de Mirela BASESCU
Operator – Cătălin Sanda Editor – Andrei Boruzescu Producător – Cezar Helmis
Sportul românesc trece poate prin cea mai mare criză privind numărul copiilor care mai fac sport astăzi. În jur de 3% dintre copii sunt înscriși în cluburi sportive, în timp ce în țări precum Suedia sau Norvegia, procentul puștilor care fac sport ajunge, în mod constant la 80%. Mai mult, un studiu realizat de Ministerul Sănătății, în cadrul unui proiect coordonat de OMS, arată că un sfert dintre copiii de opt ani sunt supraponderali sau obezi, prelevanța fiind de aproape două ori mai mare la băieți față de fete.
De câțiva ani sunt spectator nelipsit din fața televizorului de la toate concursurile de săritura cu prăjina. O pasiune ce a început prin 2009, la un Campionat Mondial, în timpul unei finale, când am remarcat un puști slăbuț, scund, în comparație cu adversarii săi, care reușea, la fiecare încercare să țină lipită ștacheta de stâlpii înalți. Mi-a plăcut felul în care se lupta cu ei și faptul că deși avea jumătate din gabaritul lor, asta nu era o problemă pentru el de a face sărituri mult mai bune.
L-am urmărit constant de atunci, în toate concursurile, cu aceeași uimire. „E foarte tehnic și asta compensează faptul că nu are o statură impresionantă. Tehnicitatea face totul în această probă”, au fost primele explicații oferite de colegul Andru Nenciu, specialistul în atletism al redacției. Între timp, Renaud Lavillenie, căci despre el e vorba, a devenit septuplu campion european, campion olimpic și de un an, deținătorul recordului mondial indoor la săritura cu prăjina, 6,16 m, record doborât după 21 de ani, ce aparținea lui Sergey Bubka 6,15 m. Iar în ultima vreme, francezul concurează practic, de unul singur în toate finalele, pe care le câștigă la pas.
Am urmărit fiecare concurs cu speranța că va ajunge în lupta pentru podium și un reprezentant al României, însă nu s-a întâmplat asta. Astfel, după Campionatul European de la Praga, unde tot Lavillenie s-a impus în proba de săritură cu prăjina, m-am hotărât să aflu mai multe despre acest sport și cât de practicat este în România. Toate cercetările mi-au purtat pașii spre fostul prăjinist Tiberiu Agoston, recordmenul României indoor 5,61 m și în aer liber 5,50 m. Amabil și dedicat cauzei de a menține în viață această probă a atletismului, Tibi mi-a oferit șansa de a asista la un concurs, de a vedea pentru prima dată „pe viu” ce înseamnă zborul peste ștacheta ridicată spre înaltul tavanului.
Nou renovata sală din Complexul Sportiv Lia Manoliu este casa prăjiniștilor bucureșteni FOTO: HOJDA Alexandru
Locul: Sala de atletism din Complexul Național Sportiv Lia Manoliu. Evenimentul: o demonstrație – concurs al prăjiniștilor, Memorialul Emilian Enescu. Primul lucru pe care îl observi la intrarea în moderna sală de atletism sunt stâlpii înalți pe care stă cuminte bara care le dă atâtea emoții săritorilor. Un pic mai încolo, la capătul pistei de elan, duzina de prăjini își așteaptă stăpânul care să le îmblânzească.
Văzute atât de aproape par ireal de lungi și automat te întrebi cum reușești să echilibrezi prăjina în mână, darămite să mai și alergi cu ea. O mână de atleți, spectatori și mai puțini decât sportivii aflați pe pistă și câțiva invitați speciali, foști prăjiniști, compun imaginea desenată pe fondul albastru al sălii renovate de curând de MTS. „În sală sunt acum cam jumătate din sportivii ce practică săritura cu prăjina în București”, ne întâmpină Tiberiu Agoston. Încercăm să-i numărăm, ajungem pe la 10, însă acesta ne sare în ajutor. „Sunt în jur de 10 sportivi în concurs, aici. Ori asta înseamnă cam 40, maximum 50 de sportivi care practică săritura cu prăjina la noi”, zâmbește el. „50 de sportivi de performanță? Nu stăm așa de rău precum credeam”, mă arăt încrezătoare. „Nu, 50 de sportivi în total, de la copii, junori, seniori, fete și băieți”, ne taie acesta elanul.
Fiecare concurent își alege prăjina în funcție de gabarit și felul în care simte săritura FOTO: HOJDA Alexandru
Înainte de a sări, atletul sprijină prăjina într-o cutie cufundată la sfârșitul pistei de elan. Prăjina se îndoaie și apoi se îndreaptă, propulsând săritorul peste bara orizontală, cu picioarele înainte, eliberând prăjina.
Din cuvintele lui deduc că acest sport în România supraviețuiește doar din pasiunea unor frumoși nebuni, care se încăpățânează să creadă într-o disciplină în care cea mai mare problemă o constituie lipsa sălilor de antrenament. Atmosfera din concurs este caldă, fetele și băieții își dau sfaturi, repetă pașii de elan, își comentează reciproc săriturile. „Suntem ca într-o familie aici. Ne știm cu toții, ne ajutăm, fiecare împărtășește celuilalt din experiența lui. Nu este vorba de rivalitate, deși toți se luptă pentru primul loc. Ei sunt în primul rând prieteni”, explică Tibi.
! DE ȘTIUT Cea mai mică prăjină costă undeva la 250 de euro, ca una bună, de concurs, să ajungă chiar la 700, 800 de euro. O prăjină cu care sar fetele costă între 400 și 500 de euro, în timp ce o prăjină folosită de băieți trece lejer de 500 de euro. Prăjinile sunt făcute din fibră de sticlă și diferă în funcție de gabaritul celui care sare cu ea, de condițiile meteo și de temperatură. În afară de prăjină, pentru a practica acest sport la nivel de performanță mai este necesară o pereche de pantofi cu cuie, în ceea ce privește echipamentul fiecare este liber să aleagă ce dorește.
„Fiecare prăjinist are nevoie cam de opt prăjini în concurs sau în antrenamente. Avem noroc că în ultimul an, Federația de Atletism ne-a cumpărat 24 de prăjini și ne este mai ușor acum să ne descurcăm”, spune el. În timp ce vorbește privirea îi alunecă spre sportivul aflat în capătul pârtiei de elan. Trăiește fiecare pas al puștiului brunet, se înalță parcă, în același timp cu el, dă drumul prăjinii, însă agață ștacheta, care saltă un pic pe suport, tremură și apoi cade. „Florin, atenție la piept! Te-ai aflat mult sub prăjină! Nu ai simțit unde ești?!”, îi spune acestuia. „M-am precipitat pe finalul elanului și am simțit că am intrat prost, dar nu am mai avut cum să o întorc”, îi răspunde puștiul, campion național de juniori în sală doi ani consecutiv, ca anul trecut să termine pe locul 4 Naționalele de seniori. Se aud primele aplauze. Se pregătește să sară Bogdan Popa, multiplu campion național și recordman al României la probe combinate în sală. Își alege prăjină și fixează cu privirea ștacheta înălțată la 4,40 m. Ridică prăjina și își face elan, bate bine, se împinge în prăjină și zboară peste ștachetă. Se ridică de pe saltea cu mânile ridicate a victorie și privește spre Agoston. „Nu ai fost încordat. Se putea mai bine, însă a fost o săritură frumoasă”, îl felicită acesta.
INFO La eveniment au fost prezenți foști mari săritori cu prăjina precum Dinu PIȘTALU, Petre ASTAFEI, Nikifor LIGOR și Bogdan TUDOR (celebrul săritor în lungime, fost campion la juniori 3 – deține încă recordul național la J3), iar evenimentul a fost organizat de Tiberiu Agoston, Răzvan Enescu (fost recordmen național și multiplu campion național) și Răzvan Stănescu (antrenor la CSS 7 Dinamo, multiplu campion național).
Bogdan Popa și zborul lui peste ștachetă
Bogdan zâmbește scurt și deja gândul îi zboară spre următoarea înălțime 4,50 m: „Pun 70 la următoarea?”. „Merge!”, îi răspunde antrenorul și face semn băieților care păzesc stâlpii, ce încep să se deplaseze un pic în față. Ca să vezi! Pe lângă bara orizontală, se mișcă și cele verticale. „Stâlpii se mișcă pe o șină, iar sportivii au dreptul de a-și potrivi stâlpii între 0 și 80 cm de la linia perpendiculară a cutiei unde se înfige prăjina. Mișcând stâlpii, de fapt se mișcă ștacheta, fiecare prăjinist putându-și calcula astfel mai bine traiectoria săriturii”, ne lămurește Agoston.
! DE ȘTIUT Primul pas pe care părinții trebuie să îl facă dacă doresc să-și dea copiii la săritura cu prăjina este să îi înscrie la un club de atletism. Se pornește cu noțiuni simple, ca în doi, trei ani să înceapă să deprindă tehnica de a sări. Este un sport complex care solicită toate calitățile motrice: viteză, forță, lungime, detentă, abilități acrobatice și îndemânare.
„Trebuie să îi dăm fiecărui copil șansa de a încerca să sară cu prăjina. Copiii trebuie testați, fiecare dintre cei care sar cu prăjina pot fi un potențial campion”, explică Tibi. Faptul că puștii nu mai sunt interesați de sport și preferă să-și petreacă timpul în fața calculatorului se resimte în tot sportul românesc, nu doar în atletism. „Tibi, uite aici!”, strigă de lângă stâlpi Răzvan Stănescu. Multiplu campion național la juniori și seniori în anii ”80, care a sărit cu Serghei Bubka, în prezent antrenor, ține în mână rămășițele unei prăjine. „E record național?”, sare Agoston. „Nu, Tibi! S-a mai rupt o prăjină. Bine că a cedat înainte de bătaie, că altfel se rupea în aer”, îi spune Stănescu. Agoston aprobă cu o clătinare ușoară din cap și zâmbește trist. O prăjină mai puțin!
! DE ȘTIUT Prăjina reprezintă una dintre cele mai dificile probe din atletism. Săritura cu prăjina înseamnă 50% gimnastică și 50% atletism, iar brațele, abdomenul și spatele se dezvoltă prin mișcări de gimnastică, doar alergarea fiind împrumutată din atletism. Unul dintre secrete e ca prăjinistul să aibă cel mai bun raport forță / greutate corporală / înălțime / viteză de execuție. Dintre trei tipi cu greutăți diferite – 70 kg, 80 kg și 90 kg, pentru o înălțime de 1,85 m, cel mai bine va sări sportivul cel mai slab. Cu cât ești mai ușor, mai rapid și mai puternic, cu atât vei reuși să folosești energia pe care o înmagazinează prăjina pentru catapultare.
„Spuneai că Lavillenie face în jur de 60 de sărituri pe antrenament. Să spunem că un prăjinist român vrea să intre în sală de dimineață până seară și să sară non stop, se poate?„, îl provocăm pe fostul sportiv. „Nicio o șansă, pentru că în București avem o singura sală în care se poate antrena, aici la Lia Manoliu și mai stau alți sportivi după tine, la rând. În plus, în țară sunt doar trei săli, la Bacău, Cluj și Câmpulung pentru a practica această probă. Ai programul de antrenament și atât, nu prea poți face mult peste el”, oftează el. Practic e o provocare să găsești și copii care să practice săritura cu prăjina, dar și locul unde să te antrenezi. În timp ce vorbim sare Lavinia Scurtu. Este cea mai bună prăjinistă a României și a revenit în competiții, după ce a născut. Elan, își calculează perfect pașii, bătaie bună și prăjina o propulsează perfect peste ștachetă. O încercare frumoasă, aplaudată din tribună. Zâmbește liniștită și mulțumește scurt, din cap. Privește spre masa oficialilor și arată încă zece centimetri la înălțimea actuală a ștachetei. O nouă încercare.
Lavinia Scurtu s-a reîntors în competiții după o pauză de aproape un an jumătate
Concursul se desfășoară deja de o oră și concurenții abia și-au făcut încălzirea. Pe măsură ce încercările se înmulțesc, zborul peste ștachetă este din ce în ce mai spectaculos. După minute bune de privit atent, ai senzația că gâdilă tavanul sălii și plutesc ireal. Poate, într-o zi, România va reveni în elita mondială și puștii de azi vor călca pe urmele olimpicului Zeno Dragomir, cel care concura la Helsinki în 1952, a lui Nikifor Ligor ce sărea la Jocurile Olimpice din 1976 sau a medaliatei europene cu bronz din 1996, Gabriela Mihalcea. Până atunci, rămân mii de încercări, de sărituri, de prăjini rupte, de renunțări și de noi reveniri. În sala albastră, prăjiniștii își continuă zborul și visurile pentru concursurile care se apropie. Pe pista de elan, rămân semnele trasate cu creta, repere pentru elanul de alergare. Tehnică până la ultimul pas.
Fotografie de colecție cu toți prăjiniștii prezenți la Memorialul Emilian Enescu FOTO: HOJDA Alexandru
Renaud Lavillenie este deținătorul recordului mondial în sală, cu 6,16 m stabilit în 2014, la Donetsk. Cea mai bună performanță în aer liber a francezului este de 6,02 m, pe care i-a sărit la Jocurile Olimpice de la Londra.
Recordul mondial în aer liber este deținut de ucraineanul Sergey Bubka, 6,14 m (31 iulie 1994, Sestriere). Actualul șef al Comitetului Olimpic din Ucraina posedă primele 13 rezultate all time în aer liber
Tiberiu Agoston (38 de ani) deține peste 20 de titluri naționale la diferite categorii, este recordmenul României la săritura cu prăjina sărind 5,61 m în sală și 5,50 în aer liber. Fost sportiv de performanță, el este în prezent antrenor. Alături de Răzvan Enescu, Agoston e inițiatorul unor evenimente inedite în sportul românesc, săritura cu prăjina în spații neconvenționale. Prăjiniștii au sfidat astfel înălțimile în fața Teatrului Național, în parcarea de la Băneasa Shopping City sau la mare, pe plajă. Agoston este și profesor la Liceul Francez „Anna de Noailles”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER