Vicecampioana olimpică la judo, Corina Căprioriu: „Mă gândesc la retragere”

Căprioriu spune că, dacă nu ar fi urcat pe podium la Londra, ar fi fost tentată să‑și continue cariera în sport

Decembrie pare luna retragerilor. Alina Dumitru, Sandra Izbașa, Cătălina Ponor sunt câteva dintre sportivele care au anunțat că până la finalul anului se vor decide în ce privește viitorul lor în sala de antrenamente. Corina Căprioriu (foto, 26 ani), vicecampioana olimpică de la Londra la cat. 57 kg, se alătură medaliatelor pentru care Jocurile din 2012 au reprezentat ultimul concurs al carierei.

Cum a fost anul 2012?
A fost un an un bun pentru că mi s-au răsplătit eforturile prin medaliile obținute, iar apoi ne-au fost apreciate absolut toate eforturile pe care le-am făcut.

Ți-ai fi dorit ceva mai mult?
Nu. Eu mi-am dorit o medalie olimpică și sunt foarte mulțumită. Nu simt că am pierdut finala, ci că am câștigat argintul. Indiferent de ce s-a întâmplat înainte de Jocurile Olimpice nu a mai contat atunci când am fost pe podium la Londra.

Ai revenit în sală?
Momentan, nu. Mă gândesc ce vreau să fac în continuare. Vreau să iau o decizie, care să fie cea mai bună pentru mine. Trebuie să mă gândesc bine ce vreau să fac în viitor, dacă mai pot face asta, dacă mai este plăcere de a practica sport, pentru că nu vreau să intru în sală doar din inerție. În acest moment mă gândesc doar la retragere.

De ce? Nu mai există motivație?
Eu când am înțeles ce înseamnă sportul de performanță mi-am propus să am o medalie la Europene și la Mondiale și o participare la Jocurile Olimpice. Se pare că ambiția și probabil munca pe care am depus-o m-au ajutat să obțin mult mai mult decât credeam eu că pot. Eu sunt mulțumită de rezultatele pe care le-am obținut.

Dar după Londra erai optimistă, vorbeai chiar de Rio…
Eram foarte hotărâtă atunci, dar nu știu… Am o relație de nouă ani cu prietenul meu (n.r. luptătorul Ștefan Gheorghiță) și ne dorim o viață liniștită amândoi. Sunt plecată de la 13 ani de acasă și mi-am dat seama cât e de plăcut să nu ai un program anume și să fii liniștit, să ai o viață normală, de om.

Prietenul tău ce zice?
El mă susține indiferent de ceea ce voi face, deciziile le luăm împreună și vrem să începem o viață nouă, să încep o altă etapă, să văd cum este viața cu adevărat. Deja am început să ne căutăm un apartament în București.

Când vei lua decizia?
Cât de curând.

Dar acum, cum ești? 50% pentru a merge mai departe și 50% pentru a renunța?
Balanța înclină mult peste 50% în a renunța. Îmi doresc foarte mult o familie și cred că acum este cel mai bun moment.