Uraganul din Constanța!** Povestea lui Agache, argintul european
Un fenomen… fenomenal! Cam așa poate fi descris în două cuvinte
Dragoș Agache (26 de ani), noul căpitan al flotei masculine
tricolore. De fapt, al natației românești, căci medalia de argint
(27,47) din finala de la 50 m bras (probă neolimpică) e unicul
metal prețios pescuit de România la CE din Budapesta.
Dar să ne întoarcem la tipul cu aer de Colin Farell sau Ruud van
Nistelrooy. La șase ani, primul antrenor îi dădea cu bățul peste
picior, de nu se mai întorcea în piscina de la Constanța decât la
șase luni distanță. 12 ani mai târziu, voia să rămână pe mal
definitiv după CE de juniori! Peste numai 12 luni însă, ridica din
nou ancora, la Universitatea Iowa din SUA, unde la început avea
chiar și un job la depozitul de cărți și echipament sportiv al
universității. De înotat – o face peste tot – „Miami e locul meu
preferat! În mare însă, nu-mi place să înot pentru că nu văd fundul
apei!” – mărturisea pentru ProSport elevul Ginei Handrea înaintea
plecării spre Budapesta. Unde… a dat lovitura carierei! Prima
medalie europeană din istoria României la bras, cu nou record
național, totul după o cursă fantastică. Cu start slab și
recuperare fabuloasă în intervalul 25-80 m! Dar mai bine să-l
urmărim…
„Credeam că sunt
în primii cinci”
Felicitări, Dragoș, o medalie în câteva
secunde…
Mulțumesc, a fost o cursă reușită, în ciuda faptului că am avut cea
mai slabă reacție la start dintre toți cei opt finaliști. Am tras
tare, am recuperat pe ultimii 25 de metri, dar pentru că la bras e
imposibil să ai privire periferică, nu puteam să apreciez pe ce loc
mă situez.
Ți-ai dat seama că ai luat medalie?
Nu, inițial… credeam doar că sunt între primii cinci, atunci, în
fracțiunile de secundă de după final.
Ai mai tras atât de tare pe final într-o
cursă?
Da, eu așa încerc la fiecare probă.
„Mama nu a văzut
finala mea”
Ai tăi ce au zis?
M-a felicitat toată lumea…Mama mea (n.r. – Georgeta) nici n-a
văzut cursa, pentru că era la serviciu, dar va viziona cu siguranță
înregistrarea.
Ce urmează pentru tine?
O vacanță binemeritată, pe care o voi petrece acasă, la ConsÂtanța,
la plajă. Nu plec în altă parte pentru că e cel mai bun loc pentru
a-mi petrece mini-concediul până la 1 septembrie. Sper ca această
medalie să fie doar începutul pentru punctul culminant – Olimpiada
din 2012.
Pe lângă medalie, ai primit și un căluț de mare,
parcă…
Da, da, dar nu e căluț, e un cățel, mascota competiției, și i-o voi
face cadou nepoțelei mele.
Tu ce ți-ai luat din Budapesta?
Nimic, mi-e de-ajuns medalia!
La cât mai multe!
Mulțumesc!
În SUA, la facultate, mă trezeam la 5 dimineața, pentru a merge și
la cursuri și pentru a face și antrenamente
Nu-și vorbesc tmp de o
oră
Gina Handrea (foto) e antrenoarea sub aripa căreia brasistul Dragoș
Agache nu doar că s-a menținut pe linia de plutire, ba chiar a
ajuns pe creasta valului natației internaționale. Într-o probă
extrem de spectaculoasă, una în care, în fazele superioare ale
competițiilor de mare anvergură, semnul interzis s-a ivit mereu în
fața românilor.
Cu puțin înainte de ultima sesiune a CE din Budapesta, fosta
tehniciană a lui Răzvan Florea ne răspunde la capătul celălalt al
firului. Nu-și poate camufla parcă aceleași emoții care i-au
luminat chipul în secundele ulterioare finalei de la 50 m bras.
„Experiența de la 100 m (n.r. – loc 11) l-a mobilizat și mai tare!
Am lăcrimat după cursă. Eu sunt o fire mai emotivă și nu vreau să-i
transmit neliniștea mea și lui Dragoș. Prin urmare, cu o oră
înainte de o cursă importantă, ne despărțim și nu mai vorbim. El
oricum știe ce să facă”, ne dezvăluie reputata antrenoare din
Constanța. O tipă mândră că le-a provocat teamurilor adverse
murmure de uimire, palpitații și priviri întrebătoare.
Surpriza
made in Romania
„Toți se tatonează de obicei, își analizează adversarii, dar
orice bătălie pentru medalii, lupta e prea strânsă! Am fost
bucuroasă ca la final să-i aud pe cei din teamurile adverse că nu
se așteptau la așa ceva de la român”, a spus antrenoarea de la CS
Farul, cea care face ture de bazin pe lângă Dragoș de peste doi
ani! Pentru că în România anului 2010 sportivii din lotul național
împart încă piscina cu copiii de la inițiere, pentru
că în bazinele din București sau Constanța nicio portavoce nu l-ar
ajuta pe antrenor să comunice optim cu sportivul său. Zarva e mare,
iar copiilor nu li se poate lipi leucoplast pe buze. Cam în acest
cadru se antrenează zi de zi și Dragoș, iar valoarea medaliei e cu
atât mai importantă! „Dar cel mai important e faptul că suflarea
natației europene nu mai poate spune că brasul românesc e departe
de performanțele internaționale”, întărește Handrea.
Dragoș e un exemplu pentru tot sportul românesc și o
piatră extem de prețioasă pentru Constanța
Ilie Floroiu, director CS Farul
CE AR FACE ALTE
VEDETE DIN SPORT ÎN 27,47 de secunde
Marian Drăgulescu și-ar face doar o treime din exercițiul său la
sol, unul care durează 70 de secunde
Usain Bolt ar da și autografe după ce ar alerga cu timpul său optim
(19,19 RM) o cursă de 200 m
Gigi Becali ar avea timp să vorbească și pe Sport.ro, și pe
gsptv
John Isner și Nicolas Mahut n-ar avea timp nici să-și schimbe
rachetele
Ianis Hagi i-ar trimite o „plouată” în vinclu fiului lui
Cordoba
Michael Phelps nu preferă brasul, deci ar mai încerca niște
canabis
Elisabeta Lipă ar putea lua decizia să mai participe la încă o
ediție a JO