sportivă: piscină, creșă, grădiniță, sală de fitness și toate condițiile pe care le-am oferit.
«Știu că în România se cumpără meciuri, dar cu banii nu poți ajunge în vârf»
Dacă un copil nu dispune de o situație financiară foarte bună, poate face tenis de performanță? Aici e cu dus și întors. Banul nu-ți aduce rezultate, ci munca pe brânci, talentul sau cineva care să se ocupe de tine. Dacă vii cu bani și nu ai talent, nu poți face niciodată performanță, iar asta este greșeala multor părinți care cred că banul aduce și rezultatele. Dacă ești bun, te ia federația în brațe mai târziu, câștigi selecții, te duci în diverse locuri și intri în circuit. Dacă nu ești bun, nu te bagă nimeni în seamă și atunci rămâi cu banii. Chiar dacă știu că prin România se mai cumpără meciuri, n-ai nicio șansă să ajungi în vârf prin aceste metode. O rachetă și un echipament nu sunt foarte scumpe, n-ai nevoie de un termobag din acela ca al lui Djokovic. Unii le poartă doar de fițe, dar dacă vezi un copil cu o rachetă într-o pungă sau un sac, ești mai sigur că acel tânăr iubește tenisul și vrea să realizeze mai mult.
«În Franța se găsesc 1.200.000 de jucători de tenis»
Cunoașteți tenisul din Hexagon la fel de bine ca pe cel din România. Care este secretul francezilor? Secretul francezilor stă în organizare, pe lângă faptul că au foarte mulți jucători. Niciun tenismen din Franța nu joacă fără licență la federație, care costă 15-20 de euro. Numărul celor care joacă tenis cu licență atinge 1.200.000. Federația lor este organizată în 36 de ligi, care la rândul lor au în componență 4-5 departamente. Pe de altă parte, ei dețin singurul turneu de Grand Slam din lume care este organizat de federație, Roland Garros, spre deosebire de celelalte care sunt vândute sponsorilor. Cu acei bani care provin de la turneul parizian, francezii investesc în tineri, în echipele de club, de ligă și în structurile naționale.
«Pentru România trebuie să vii în patru labe și să joci» !
Ați antrenat selecționata de Fed Cup a României. Cum ați descrie acea experiență? Am fost foarte mândru când m-au numit antrenor la Cupa Federației și cred că n-am dezamăgit, ținând cont că am construit un proiect important, agreat de federație și de fete. Din păcate, n-am avut șansa să am la dispoziție cea mai bună echipă. Am avut-o pe Begu, extraordinară, Halep, extraordinară și Mihaela Buzărnescu, extraordinară! Însă, Sorana Cîrstea n-a putut veni, fiind prinsă în programul ei de sponsoring, n-a participat nici Niculescu și nici Dulgheru, care se accidentase.
Apropo de Sorana, ce spuneți despre jucătorii care refuză să vină la echipele de Fed Cup și Cupa Davis, din diverse motive? Sorana avea alt program și vrea să meargă la un anumit turneu. Ea și sponsorii ei au considerat că dacă vin la meciul de Fed Cup, n-ar fi prea bine pentru pregătirea ei. Mulți poate mă vor acuza pentru ce spun acum, dar pentru România trebuie să vii în patru labe și să joci! Așa stăteau lucrurile pe vremea noastră și cât erau ei de Țiriac sau Năstase, ne aflam cu toții pe brânci, acolo. În momentul de față se pare că joci pentru România doar dacă primești bani. Nimeni nu poate să spună că se identifică cu Davis Cup, nici eu, nici Năstase, nici Djokovic, nici Nadal. Cupa Davis a făcut mari acești jucători și nu invers, să nu uităm că Djokovic și-a dat viața pe teren, McEnroe, Becker, Borg, Nadal, de asemenea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER