„Für meinen guten rumänischen Freund!”, au fost cuvintele pe care Novak Djokovic nu le-a uitat la Wimbledon, acolo unde Cosmin Georgescu a câștigat un pariu de 2.000 de euro pentru că a aranjat un antrenament cu sârbul care schimbă istoria tenisului.
Tenismenul român a rememorat întâlnirea cu marele „Nole”.
„Eram la domnul antrenor Marinel Bondoc, Dumnezeu să-l ierte, la Progresul, la BNR. Terminasem un antrenament, nu prea aveam eu idee cu ce să mănâncă tenisul ăsta. Am ajuns acasă și tatăl meu mi-a zis: într-o săptămână o să mergi în Germania la o academie de tenis. O să joci tenis, o să faci și liceul acolo. Nu știam o boabă de germană, fără a cunoaște limba engleză foarte bine.
Îți dai seama, copleșit de emoții, am început să plâng”, dezvăluie Cosmin Georgescu, românul al cărui start către tenisul mare a fost alături de Novak Djokovic la Academia de Tenis înființată de Nikki Pilic la Oberschleissheim, croat învins de Ilie Năstase în finala de la Roland Garros 1973.
„Am ajuns în Germania! Cosmin, eu plec în trei zile, ne vedem după opt luni, mi-a zis tata, scurt și cuprinzător. Un șoc total dar am avut norocul, șansa de a avea niște colegi incredibili, extraordinari, unul dintre acesștia fiind Novak Djokovic! Nole mi-a fost primul coleg de cameră la Academia de Tenis a legendarului tenisman croat Nikki Pilic, care lansase o școala de tenis de lângă Munchen în timp ce era, la vremea aceea făcuse istorie în tenis cu Boris Becker pentru Germania din postura de căpitan nejucător al echipei de Cupa Davis”, rememorează Georgescu pentru ProSport clipele în care singurul om din istorie care a cucerit trei Cupe Davis cu țări diferite (n.r. Germania, Croația și Serbia) i-a legat destinul de Djokovic.
„Pilic m-a pus în cameră cu Djokovic! Erau și alți copii, atât din Croația, cât și din Serbia, chiar ruși. Nu era foarte rentabilă, prosperă, academia lui Pilic, la acea dată. Pilic spera să convingă un băiat talentat care să-i marcheteze academia”, relevă Cosmin cum a împărțit camera ca junior cu omul care schimbă istoria tenisului.
„Cu Djokovic am fost prima data în viața mea într-un bar din Munchen! Alături de Nole am băut primul meu pahar de alcool. El era mai mare, deja mai matur. M-a dus în acel bar și mi-a făcut cinste cu un cocktail și mi-a zis: pentru bunul meu prieten român!. A fost prima mea experiența în timp ce încercam să mă obișnuiesc cu viața în Germania. Și tot prima cu Djokovic! Apoi Nole a mers la București la Open România unde Ion Țiriac i-a dat un wild-card” povestește Gerogescu escapada din Munchen unde a trăit „botezul alcoolului”.
„Comparativ cu toți ceilalți de la școala lui Pilic, Djokovic a evoluat foarte repede. Asta în timp ce eu m-am chinuit cu turnee de 15.000 de dolari, jucam concursuri și în România, am făcut puncte dar am luat-o pe o cale diferită decât Djokovic. Nu puteam să țin pasul la nivelul ăla. Odată cu războiul din fosta Yugoslavie am pierdut totul, chiar și pizzeria pe care familia mea o avea în munți, la Kopaonic. Tata mi-a arătat o bancnotă de zece mărci și mi-a spus: asta este tot ce ne-a mai rămas. Taxele de școlarizare pe care Niki Pilic, fostul campion la care mă recomandase Jelena Gencic (n.r. fosta handbalistă iugolslavă care i-a pus racheta în mână lui Djokovic), le deschisese în Bavaria, costau cinci mii de mărci germane pe lună. Tatăl meu a făcut asta pentru a mă face să înțeleg că am o responsabilitate. S-a dus la cămătari. La infractori. Serbia, pe vremea embargoului, era un loc periculos. I-au cerut o dobândă de 12,5 la sută. Apoi au adăugat: vă grăbiți? Da? Atunci hai să fie 15. Și mama mea a muncit mult, a suferit mult”, nu a ascuns Novak Djokovic cum viața lui s-a schimbat odată ajuns la Oberschleissheim unde coleg de cameră i-a fost românul Cosmin Georgescu.
„Djokovic îl cunoștea pe Pilic, iar după o perioadă a venit și Ernest Gulbis ! Două caractere diferite, Djokovic și Gulbis. Complet diferiți dar când erau amândoi pe teren nimeni nu putea să-i scoată decât după 6-8 ore de pregătire într-o zi. Spărgeau rachete, se certau, se ciondăneau, mereu se hârjoneau. Jucau set după set, ambițioși cum rar întâlnești, orgolii, mândire, ambiție, determinare. Jucau atât de mult încât picau din picioare. Era acea adversitate pentru a fi cel mai bun.
Vizionar, Pilic anticipa că ăștia doi, Djokovic și Gulbis, vor fi tenismani de top. Îmi tot repeta asta mereu atunci dar eu nu pricepeam treaba asta ! bolboroseam eu care nu înțelegeam de ce tot mă îmboldea Pilic cu remarcile acelea” nu ascunde Gerorgescu reticența că Djokovic (n.r. 1 ATP) și Gulbis (n.r. 10 ATP, singurul leton din istorie ajuns între cei mai tari 10 tenismani ai lumii) vor ajunge în topul mondial.
„Era competiția dintre Djokovic și Gulbic dar și ambiția, determinarea, perseverența, încăpățânarea indiferent dacă jucau fotbal, baschet, alergare, sala de forță, biliard” enunță Cosmin Georgescu posibila etapă fără de care nu ajungi să trăiești gloria în sport.
„La Wimbledon, Gulbis a făcut pariu pe 2.000 de euro că nu am curaj să îi propun lui Djokovic un antrenament cu el! De fapt pariul a fost că nu am curaj nici măcar să-l întreb pe Nole dacă vrea să facă antrenament cu Gulbis.
Ernest pretindea că Djokovic nu are cum să mai mă țină mine după ce am fost colegi de cameră la Oberschleissheim, sătucul cu 11.000 de locuitori unde Nikki Pilic a înființat academia lui tenis. M-am dus la Nole, m-a ținut minte, l-am întrebat dacă vrea să facă antrenament cu Gulbis.
Era înainte de primul tur la Wimbledon și așa am putut să aranjez antrenamentul. De regulă în timpul turneului îți iei un sparring-partner care seamnă ca stil de joc cu adversarul. Bine, Djokovic are omul lui cu care bate minge cum vrea și când dorește”, relatează Georgescu pentru ProSport cum prietenia cu Nole te poate ajuta să câștigi oriunde și oricum.
„Lui Gulbis nu i-a venit să creadă că Djokovic m-a ținut minte. Am câștigat pariul, aveam nevoie, ca de aer, de cei 2.000 de euro. Asta că Nole a acceptat să bată mingea o jumătate de oră cu Ernest. Djokovic a fost amuzant dar și reîntâlnirea cu el pentru care Gulbis mă luase la mișto. La vremea respectivă Nole avea 10-11 Grand Slamuri. Interesant ca acolo la Wimbledon-ul ăla m-am reîntâlnit cu Marius Copil. Și el a fost la o școală de tenis dar chiar în Munchen, Iphitos. Imediat apoi am început să lucrez cu Marius care lucra deja cu Andrei Mlendea. M-a întrebat dacă vreu să facem echipă, să ne mai împărțim sarcinile.
Am mers cu Marius, țin minte era un Australian Open și era numărul 104 ATP după ce la începutul colaborării era 270 în lume. I-au lipsit câteva puncte ca intre în Top 100. A pierdut în calificări, turul 1” este întâmplarea cu tenismanul leton al cărui prenume părinții , colecționari de carte, i l-au dat după celebrul sciitor Ernest Hemingway.
„Am ajuns în Austria la școala de tenis a lui Gunther Bresnik, ex-antrenor al lui Becker, Ivanisevic, omul care l-a dus în top pe Dominik Thiem. Aveam 17 ani și jumătate, 18, habar nu aveam cine este Bresnik, nu știa ce înseamnă să fi antrenor mare. Câțnd am ajuns la Viena, Bresnik deja lucra cu Thiem. După prima jumătate de an lucrată la Bresnik, el mi-l tot arăta pe Thiem.
Uite, ăsta o să fie jucător mare!. Ai mei se chinuiau să mă întrețină în Austria, jucam și eu îi tot spuneam lui Gunther că și eu o să fiu tenisman adevărat. Eu, Cosmin Gerogescu”, povestește românul care acum are un club de tenis pe malul lacului Herăstrău.
„Am avut o operație la umăr, dublată de o alta. Așa am ajuns să insist la Gunther Bresnik să trec să antrenez. Mi-a overt șansa să merg cu Thiem la turnee ITF (15.000 – 25.000 de dolari). El a evoluat atunci fantastic de mult, atucni cand eram cu el s-a apropiat de Top 10 ITF (clasamentul Federației Internaționale de Tenis) și nu mai eram pregătit ca antrenor să merg cu Dominik” este sincer Gerogescu a cărui viața a fost marcată și de un alt campion de Grand Slam decât Djokovic.
„S-a întâmplat la un turneu la Salzburg, nu o să uit, am nimerit să joc împotriva lui Thiem ! Eu sunt născut în ’89, Thiem mai mic cu vreo 3-4 ani. Eu, la 19 ani, jucam contra puștiului ăla de 15. Făcusem și eu câteva puncte ATP dar Gunther Bresnik o tot ține cu Thiem în sus, Thiem la deapta. La Salzburg mă bate Thiem la un turneu național, în sală, pe carpetă, 7-5 : 7-5. Dădea tare în minge, rupea tot ca rezultat al antrenamentelor zilnice care niciodată nu erau mai scurte de 7-8 ore de muncă. Lovea cât putea de tare, asta a fost școala lui Bresnik”
„Bresnik a avut un preparator fizic, fost Ironman al Austriei. Facea niște antrenamente inimaginabil de dure cu Thiem. Șu cum Austria sunt munți, Thiem făcea cărări la cât băga la urcușuri, taia lemne pe munte. Așa cum școala lor de schi este bazată pe muncă sparatnă așa au transferat în tenis munca asta sisifică. Vezi Thomas Muster. Nu erau deloc menajați. Eu nu rezistam la intensitatea și duritatea antrenamentelor lor fizice” relatează Cosmin Georgescu experiența unică, rară, pe care un antrenor o poate avea la cel mai înalt nivel din tenis.
„La un moment dat a apărut Ernest Gulbis ca să se antreneze la Viena, la școala lui Bresnik ! De atunci cariera mea de antrenor a luat-o pe un alt drum, la un alt nivel” punctează Georgescu cum a trecut de la un junior uluitor ca viitor ca Thiem la Gulbis, letonul alături de care trăise zi de zi în Germania când coleg de cameră îi era Djkovic. “Gulbis avea un regim aparte, venea la antrenament apoi dispărea. Nu statea prin academia lui Bresnik. Era excentric, tatăl lui era miliardar, afacerist foarte influent în Letonia.
Mergea cu avioane private la turnee, alteori cu elicopter. Cu toate că Gulbis nu ducea lipsă de absolut nimic, a avut o ambiție uriașă dra imprevizibil. Asta l-a costat cariera în tenis ! Un talent uriaș, comparat cu Marat Safin sau acum dacă ar fi cu Nick Kyrgios. Tenisman de Top 3 ATP, fizic, mână, îndemânare. Alonjă, deplasare, autentic atlet ! Instabil emoțional însă. Asta cred că a fost prăpastia care l-a separat de topul tenismanilor rari” pretinde Georgescu posibila prăbușire a celui care, consiliat de Darren Cahill pe vremea când juca semifinala la Roland Garros, a fost arestat în Suedia pentru că a dorit să se distreze cu anumite femei la Stockholm Open.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER