TIMP LIBER | Bowling, de la Fred Flintstone la distracția care se transformă în sport de performanță pentru că ți-ai cumpărat o bilă „profi”

Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.

• Bowling-ul nu este o „distracție ieftină”. Asezonat cu un pahar de bere și o gașcă de prieteni, devine o alegere bună  de week-end, de seară sau pentru sezonul rece. În plus, drumul de la „bowling for fun” până la statutul de sportiv se poate comprima și străbate în numai trei luni. ProSport îți spune secretele unui fenomen care se răspândește rapid în România

Pentru unii e un sport, pentru unii e un joc. Bowling-ul este spectaculos și imprevizibil datorită condițiilor de joc care se schimbă foarte repede. „Bei o bere, dai cu bila, mai vezi cum sar popicele. Dacă ești nervos după o zi de muncă, vii și te descarci pe popice, dai în ele cât de tare îți permite fizicul„, spune Marius Piticaru, jucător de bowling și de bridge.

Bowling-ul, varianta mai populară și considerată mai accesibilă a popicelor, este o distracție „cu vechime”. Dacă dăm crezare desenelor animate, ar fi sportul favorit al oamenilor în epoca de piatră, Fred Flintstone fiind un înfocat bowler. Însă și istoria oferă indicii ale prezenței unei forme incipiente a acestui sport, cu mii și mii de ani în urmă – în Egiptul faraonilor, pe la 3.200 îHr, conform descoperirilor unui arheolog britanic, Flinders Petrie.

10 minute ca să reușești prima lansare. Nu vă lăsați însă păcăliți, nu este un sport ușor!

În termeni simpli, bowling înseamnă să dobori din cât mai puține lansări ale bilei de 7 kg, pe pista lungă de 18 metri și lată de un metru,  cele zece popice-țintă. „În zece minute, poți să înveți ABC-ul de la bowling, dacă îți explică cineva care se pricepe și știe și să vorbească despre acest sport, să arate mișcările de bază – cum se fac pașii, cum să lansezi… rezultatele se văd imediat”, dă asigurări Romeo Gagenoiu, membru al echipei naționale de bowling a României.

În egală măsură, bowlingul, deși la prima vedere este un sport în care nu alergi la fel de mult ca la fotbal sau tenis și nu este nici o luptă corp la corp, repezintă „un sport fizic, care îți solicită anumite părți ale corpului. Dacă joci cu mâna dreaptă – îți soliciți genunchiul stâng și umărul drept. Depinde cât de tare dai, iar dacă tehnic nu dai corect, efortul se resimte mult mai mult, fără discuție”, explică Marius Piticaru, cel care are la activ câțiva ani buni din postura de „bowler”. „Din spate, se vede ca un sport foarte ușor, dar nu este. Însă tot corpul este pus în mișcare. Gândiți-vă că bila aia are 7 kg și trebuie să o arunci într-o marjă de 2 centimetri să spun. Dacă ai ratat, e o lovitură ratată, nu îți dă strike, cum vrem noi”, explică principiul de bază și tricolorul Gagenoiu, un sportiv pe care îl remarci din prima la pista de concurs, cu tricoul inscripționat pe spate, ca la fotbal.

Bowling-ul este un sport la care, nici ca începător, nici ca sportiv profesionist, nu prea te accidentezi, sau, mai precis, nu sunt accidentări grave. „Dacă joci foarte mult, apare riscul să te tai la degete din cauza fricției, de aceea noi jucăm cu plasturi, ne ajută foarte mult. Ca începător, dar și ca sportiv, trebuie să fii foarte atent să nu calci pe o zonă udă, umedă – pentru că dacă aduni apă pe talpă, aluneci pe pista dată cu ulei. Sigur, orice jucător de bowling și-a dat cu bila peste gleznă și a căzut pe pistă – dar în cazul ăsta, cel mai mare risc este să te murdărești, nu să te accidentezi”, spune cu umor Gagenoiu.      

Cauți un chilipir? Ai greșit sportul

La prima vedere, ai în față un sport dezordonat. Așa cum menționează chiar forul internațional de specialitate bowling-ul (sau „Ten Pins”) are regulii mai puțin stricte decât jocul de popice. Astfel, apar lansări în care bila este aruncată de la o distanță de câțiva zeci de centimetri pe pistă, ceea ce declanșează un pocnet cu mulți decibeli, alternativ cu unele „pașnice”. Cu ambele lansări poți juca liniștit acest sport care îți scoate din buzunar sume consistente. „Bowling-ul nu este un sport ieftin, de aceea se adresează celor care au minimum un venit mediu. Ora de bowling este destul de scumpă, depinde când vrei să joci. Trebuie să ai un anumit statut să îți permiți să cheltui câteva sute de euro pe lună la bowling. În general vii cu prietenii, cu colegii de serviciu și singur – dacă ești foarte pasionat. Majoritatea celor care vin la pista de bowling sunt bărbați, însă unii aduc și doamnele, să petreacă o seară frumoasă. Vin și dau cu bile de sală, o dată pe seară, o dată pe săptămână, dar nu investesc în echipamentul de joc”, face succint Marius Piticariu (managerul Clubului IDM) portretul jucătorului ocazional de bowling, cel care evoluează cu bilele de plastic, disponibile la orice sală cu piste de bowling.

Jucător la rândul său, Marius Piticariu gestionează un complex cu o ofertă largă, de la piscină, sală de forță, mese de tenis, de biliard și piste de bowling.  „Noi ne adresăm unui spectru larg de clienți, dar am observat că, în general, clienții sunt dedicați unei singure activități, așa că cei mai mulți de pe pistă vin special pentru bowling. Că mai joacă un biliard sau un tenis de masă, asta este altceva. Însă procentul celor care combină „zonele” este destul de mic – 10-15%”, conchide Marius Piticaru, cel care admite că biliardul rămâne cea mai populară activitate, în primul rând datorită costurilor.

Sportul în care dacă arăți că vrei este suficient să devii sportiv

Spre deosebire de majoritatea sporturilor clasice, bowling-ul permite „debuturi târzii”, fiind una dintre acele activități la care poți spune că ai încercat, ți-a plăcut și ai vrut să performezi în loc de clișeul „părinții m-au dat la acest sport”. Bowler profesionist este și finlandezul Osku Palermaa. Jucătorul cu cea mai rapidă lovitură din bowling „a dat” prima dată în popice la vârsta de doi ani. Osku recunoaște pentru ProSport că „tot ce puteam face era să împing bila spre popice”. În bowling, jucătorii români obișnuiesc să înceapă acest sport după vârsta de 20 de ani.
 
400-1.000 de lei costă o bilă de bowling profesionistă

Pe repede-înainte, Romeo Gagenoiu, bowler la echipa națională a României, a fost luat la o partidă între  prieteni, a fost „infectat de microb”, iar continuarea a venit natural, aproape pe neștiute. „Am ales să mă distrez într-o zi, acum 6 ani de zile, finii mei s-au ținut de capul meu să merg să joc bowling cu ei. Am mers week-end-ul următor, apoi ne-am dus în fiecare săptămână – ne jucam. Am fost surprins să descopăr un campionat de bowling, la clubul IDM. Am văzut bile profesioniste, nu bile de plastic, așa cum se joacă în orice sală, m-a șocat. Mi-am cumpărat o bilă”, rememorează sportivul la finalei zilei de concurs de la a cincea ediție a IDM Bucharest International Bowling Open.

În comunitatea românească a bowlingului, cumpărarea unei bile profesioniste este semnalul că există interes, pasiune și potențial, astfel încât, „proprietarul” este automat „luat în vizor” de veterani: „Dacă vedem pe cineva că și-a cumpărat echipament, îi explicăm, îi arătăm cum se joacă, cum am fost și eu îndrumat la rândul meu. Dacă este interesat, dacă pune întrebări, noi încet-încet îl integrăm în grupul nostru. Așa am adus foarte mulți oameni în bowling. Treptat, au venit aici, ne-au văzut pe noi și au început la rândul lor să joace”, afirmă Romeo. Astfel, se face subtil trecerea către bowling ca sport. „Când vii la sală și închiriezi bila de la sală, «e fun, distracție și cam atât». Când îți cumperi o bilă, devii serios”, sintetizează reprezentantul României la la Cupa Mondială AMF, care se va desfășura în luna noiembrie în Polonia.

150-1.290 de lei costă o pereche de pantofi de bowling

 „15-20 de oameni trăiesc din bowling în întreaga lume”

„Eu am fost jucător profesionist de bowling vreo doi ani, la un club din Constanța, în care mi s-a spus: «Ce faci tu? Taximetrie?  Ok, cât câștigi tu pe lună? – Noi îți plătim suma asta dar vii la noi la club să joci doar bowling». Eu trei ani m-am ocupat de chestia asta și am crescut foarte mult. Am avut un antrenor american, făceam trei antrenamente la sală, șase ore pe săptămână și cu bilele, cel puțin 4-5 ore, să vorbim despre ungeri, pentru că bowling-ul este un sport în care depinzi foarte mult de cei cu care joci – pentru că pista de bowling se unge cu ulei, acel ulei, ușor-ușor se ia pe bile, se îmbibă în bile. Trebuie să vezi pe unde joacă adversarii, care sunt traseele, să vezi bila ta cum reacțioanează. După 4-5 lovituri, bila ta, trimisă pe același traseu care până atunci era foarte bun, vezi că deja pierde din energie. Asta înseamnă să fii jucător profesionist”, susține Romeo Gagenoiu.
„Nu mai sunt jucători profesioniști în România în acest moment, numai semi-profesioniști. Ce suntem noi acum… suntem niște jucători semi-profesioniști, avem jobul nostru, și în perioada de pauză venim la bowling, jucăm și în campionatul național, și în turnee, e ok deocamdată.  Costurile sunt foarte mari să susții bowlingul. Pentru o echipă de șase jucători, sunt costuri enorme, să le dai salarii, antrenamente, echipament – sute de milioane – nu merită în acest moment. Nu se poate câștiga la nivelul ăsta din bowling, din turnee, la nivelul nostru. Trebuie să fii foarte bun pentru asta, ceea ce la noi, mai durează. Poate următoarele generații, care vin după noi”, conchide analiza bowlingului românesc  ocupantul locului 11 la IBIBO 2013.

100-125 de lei costă o pereche de mănuși de bowling

„Eu trăiesc din bowling, dar sunt unul dintre puținii. Cred că suntem 15 sau 20 de oameni în total care ne permitem să trăim din acest sport, în acest moment” este mărturia lui Osku Palermaa, unul dintre „norocoșii” care își permit să călătorească cu acest sport, în întreaga lume. „Din păcate, bowling-ul suferă, ca toate sporturile, premiile au scăzut. SUA este tărâmul cel mai propice pentru bowling”, concluzionează Osku.

211 jucători de bowling sunt legitimați în România, potrivit worldbowling.org

109 federații sunt afiliate forului Mondial de Bowling Tenpin – World Tenpin Association (WTBA)